3,642 matches
-
ne apără drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtuna Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urcă Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i nălucă E tot mai greu, tot mai greu de atins. Cerul se-ntunecă, fulgerul sparge Bolta’ norată de fum funeral Vai, nu se mai văd ale lumii catarge
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
spre malul cel sfântIngerul nostru ne apără drumulși nu-i prea departe de-acum de Cuvânt.Podu-i subțire și se clatină-ntrunaViscole mari ne pândesc din oceanE timpul să-nceapă în lume furtunaPirați ne privesc printr-un magic ochean.Și totuși convoiul de suflete urcăPe podul luminii aprinsțărmu-i departe și parcă-i nălucăE tot mai greu, tot mai greu de atins.Cerul se-ntunecă, fulgerul spargeBolta’ norată de fum funeralVai, nu se mai văd ale lumii catargeși noi nu mai ajungem la
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Marfa și banii (România, 2001, 90’, dramă, Regia: Cristi Puiu) Luni - joi, 1 - 4 septembrie - Experimentarea turismului lent, în canotci de 2 sau 11 locuri Etapa “Delta„ din Tour International Danubien (TID) Tur-maraton de la Tulcea la Marea Neagră, în canotci, alături de convoiul TID. Luni, 1 septembrie Destinație - km pe Dunăre - mal - km parcursi MURIGHIOL - km 64 - (D) - 54/37* km/zi Marți, 2 septembrie Destinație - km pe Dunăre - mal - km parcursi SF. GHEORGHE - km 4 - (S) - 60/ 44* km/zi Miercuri, 3
Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle – Rowmania ediția a IV-a, 29-31 august, Tulcea [Corola-blog/BlogPost/93488_a_94780]
-
dacă scrii ca Văcărescu, eufonia-i proastă, zic Ai noștri literați, maeștri, ce-și fierb cuvintele-n ibric Să le topească vechea formă, să le îmbrace-n haine noi Și să le-nșire-n fraze fade, ca-ntr-un îndoliat convoi. Și aia-i poezie bună, și-ncepe-un dialog ales Cu replici ce se vor subtile, ca avocații în proces. Și fiecare vrea s-arate, cât este el de filozof. Iar eu voi scrie-așa cum simt, cu muzul meu
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
straturi de ciment, de nisip, de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de viperă una mai ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur suferința după pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de fiare și cărămizi le auzi sudalma horcăitoare punctînd un marș triumfal și briza devine mai dulce Îți amintești fața ta În oglindă zîmbind unor aplauze imaginare cărțile tale cărțile lor frunze Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum - nu vă Înghesuiți, rîndul ăsta e format În ordinea Înmormîntărilor, zice un veteran ca să se bucure și ultimul care nu are acces nici la iluzie. Așteptăm deci, așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri și frumoși dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând un nechezat subțire. No, dom' șef, ce vrei de la noi? întrebă țiganul cel bătrân fără să coboare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și îl îndemnă la drum: Dă-i bice, măi Bâzdoacă, nu mai avem ce face aici! Lui Toma nu-i scăpă tonul peiorativ al starostelui când pronunțase cuvântul "anchetă", dar nu comentă nimic. Rămăsese pe loc, privind în tăcere la convoiul ce trecea pe lângă el la vale nemai știind ce să facă. După ce ultima căruță se pierdu dincolo de cotul drumului, se întoarse spre mașină și urcă la volan. Ce-a fost asta? întrebă Ileana care asistase din mașină la toată tărășenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l face să piardă afacerea. Conversația îi reveni în memorie și, brusc, înțelesese despre ce este vorba. Își strivi o înjurătură printre dinți și se întoarse spre șofer: Întoarce, imediat! ordonă el. Căută tasta de apelare rapidă a numărului șefului convoiului din urma sa. Din cauza surescitării degetele îi tremurau și trebui să se concentreze ca să nu apese greșit. Dură o eternitate până ce legătura se formă și apoi sunetul de apel răsună mult în receptor. Cât timp vorbise la telefon cu necunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aici. Acum, după ce întorseseră, se îndreptau din nou spre vârf. Da, șefule! auzi în sfârșit vocea omului său. Anulăm totul, zbieră el în telefon, opriți-vă și întoarceți pe loc! De ce? întrebă celălalt. Nu mai pune întrebări idioate! Întoarce convoiul chiar acum și mergeți spre graniță cu toată viteza! Nu mă interesează dacă rupeți camioanele, m-ai înțeles? Cu viteză maximă, nu mai pierdeți nici o secundă! Am înțeles, șefule! Întoarcem chiar acum. Fii cu ochii în patru și pune-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unul față de celălalt, cele trei camioane întorseseră și porniseră înapoi. Mergeau repede, în spatele lor se ridica câte un nor de praf purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele sale fuseseră ascultate, Mihailovici răsuflă ușurat. Avea ochii ațintiți spre convoiul care intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o dâră albicioasă subțire, pornise din locul unde văzuse mai adineauri luminița aceea. Trei secunde mai târziu, primul camion se transforma într-o minge de foc. Urmaseră apoi alte două rachete, plecate din același loc, care loviseră celelalte camioane din convoi. Șoferul lui Mihailovici oprise mașina frânând violent. Își privea înspăimântat șeful, așteptând de la acesta noi ordine. Mihailovici rămăsese încremenit de uimire. Chiar dacă bănuise iminența unui atac, nu se așteptase ca acesta să fie atât de violent și nimicitor. Dacă inamicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît un tînăr În toată puterea cuvîntului), el văzuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au ivit neînțelegeri între ei și boier. Ei, temându-se să nu fie denunțați, într-o noapte de primăvară, prin luna mai, cam pe la anul 1820, au plecat din Băcești căutând alți stăpâni mai în centrul Moldovei. și mergând în convoi de căruțe unii cu cai, alții cu boi, într-o zi pe la amiază, au oprit să poposească la sud de satul Mărăști, în partea de răsărit a județului Bacău. Acolo au deshămat caii și au dejugat boii și i-au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apucat să-și pregătească de mâncat. Unde au oprit ei era drumul care mergea spre satul Fruntești - dinspre Bacău. în timpul popasului lor, pe drum a trecut boierul Dumitru Rosetti în trăsur cu 6 cai înaintași mânați de vizitiul Stativă. Văzând convoiul de căruțe și oamenii care poposeau, boierul a spus vizitiului să oprească și l-a trimis să cheme la dânsul pe cel mai bătrân dintre oamenii aceia. S-au dus la boier câțiva dintre oameni, în cap cu cel mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cel mai bătrân dintre oamenii aceia. S-au dus la boier câțiva dintre oameni, în cap cu cel mai bătrân dintre ei, care se numea Vasile Bârgăuanul, om care știa puțină carte căci el îi conducea pe ceilalți oameni din convoi. Toți ascultau de dânsul. Boierul i-a întrebat de unde sunt și unde merg. Atunci ei i-au răspuns că sunt din Bucovina și merg să caute de muncă unde or găsi căci ei au plecat din Bucovina de asupririle autorităților
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și nu se mai întorcă înapoi. Atunci boierul i-a întrebat dacă vor să muncească pe moșia lui și oamenii au spus că vor s muncească. Atunci boierul a chemat un logofăt și i-a poruncit să ia oamenii cu convoiul de căruțe și să-i ducă în lunca pârâului Dunavăț și le-a spus oamenilor s se așeze în acea luncă și să aștepte până când s-o înapoia el de la Bacău. Prin preajma luncii pârâului Dunavăț erau numai păduri. După de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind silită să renunțe la monopolul comerțului asupra șărilor Române, a însemnat o creștere a suprafețelor însămânțate cu grâu care era transportat cu căruțele pân la portul dunărean Galați. Convoaiele de care încărcate cu cereale au mers pe firul apelor până la Galați, an după an, până la începutul secolului al XXlea contribuind la „instalarea” mitului că șările Române, apoi România, erau grânarul Europei. Deschiderea piețelor Europei pentru produsele românești a determinat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țări să fi avut măcar posibilitatea de a-și moderniza economia, ar putea deveni îsau redeveni) și ele zone de conflict. în sfârșit, regiunile maritime în care vor fi localizate în viitor principalele rezerve petroliere și prin care vor trece convoaiele de tancuri petroliere vor fi tot atâtea posibile locuri de conflict. Apa potabilă, din ce în ce mai rară, după cum s-a văzut, va duce și ea la declanșarea unor războaie tot mai semnificative: în ultimii cincizeci de ani au existat deja 37 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
schimbare de natură. Poate că, într-o zi, mai puțin îndepărtată decât s-ar crede, vom vedea și pirați ai mizeriei, fără motivații teologice, care se vor arunca în aer în centrele marilor orașe ale Europei. Vom vedea, de asemenea, convoaie de vase-capcană încărcate cu copii veniți din sud, aruncându-se în aer în plină Mediterana în direct, în fața camerelor de luat vederi ale televiziunilor. Stăpânii lumii policentrice, iar mai apoi ai hiperimperiului vor încerca să se opună acestor acte, transformând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
clasa muncitoare, în Europa încă nu exista, practic, nici burghezie, nici clasă muncitoare. El îi identificase, înainte chiar de apariția lor, pe următorii actori ai Istoriei. Aceasta este și intenția noastră actuală. Avangarda hiperdemocrației: transumanii și întreprinderile relaționale Când un convoi este în mișcare, avangarda contează mult mai mult decât generalii care lenevesc în mijlocul trupelor. Istoria nu se bifurcă decât atunci când niște ființe aventuroase, preocupate de apărarea propriilor libertăți și valori, fac - în general, spre nefericirea lor - să progreseze cauza umanității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu se rătăcească, ca să nu se abată din drum prin scurtături. Prima reacție a responsabililor cu siguranța convoaielor a fost aceea de a lăsa deoparte toate măsurile de precauție, de a ordona călcarea accelerațiilor până la fund, de a dubla viteza, și chiar așa începură să facă, cu bucuria de nestăvilit a șoferilor oficiali, care, așa cum este universal cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cineva urma să se folosească de munca mea. Am călătorit mereu sub escortă. Dante Îl fixă atent. - Ai fost escortat? De cine? - Până la hotarul de pe Piave, de scalvi ai Serenissimei. Odată intrat pe teritoriile Padovei, trebuia să mă alătur unui convoi de negustori care urma să coboare până la Florența. Acolo l-am cunoscut pe Rigo di Cola. Dar nu erau negustori, mi-am dat seama de Îndată. - Ești sigur? - Cum nu se poate mai sigur. Deși Încercau să se dea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o gloată de dezertori pe care să Îi târască pe drumurile din Puglia, pentru Îmbarcarea spre Țara Sfântă. Iar apoi, odată ajunși În Capitanata, să se profite de Învălmășeală pentru a recupera comoara și a o ascunde printre carele din convoi. Dar de ce să se reconstruiască la Florența misteriosul castel? Oare pentru a-i studia dimensiunile secrete, pentru a-i descoperi pereții falși dincolo de care stătea ascuns aurul? Însă, dacă Bigarelli construise originalul, ce nevoie mai era să se realizeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]