856 matches
-
unui devenir cu totul paradoxal. Acest devenir este definit ca spațiu care, pentru a se actualiza, are nevoie să fie orientat. Este definit ca stare a ființei traversată de o direcție care oferă linia schimbării. În spațiul acesta de continuitate contrastantă animat de tensiuni antagoniste, privirea nici nu progresează în profunzime, nici nu se stabilizează pentru a crea iluzia referențială. În felul acesta, profunzimea se împarte între survenir, când apare un contrast puternic și ritmul este viu și devenir, când contrastul
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
paralel a datelor: desprinderea unui patern comun și a diferențelor, evaluarea teoriei de start prin compararea paternului empiric - obținut pe baza datelor actuale - cu paternul anticipat teoretic, formulându-se consecințele ce decurg din comparație. Este util să se evidențieze cazurile contrastante și problemele pe care le ridica. Uneori apar ipoteze rivale, alternative, ce urmează a fi inventariate în mod explicit. Din insumarea datelor pot să rezulte anumite tendințe, ce pot fi evidențiate prin analiza seriilor temporale, ilustrate de secvențe ordonate de
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
al doilea. Diferența dintre aceste modele nu este însă trivială, dimpotrivă: ea susține două tendințe de interpretare pe termen lung a efectelor evolutive pe care le-au antrenat interesele reproductive divergente ale celor două sexe și oferă cadrul unor interpretări contrastante pentru probleme cheie, precum encefalizarea, diviziunea pe sexe a activităților, adoptarea alimentației carnate și împărțirea hranei (Gowlett 1997). În timp ce primul model sugerează un debut timpuriu al relațiilor stabile între cele două sexe - fie ele și poliginice, dar gravitând în jurul certitudinii
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
sfaturile lui Michelangelo. Biblioteca este formată din două spații bine definite: il ricetto (vestibulul) - care este construit pe verticală - și sala propriu‑zisă. Aceasta, datorită funcției pe care o îndeplinește, este compusă pe orizontală din alăturarea a două elemente spațiale contrastant alcătuite, astfel luând naștere un efect grandios 70. Vestibulul reprezintă în plan un spațiu aproape pătrat, iar sala de lectură are planul de forma unui triunghi alungit; unitatea acestor două spații este dată de întrebuințarea unor ordine de arhitectură original
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
A. Relația între forme poate fi: MONOLOGUL FORMEI singurătatea formei de imagine. Situarea formei într-o anumită parte a imaginii îi dă o semnificație singulară, care se schimbă odată cu deplasarea ei în compoziție; DIALOG DE FORME asemănătoare sau de forme contrastante în care este impusă o anumită formă; -ÎNTREPĂTRUNDERILE DE FORME plastice. B. Stabilirea centrului vizual al imaginii, urmare a focalizării liniilor de forță către un anumit loc din lucrare, care este centrul de interes al compoziției. Centrul vizual este diferit
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
tragicul și grotescul trăiesc în dialog. Artistul simte realitatea, evenimentele istorice și le găsește echivalent metaforic. Imaginile sale devin obsedante și te urmăresc mereu după ce le-ai privit. Majoritatea compozițiilor lui Goya se bazează pe un dialog de forme violent contrastante. Realitatea transformată pătrunde în imagine și se impune cu autoritate. Goya trăiește evenimentele și se spovedește artistic. Puțini dintre cei care au mers pe urmele lui au reușit să-și înalțe opera în zona artisticului, majoritatea eșuând în ilustrativism și
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
considerându-l o luptă între moduri diferite de viață, între libertate și autocrație. „Epoca contemporană se caracterizează prin sporirea eforturilor cercetătorilor pentru a cunoaște, explica, optimiza și prevedea mersul evenimentelor și fenomenelor cu care este confruntat omul." Dezvoltarea multilaterală și contrastantă din viața internațională a demonstrat că dizolvarea comunismului sovietic, perceput de majoritatea ca o sorginte a tuturor disputelor și problemelor, nu putea semnifica și moartea condițiilor și elementelor producătoare de tensiuni, conflictele puternice fiind generate din diverse cauze. Până la momentul
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
urmărește cu "camera de filmat" pe umăr, iscoditor și ironic uneori, emoționat sau cinic în alte dăți. Înțelegând spiritul și miza istoriei mentalităților, operatorul rămâne câteodată în aceeași încăpere timp de... secole, înregistrând scene din mereu alte "filme", din narațiuni contrastante, cu felurite personaje istorice care dau diferența dintre o distribuție și alta. Timpul își pierde relevanța, deși rapelul la date se face permanent. O specie aparte de falsă u-cronie care, pe măsură ce "filmografia" se amplifică, devine și o u-topie inversă, decăzută
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Se va asigura spațiu suficient pentru a permite arbitrilor să se deplaseze liber de la un capăt la altul al terenului de joc. De asemenea se va asigura spațiu la liniile de poartă pentru arbitrii de poartă. Căștile vor avea culori contrastante, altele decât roșu, conform aprobării arbitrilor, dar totodată contrastante față de culoarea mingii. Unei echipe i se poate impune de către arbitri să poarte căști albe sau albastre. Portarii vor purta căști roșii. Căștile vor fi legate sub bărbie. Dacă un jucător
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
să se deplaseze liber de la un capăt la altul al terenului de joc. De asemenea se va asigura spațiu la liniile de poartă pentru arbitrii de poartă. Căștile vor avea culori contrastante, altele decât roșu, conform aprobării arbitrilor, dar totodată contrastante față de culoarea mingii. Unei echipe i se poate impune de către arbitri să poarte căști albe sau albastre. Portarii vor purta căști roșii. Căștile vor fi legate sub bărbie. Dacă un jucător își pierde casca în timpul jocului, jucătorul o va înlocui
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
și material în parte, de la luciul ochilor la firele din blana veșmântului sau la textura feței de masă. Un alt element esențial în figurarea materialităților în cazul lui Rembrandt este umbra, prezentă printr-o textură aglomerată, aproape egală, spre deosebire de zona contrastantă, de conflict cu lumina, unde semnul gravat este cel mai puternic, din punct de vedere valoric. Acest joc al semnului redundant cu semnul aleator ne poartă în atmosfera rembrandtiană, făcându ne să realizăm că geniul acestui mare artist a creat
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
pentru a obține suprafețe semiacoperite, înaintea corodării cu acid, la tehnica aquatinta. Desigur că alegerea unor modalități de a presăra particule foarte fine pe placă sau, dimpotrivă, mai viguroase va avea ca rezultat realizarea unor griuri delicate sau cu elemente contrastante, cele două calități reprezentând atribute distincte pentru realizarea unor materialități deosebite. ADEZIVI - Chiar și în cazul adezivilor, compoziția, structura, atributele de suprafață conferă reliefurilor cologravurii calități de materialitate deosebite, așa încât, prin însăși alegerea acestor substanțe, artistul gravor le face compatibile
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
sau doar decorative. Pentru bolnavii psihic o grădină sanatorială trebuie să realizeze un sentiment de bucurie, amenajarea vegetației urmărind realizarea unor nișe separate asemănătoare celor din grădinile botanice, evitându-se combinații vegetale care să producă efecte neașteptate, precum și cele prea contrastante. Se pot amenaja mici boschete umbrite, amplasate izolat, prevăzute cu hamacuri, bănci, mici căderi de apă, chioșcuri acoperite cu plante agățătoare, mici poieni mărginite de arbori sau arbuști cu înflorire cât mai îndelungată, partere cu plante aromatice, exotice, sempervirescente, alei
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
fie conceput ca o variabilă multiplă, cu cel puțin două componente distincte (acestea fiind tendința de realizare și nerăbdarea-instabilitatea, prima fiind legată de performanță, a doua de efectele adverse asupra sănătății). Cercetările au arătat că cele două componente au efecte contrastante asupra diferitelor aspecte ale comportamentului organizațional. Dacă ar fi să depășim cadrul strict relațional dintre stres și o anumită variabilă (sănătate, performanță, decizie, conducere, comportament etc.), am putea identifica relativ ușor principalele categorii de efecte ale stresului. De altfel, demersul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la Întâmplare) să clasifice diferitele enunțuri În funcție de anumite categorii (aproximativ zece, de la cele mai ostile la cele mai favorabile). Se rețin apoi itemii față de care părerile sunt relativ uniforme și se elimină cei care au dat naștere la reacții prea contrastante. Acestor propoziții li se atribuie o valoare numerică, bazată pe media aparițiilor: ele sunt apoi amestecate și prezentate indivizilor, care Își exprimă, prin „plusuri” sau „minusuri”, acordul sau dezacordul. Deși apelul la terțe persoane pornește de la o intenție foarte bună
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu suntem vreodată. Totuși, continuă să existe idealul unui bilingvism echilibrat. În realitate, una dintre limbi este stăpânită mai bine decât cealaltă sau În mod variabil, În funcție de context. Pentru a spori șansele de a ajunge la o situație mai puțin contrastantă, Döpke laudă meritele legii numite „a lui Grammont”, care prescrie echivalența absolută „o persoană ă o limbă” În contactele cu Învățăcelul (Döpke, 1992). Această lege are rațiunea sa de a fi și, În mod sigur, valoarea sa ca regulă. Se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
latentă de a se muta În altă țară. Organizațiile internaționale participă și ele la reducerea influenței statelor, În special OMC, chiar dacă unele dintre ele (FMI, Banca Mondială) au un rol important numai În raport cu țările În curs de dezvoltare. Un bilanț contrastant și o puternică mișcare de protest Într-un astfel de context de pierdere a autonomiei și de interdependență, disfuncționalitățile mondializării sunt adesea subliniate până la stigmatizarea acesteia, uitându-se de aporturile sale pozitive. Argumentele critice. În domeniul financiar, ratele de schimb
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
creare a celor două state-națiune solide și a celor două conștiințe naționale puternic individualizate sfârșește prin a produce anumite puncte comune, nu trebuie să uităm că ele au parcurs drumuri cu totul diferite. Istoria a dat naștere la două arhetipuri contrastante: Aceste diferențe au produs consecințe. Empirismul englez nu comportă o teorie a națiunii. Franța, dimpotrivă, este marcată de o distanță Între teorie și practică. Teoria este exigentă și disputată. Universalismul afirmat cu hotărâre ca atare nu este doar un mit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lansat un contraatac pe tema istoriei civilizațiilor, lucru pe care Césaire Îl va face În Discurs despre colonialism, arătând că barbaria nu a fost a africanilor, ci a colonialiștilor. Performanța lui Césaire va consta În punerea În opoziție, prin metafore contrastante, a oamenilor „blânzi, amabili, politicoși” cu călăii lor aventurieri, violenți, violatori, practicând insulta și disprețul. De o parte, cultivatori, constructori, artizani, artiști, cu moravuri șlefuite, adepți ai solidarității și ai respectului față de strămoși; de cealaltă, oameni care practică spolierea și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apropiate, antiteza presupune și existența unui element semantic comun; lipsa acestuia induce un efect comic și înlătură verosimilitatea enunțului. Din punct de vedere sintactic, antiteza se bazează pe asocieri cu extensii sintactice variabile: cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze contrastante aflate în raport de coordonare sau subordonare: Voi credeați în visul vostru, noi nu credem în nimic! (Mihai Eminescu), care pot conferi demersului, indiferent de nivelul asupra căruia operează (semantic, sintagmatic sau tematic), o structurare internă și o ierarhizare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosită dar care nu a fost. Axa sintagmatică a limbajului este una orizontală și privește orice opțiune sintactică sau de uz, în ceea ce privește conectarea cuvintelor și expresiilor; are în vedere doar mersul înainte al itemilor și nu acordă nici o atenție identității contrastante a acelor itemi. În linii generale, toate evenimentele și personajele unei istorii sînt prezentate sinoptic, cu minimum de atenție pentru, de exemplu, complexitățile secvenței, ca și cum ar constitui materii prime sau ingrediente paradigmatice; dimensiunea sintagmatică - distribuția liniară a evenimentelor și a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a discursului scris, pe care, din cîte înțelegem, Frances Price l-a trimis lui Lady Bertam. Dar poate că cele mai influente dintre observațiile făcute de Short și de colegii săi au apărut în Leech&Short (1981), privitor la „normele” contrastante ale reproducerii vorbirii și gîndirii și, ca o consecință a acestor norme diferite, și receptarea uzuală și diferențiată a cititorilor cînd e vorba de VIL și GIL. În acest caz, atunci, cele două moduri nu sînt contopite într-o categorie
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de altă parte, dacă continuumul în registrul Gîndirii merge orizontal, cu Fluxul Conștiinței și Gîndirea Directă Liberă poziționate în extremitatea stîngă și cu RNAG în extremitatea dreaptă, atunci o îndepărtare de la norma GI „spre stînga”, către GIL, este o mișcare contrastantă față de cea atrasă de adoptarea Vorbirii Indirecte Libere. GIL, prin comparație cu GI, oferă expresivității și subiectivității personajului o mai largă arie de desfășurare, împingînd naratorul către un rol mai puțin proeminent, cu o rază mai redusă pentru editarea implicită
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
înțeleg astfel să contabilizeze diferențele și similaritățile între diviziunile formate în societățile post-comuniste și clivajele occidentale. Postulatul lor este unul dintre cele mai simple: în țările Europei Centrale și Orientale, formarea unor clivaje ușor de observat este împiedicată de caracterul contrastant al reformelor gândite ca o încrucișare complexă între registrul politic și cel economic. Adoptând strategii pe termen scurt, partidele politice nu fac decât să agraveze confuzia. Pentru a cuceri puterea, acestea nu apără interesele vreunui grup anume și nici nu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
întrebării deplin legitime, încă valabilă în cultura română, Cum poate fi redată experiența subiectivă a comunismului, fără excese dramatice, onest, convingător? Autenticitatea romanului are ca principal resort consistența limbajului și a narațiunii, originalitatea viziunii fiind generată de straturile succesive și contrastante ale materiei narative și limbajului poetic. Astfel, relatarea e abruptă, fracturată, repetitivă, iar paradoxul suprapunerii coagulează nucleul unicității acestui roman. Titlul romanului este la rândul său generator de sensuri și metafore. Animalul inimii, inima ca animal viu locuind corpurile și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]