501 matches
-
își dădu seama că sunetul vocii vine de acolo. Ființa își arătă globul de pe cap și apoi din nou cutiuța din încheietura hainei pe piept. Sclavul bănui că prin glob nu se aude și poate e vreo țeavă deschisă în copca de pe piept, pe unde să iasă sunetul. Văzîndu-l mai liniștit, ființa arătă pământul și zise pământ, și începu să zâmbească din nou. Zâmbi și Auta. Ființa atinse ușor cu mâna un spic, dar nu-l smulse, și zise grâu. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Tefnaht se uitară într-acolo și rămaseră înmărmuriți când îl văzură în acea oglindă pe Auta, lângă cort, cum lua din mâna unui slujitor un ulcior cu apă. Străinul de lângă oglindă trase dedesubt un soi de mâner, învîrti niște copci, și se ivi deodată în pătratul alb cerul negru cu stelele lui. Cerul părea că zboară prin minunata oglindă. Apoi zborul se opri și bătrânul recunoscu într-un amestec de stele mărunta stea roșie a războiului. Arătând cu degetul spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uiți la el. Mânerul acela negru din stânga pe care a pus mâna acum, dacă se trage pe jumătate, luntrea se pregătește de zbor, când îl tragi de tot, începe să iasă văpaia care o mișcă; alături e un fel de copcă albastră: apeși pe ea și luntrea țâșnește în văzduh. Celelalte te roagă să le urmărești după mâinile lui, stăpâne, în timpul zborului. Bucuros că pământenii nu se mai înfricoșau, cârmaciul își mânuia luntrea cu multă luare aminte, arătîndu-i lui Tefnaht prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înțelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desferecat mai mult de 95. Haide. Maximum 96... Sedus de materie, 94 DANIEL BĂNULESCU Că hâr, că mâr, l-au eliberat pe pehlivan, c-o macara și c-un scripete, dintre copcile zidăriei, l-au ghintuit pe moment între fiare și, în loc de-al mai îndrepta la comportament, cu stropșiri sau excludere din Organizația de Bază ori cu burnuzul, Cârmaciul, dintr-o prost înțeleasă solidaritate între marii artiști, l-a parașutat pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și o trusă de unghii. Mai cu seamă elocvența înghețată a trusei de unghii a avut darul de-ai mântui de scepticisme chiar și pe cei mai neîncrezători dintre cei prezenți. Totul părea perfect în legătură cu această trusă de unghii: încuietoarea, copcile laterale și capacul funcționau admirabil, cele două minuscule balamale aurii erau manufacturate splendid, atâta doar că ea (arz-o-ar focul!) era o trusă cu unghii umane!! Închipuiește-ți, pur și simplu. La cel mai propriu și dezgustător mod din lume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minimalizează?! Nu putem minimaliza. 379 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI borcane de iaurt, Doru Sinistratul își dezobloni, în sfârșit, pleoapele. Uitîndu-se, năucit de lumină, jur-împrejurul așternutului său, nu descoperi decât o mulțime grozav de respectuoasă, felurită, strânsă ca la copcă, tăcută. Cam la fel de tăcută precum somnul primejdios, din care se dezîmplîntase și care îl înnodase la limbă și pe el. Și, într-adevăr, atunci, pe la ora 14,25, cum ședeau și se uitau localnicii, mai buimăciți unii la alții, (neștiind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eu crez că singura șansă ca să le momim afară pe gudulance... e să le coborâm, c-o undiță, în mormânt, o poză de la mătărînga mea! Has-Satan nu-l băgă în seamă pe grobian. Ho diábolos își descheie, după un timp, copcile fulgarinului. 398 DANIEL BĂNULESCU stângace și despre care Sinistratul ar fi putut pretinde, dacă ar fi fost prins la strâmtoare, că-s o eflorescență a travaliului său poetic. Cei trei dascăli îl îmbrățișară ca pe un egal (cel mai tânăr
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și vântul îi aminteau de Tabriz, de pomii de-acasă și de ce mai pierduse. — Să nu te scufunzi chiar din prima zi în butoiul cu nostalgie! îi strigase Godun, ajungându-l din urmă. Mâine mergem să pescuim o știucă la copcă, iar de poimâine o să uiți de necazuri, fiindcă benchetuim! Omar se întoarse cu ochii spre curte, unde cârdurile de rațe ieșiseră să culeagă grăunțele aruncate de cineva. Era frig, dar în curte se mai lucra, reparau un ataș de la o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
desenate în cruci de \MT și chipul Născătoarei, cu fiul în brațe. Avea o privire blândă și glasul cald și adânc. Citea din evanghelii, desfăcea foile cu degetul cel mic, închidea pe rând cărțile cu îmbrăcăminte grea de aramă și copci de argint, spunea rugăciunile pe dinafară, aștepta răspunsurile dascălilor ascunși în umbra stranelor și arunca lanțul cădelniței spre mulțime. Fierul suna limpede ca niște clopote mici, totul era numai un fum parfumat. O voce de bărbat cânta alături, se auzea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Crăpau pietrele. Copilul trăgea prin somn mai bine țolul pe el. Se trezea din când în când și asculta afară. Spre drumul Griviței, treceau căruțe. Se auzeau șinele de oțel ale roților scrâșnind în zăpadă. În fund, la baltă, pocneau copcile înghețate. Prin mahalaua Cuțaridei, Moș Crăciun nu trecuse niciodată. Nu trecu nici de data asta. Beghe se trezise devreme. Afară se îngîna ziua cu noaptea. Tat-său încă sforăia. Ene, făcut covrig lângă perete, nu se mișca. Copilul, cu inima
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai trăit, dinii să te mănînce! rosti unul dintre purtătorii coșciugului, și lada de lemn fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el, spunînd: - Pentru că vă țin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vai, cum te mai puneam... PARASCHIV (Cântă; scuipă; tușește.) MACABEUS: Da’ nici tu nu mai ai mult... PARASCHIV (Furios.): Ce-ai zis? MACABEUS: Am zis că nici tu mai ai mult. PARASCHIV: Cum adică? MACABEUS: Te cureți. Te duci pe copcă. PARASCHIV: Ia te uită! MACABEUS: Da, da, îți vomiți plămânii... Știu eu. PARASCHIV: Ia te uită! Vrei una peste bot? MACABEUS: Da. Drept să-ți spun, tare aș vrea să te văd că-mi dai una peste bot. Hai, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta, surâse popa, în timp ce Ketty reveni iar pe scaunul ei. Dar mai negociem, dacă vrei, luni, când vii cu proiectul. — Și chiar crezi că vin? l-am întrebat încercând să zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tremurânde și se duse la baie. Scoase din dulap trusa de prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
crezi, erau colorate. Colorate!! — Colorrate? se miră Jacques, care îl rula pe r, ca francezii. Darr nu există așa ceva. Eu n-am văzut alte încălțărri decât negrre sau cafenii sau albe, varra. — Și n-aveau nici bumb, nici șiret, nici copci, parcă erau lipite pe picior. Când mă uit mai sus, văd niște pantaloni urâți, negri, fără dungă, și-apoi un palton obișnuit, ca de la haine vechi, ca de pricopseală, nu se brodea cu restul. Și... a, da, da, să vezi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
reciproc. Arta are voluptatea ocolișurilor. Roiesc mulți în jurul ei, deși arta nu a fost niciodată un cașcaval îmbietor. Cota adevărată a unui scriitor o dau reeditările. Și în artă e important ca atunci când ești sub gheață, să - ți facă cineva copcă, să poți respira. Bine că unii scriitori importanți nu au scris jurnale. Numai așa au rămas la înălțimea operelor pe care ni le - au lăsat. În formula chimică a unui artist intră și câteva procente de disperare. Fiecare generație ia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rândul cărora se ridică cei mai importanți stăpâni sau șamani. Ele îi ocrotesc pe eschimoși din milă, îi apără de fiare, de vânturile negre și de gerurile cumplite, îi vindecă de boli și, când sunt mulțumiți, aduc și peștele la copcă sau vânatul în bătaia săgeții sau a alicelor. În adâncul mării, pe care se sprijină acest minunat munte, trăiește marele spirit de sex feminin Sedna, stăpâna unui regat subacvatic, fără de început și fără de sfârșit, în care trăiesc toate animalele marine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
uit?" se întrebă bietul de el, în viața lui nu a mâncat și nici nu a auzit de așa ceva. A mâncat carne de ren, carne proaspătă de focă sau îngropată în gheață numită igunak; de iepure polar, pește prins la copcă... De trei-patru ori pe an se duce la târg de unde se aprovizionează cu chersin, chibrituri, zahăr, ulei, pește uscat, uneori chiar halva, dar cu sărmăluțe niciodată. Deși era lihnit de foame și simțea că stomacul i se lipește de șira
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în camașă și cu capul gol, se repezi cu pușca, afară, în ceardac. Lupul, mare aproape cât un vițel, sări peste ceardac fără să-l atingă, și din câteva copci se îndreptă spre lizieră. În grabă, fără să ochească, trase în direcția lui. Lupul se rostogoli în fugă, de câteva ori și, șchiopătând, dispăru în inima pădurii cu ceilalți... „L-am nimerit!... ninsoarea o stat, o să-i iau urma!“, își
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de Îmbrăcăminte e nevoie de atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prăfuită. Jos, în curte, două babe se sfădeau. Tîmplele îmi bubuiau. Arătînd că-mi citește nerăbdarea, fata mi-a promis: - Schimb fusta și numaidecît plecăm. Luînd de pe divan obiectul numit, și-l trase peste cap obiectul numit și-i încheie copcile la spate. Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așa de azi dimineață televiziunile toate din lumea întreagă, transmit cum Obama l-a ucis pe Osama. Mulți zic oftând, că e mare păcat. Oare ce se vor mai face de acum americanii, dacă Saddam Hussein s-a dus pe copcă, Osama Bin Laden s-a dus și el, Iranul e o nucă prea tare, Gadafi nu prea pare de calibrul dorit... Cine oare va fi noul inamic public numărul 1 al SUA? Fiindcă ei, sărmanii, nu pot dăinui ca stat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pești și alte vietăți din fauna acvatică. Dac-o ține vremea tot așa, își zice dânsul, după ce pleacă ăștia îmi iau liberele alea de anu’ trecut și musai dau o fugă încolo, spre Brăila. În pâclele-astea, trage crapul la copcă de-o să fie festival. Îl chem și pe Chelaru, luăm o damigeană d-aia de-a lui de la Reghin, împărații crapului ne facem. Din pricina ceții, coloana merge mai încet decât merg de obicei coloanele oficiale și tăcerea, iluminată de alb-albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
meu? — Merge, spuse Nick. Se uita În altă parte, să nu vadă ce face tatăl lui. — Și cu asta-i gata, zise tatăl și apoi puse ceva În lighean. Nick nu se uită. — Așa, acum trebuie să-i fac niște copci. Nick, uită-te dacă vrei, dacă nu, nu te uita. O să cos incizia pe care i-am făcut-o. Nick nu se uită. Îi pierise demult curiozitatea. Tatăl termină și se ridică-n picioare. La fel făcură unchiul George și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o pisică, nu ca ursul. Să nu-ți auzi nici tu călcătura, necum inamicul... Și dacă ai prins <limbaă, trebuie s-o faci să tacă mâlc, că altfel poate să dea de veste camarazilor săi și te-ai dus pe copcă”. Locotenentul Făgurel ședea lângă Toaibă, iar sergentul Cicoare se afla în celălalt capăt al vagonului. Ședea acoperit cu pulpana mantalei, spre a se izola de tot ce era în jur. Avea destule motive să rămână cu sine însuși... Gândurile îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]