1,912 matches
-
anumite grupuri eretice s‑a adăugat, probabil, mai târziu tramei inițiale a mitului, reprezentată de scenariul lui Hipolit. Un alt aspect inedit este prezența lui Ioan Teologul, un al treilea profet, alături de Ilie și Enoh. Ucenicul preaiubit al Mântuitorului este cooptat în grupul martorilor a căror activitate kerygmatică va preceda venirea Anticristului, probabil, pe baza unui pasaj final din Evanghelia după Ioan în care citim: „Dar Petru, întorcându‑se, l‑a văzut venind în urmă‑i pe ucenicul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teatru de la Radio și TV, redactor-șef al Redacției culturale TVR (1969-1977), director al Teatrului Mic și al Teatrului Foarte Mic din București (1977-1989). Termină, în 1978, cursuri de ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. În 1979 este cooptat membru supleant în Comitetul Central al Partidului Comunist. După 1989 înființează și conduce revistele „Noi” (1990) și „Clipa” (1991), în 1992 primește conducerea cotidianului „Universul românesc”, dar după un an finanțatorii suspendă apariția ziarului, din 1993 scoate revista „Armonia”, organ
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
București, la liceele „Sf. Sava” și „Gh. Lazăr”, apoi ca profesor titular de limba și literatura germană la Seminarul Central și la Seminarul Nifon. Elev fiind, debutase în 1893, la „Gazeta de Transilvania”, cu articolul Codrul în poezia poporală română. Cooptat în 1905 de N. Iorga ca redactor la „Sămănătorul”, devine sufletul revistei, a cărei viață încearcă să o prelungească după demisia, în anul următor, a istoricului. Din 1908 devine și redactor al cotidianului „Minerva”, alături de Ioan Slavici. În 1916, la
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
general de redacție. Din 2000 redactor-șef e desemnat Vasile Sebastian Dâncu, director onorific fiind Augustin Buzura. Începând cu numărul 5/2002 Ion Maxim-Danciu devine redactor-șef, cu Ovidiu Petca secretar general de redacție, iar de la numărul 15/2003 sunt cooptați ca redactori Ioan-Pavel Azap, Claudiu Groza, Ștefan Manasia și Oana Pughineanu. Structura T. a rămas constantă, după modelul publicațiilor ardelene. Principalele rubrici sunt „Cronica literară”, „Revista revistelor”, „Cronica ideilor”, „Teatru”, „Poșta redacției” (extinsă de Adrian Păunescu, pentru o perioadă de
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
Academiei Române, fiind în mai multe rânduri președinte al secțiunii istorice. Academia de Științe Morale și Politice din Paris îl alege în 1901 membru corespondent; a fost, de asemenea, profesor onorific la Sorbona. Institutul Internațional de Sociologie din Londra l-a cooptat membru titular în 1914. A colaborat la cele mai importante periodice politice, științifice și literare românești, precum și la numeroase publicații străine, printre care „Revue historique”, „La Renaissance latine”, „Deutsche Literatur-Zeitung”. După întoarcerea de la studii activitatea lui X. este strâns legată
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
consultativ inițial: Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Al. Călinescu, Gheorghe Crăciun, Radu Călin Cristea, Marin Mincu, Cristian Simionescu, Radu G. Țeposu; colegiul redacțional: Sever Avram, Petru Cimpoeșu, Gabriel Drug, Cornel Galben, Marilena Mardale, Valentin Rădulescu, Ion Vaciu, Lăcrămioara Vodă, ulterior fiind cooptați Victor Ciochină, Eugen Grigore, Felix Lupu, Catiușa Popescu, Livia Batog. De la numărul 4-6/1992 poartă mențiunea, discutabilă, „Revistă fondată la 1919 de E. Lovinescu”, iar de la numărul 1-3/1995, când își modifică și formatul, se specifică „Fondat de E. Lovinescu
ZBURATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290721_a_292050]
-
în întâmpinarea nevoilor multor familii de elevi. Este confirmat faptul că școlile pot, și chiar joacă un rol important în întărirea interdependențelor dintre școală și familii. Unii părinți se întorc către școală pentru a fi îndrumați, alții trebuie încurajați sau cooptați prin strategii de abordare și colaborare. Când cadrele didactice și conducerea școlii sunt dornici să-i atragă pe părinți, atunci rezultatele copiilor se îmbunătățesc. Familiile trimit copiii la scoală, cu speranța că vor dobândi instrumentele necesare pentru a reuși în
INIŢIERE ÎN ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Milina Drobotă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1401]
-
devenind membru al comitetelor lor de redacție. Pe criterii strict profesionale, pe baza competențelor sale științifice, ca urmare a valorificării descoperirilor proprii sau ale altora mai vechi, dr. Ilie Borziac s-a impus și atenției specialiștilor europeni, care l-au cooptat membru-reprezentantul R. Moldova în Comisia a 8 a, Problemele Paleoliticului superior, a Uniunii Internaționale de Științe Preși Protoistorice, apoi membru al Consiliului Permanent al UISPP , aceeași calitate având-o și în cadrul Uniunii Internaționale de Studiere a Cuaternarului (INQUA). Pe teritoriul
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
două volume constituie obiectul de cercetare al proiectului obținut de autoare În calitate de director de proiect de la Compania AtekSoftware Iași (cf. contract nr. 24/05.03.2007), Între anii 20072011. Pe lângă echipa inițială a proiectului, În această nouă cercetare a fost cooptat și tânărul student documentarist Lucian Băicianu, student al Facultății de Litere, specializarea românăfranceză, care a contribuit la documentarea anilor 2004 - 2010, precum și ocazional, masterandele Oana Zamfirescu, Dutcă Mădălina Andreea și Daniela Burlacu. Revizuirea și completarea ediției I, vol. I, precum și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române (1757-2010) Volumul al II-lea by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/441_a_1141]
-
ultimii ani de studii fiind și redactor pentru Iași al revistei „Viața studențească”. După absolvire e reporter, apoi redactor la Studioul de Radio Iași. Din 1960, în paralel cu funcția de șef de redacție culturală la Radio Iași, va fi cooptat la Catedra de literatură a Facultății de Filologie ieșene, unde predă, pe rând, teoria literaturii, estetica, teoria și practica presei. În aceste domenii se specializează în țară și peste hotare (Perugia, Stockholm). Redactor-șef adjunct al revistei „Cronica” (1966-1969), director
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
TAMAZLÂCARU, Andrei (22.XII.1940, Greseni, j. Ungheni), folclorist. A studiat la Conservatorul de Stat „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1964-1969), fiind cooptat la Catedra de folclor a Conservatorului (1969-1979), unde ajunge conferențiar. A activat și la Casa de Creație Populară din Chișinău (1979-1990) și a condus ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța”. Pentru lucrarea colectivă Cât îi Maramureșul (1993) i s-a decernat Premiul „Simion
TAMAZLACARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290045_a_291374]
-
la grea încercare. Încă din anii colectivizării, una dintre tehnicile promovate de regim fusese ca, în unele cazuri în care țăranii se împotriveau cedării terenurilor, să fie persuadați în acest sens, uneori prin mijloace mai puțin ortodoxe, fie de către apropiații cooptați în aparatul administrativ, fie de rudele aflate în pericolul de a-și pierde pozițiile în cazul unui dosar prost al familiei extinse. Climatul social devenise de așa natură, încât oricând unul dintre apropiați ar fi putut să îți înșele așteptările
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aici și importanța ei pentru regimul totalitar. Orice grup mare tinde spre autoorganizare, iar într-o societate democratică structurile de putere se folosesc de această autoorganizare pentru a administra mai eficient afacerile curente. În societatea totalitară, puterea nu concepe să coopteze la gestionarea treburilor obștești persoane sau organisme care nu îi sunt supuse sau fidele. Supunerea necesită crearea unui climat și a unor măsuri care să dezagrege, atât direct, cât și indirect, orice relații sociale concurente. În mod direct, reuniunile publice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îi revine sarcina de a susține cronica literară la revista „Echinox”, al cărei membru fondator și animator a fost. Exercițiul a fost benefic, P. a obținut astfel un statut important, care a făcut ca, imediat după terminarea studiilor, să fie cooptat redactor la „Steaua”, unde i s-a încredințat, de asemenea, cronica literară. A știut să își organizeze ulterior vastul material adunat în paginile revistei și a tipărit volumul Modalități lirice contemporane, receptat mai degrabă ca o sinteză decât ca o
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
din Sibiu, unde ajunge șef al Catedrei de artă teatrală. Din 2001 ține și cursuri pentru un masterat interdisciplinar organizat de Centrul de Excelență în Studiul Imaginii de la Universitatea din București, unde în 2003 este profesor asociat. În 2002-2003 e cooptat cercetător asociat la Facultatea de Litere, Departamentul artelor spectacolului, din Arras, Franța. În paralel cu activitatea didactică, din 1993 va fi director și director onorific al Editurii Unitext. În 1997 conduce câteva luni Direcția Instituțiilor de Spectacole din Ministerul Culturii
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
1919 și până în 1944 a colaborat nu numai la „Sburătorul”, „Ideea europeană”, „Ramuri”, „Romă”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața literară”, dar și la „Crainicul” (Târgu Jiu), „Renașterea” (Râmnicu Vâlcea), „Universul”, „Curentul magazin”, „Lumea românească”, „Vremea”, „Cuget românesc” ș.a. Din 1922 e cooptat membru în comitetul de redacție al publicației craiovene „Năzuința”, al cărei director va fi în 1928-1929, ulterior conducând hebdomadarul „Săptămâna”, apărut în 1931-1932, tot la Craiova. P.-Ț. a cercetat cu precădere literatura spaniolă, în studii despre Cervantes, Lope de
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
și debutat în același an, cu traduceri. În 1887 e ales membru corespondent, iar în 1893 devine membru titular al Academiei Române. Discursul său de recepție, despre poezia română (1894), aduce, între altele, un reproș Academiei de a nu-l fi cooptat în rândurile academicienilor, la timpul potrivit, pe Mihai Eminescu. A fost înmormântat în cimitirul satului Cândești, din județul Neamț. Poetul Alexandru A. Naum este fiul său, iar filologul Teodor A. Naum i-a fost frate. Lirica lui N., mai ales
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
1925), încât după decesul prematur al lui Vasile Bogrea putea fi numit în postul rămas vacant, mai întâi ca suplinitor, iar din 1929 ca titular. Va preda până în 1951, când catedra este desființată. În interval, paralel cu activitatea didactică, fiind cooptat în colectivul Muzeului Limbii Române, colabora la alcătuirea, sub direcția lui Sextil Pușcariu, a Dicționarului limbii române. Totodată dădea la lumină alte traduceri din autorii clasici în reviste de specialitate - „Favonius”, „Orpheus”, „Propilee literare”, „Revista clasică”, „Dacoromania”, „Preocupări literare”, „Anuarul
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
doctorat aduce numeroase exemple de influențe venite dinspre preromantismul englez, german, maghiar și italian, autorul dovedind o bună stăpânire a mijloacelor comparatismului. Sub auspiciile lui Ion Breazu și D. Popovici, colaborează la redactarea Bibliografiei literare inițiate de „Dacoromania”, fiind apoi cooptat de aceștia în Secția de istorie literară și folclor de la Institutul de Istorie Literară și Folclor din Cluj, unde este încadrat efectiv în 1958. Va cerceta aici mai vechi teme despre istoria presei din Transilvania și va colabora la proiectul
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
Botanica populară (1900), Istoria României contimporane (1900), Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade (1901), sunt dovada unei erudiții care i-a adus prețuirea lui Titu Maiorescu și a lui N. Iorga. Funcționar, din 1895, la Biblioteca Academiei Române, este cooptat în 1900, împreună cu D. Onciul și I. Bogdan, în comitetul de redacție al revistei „Convorbiri literare”. În anul următor îl suplinește la Catedra de istorie a Universității din București pe N. Iorga. A colaborat cu versuri, studii, recenzii, cronici literare
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
lasă totul și fuge în străinătate. Prins nu departe de Viena, în sectorul sovietic de ocupație, e încătușat și trimis în țară, unde se alege cu o condamnare de șase ani. Ieșit din detenție în 1953, pleacă la Iași, fiind cooptat în trupa Naționalului. Impresionează de la început prin calitățile de actor (Romeo, Franz Moor) și de director de scenă (un recital Shakespeare, în cadrul căruia îl întruchipa pe Hamlet, visul lui de o viață, a rămas în amintirea celor care au asistat
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
la Paris, unde contribuie la înființarea Societății Scriitorilor Români din Franța și activează în favoarea amplificării relațiilor dintre oamenii de artă francezi și români, acțiune recunoscută oficial prin acordarea decorației Les Palmes Académiques. Din 1911 membră a Societății Scriitorilor Români, este cooptată mai târziu în Societatea Autorilor Dramatici Români sau în alte asociații ale presei, precum și în comitetele de lectură ale unor teatre naționale din țară. Înzestrată cu o vibrantă elocință, a susținut numeroase conferințe. După al doilea război mondial revine cu
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
în sensul literal) pe criticii inteligenți și independenți. Pentru asemenea oameni, din păcate, nu există nici o nișă în curentul central al societății, în mainstream. În consecință, cvasitotalitatea criticilor radicali intră în derivă (sau sunt doar percepuți ca atare, eventual „recuperați”, „cooptați”) spre una dintre extreme: Stânga, Dreapta (ca să folosesc totuși cum grano salis etichetele pe care le-am respins mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
partea agresorilor pentru culegere de informații, fiind instruit de Bâgu în privința materialismului dialectic. Transferat la Gherla cu lotul lui Popa „Țanu”, în iunie 1950, a stat câteva luni în camera 106, alături de Laitin Dănilă și Gheorghe Ionescu, mai târziu fiind cooptat în conducerea camerei. Pe 17 septembrie 1950 a fost trimis de Popa într-o cameră de unde trebuia să obțină informații de la doi muncitori, așa încât, între septembrie 1950 și mai 1951, a condus acțiunea la camera 102, ajutat de Ion Voin
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a lotului din Târgșor, Popa văzând în Ion Stoian un entuziast al acțiunii. Pentru că din Târgșor au sosit și alți deținuți care trebuiau bătuți, au fost înființate alte camere de tortură (80, 81, 82 și 99), în colectivul său fiind cooptați, în afară de Stoian, Liviu Boeriu, la camera 80, Murărescu, la 81, Octav Botez, la camera 82, și Marcel Buta, Gheorghe Simionovici și Florin Bârsan, la 99. Popa recunoaște că obținerea informațiilor se făcea prin bătaie și că, înainte de începerea torturilor, stătea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]