4,390 matches
-
îi privise în suflet, în gând, îi atinsese inima și trupul fără ca măcar să-l cunoască. Ar fi vrut să creadă că sentimentul pe care-l încerca era doar orgoliu dar știa că se petrecea în el ceva mai mult deatât. Copila aceasta îl definise, negru pe alb, cu o intuiție vrăjitorească. Prezența lui Făt-Frumos atât de aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngrozită să i se ia de pe trup lipitorile scârboase care-i sugeau sângele. Sanda alergă disperată la doctorii care o operaseră. O primiră cu un profund dispreț și arătară o totală lipsă de interes față de bolnavă. Simțind că-i moare copila, femeia dădu buzna în cabinetul medicului șef al spitalului. Astfel, într-o zi care, parcă, nu mai sosea, un doctor veni să consulte bolnava, îi prescrise antibiotice și în ziua următoare se trezi din nou purtată pe targa cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
film. Vrei să mergi și tu cu noi? Luana se uită la el. Privirea i se înăsprise, dispăruse chica de păr slobodă și răvășită peste frunte, crescuse și parcă se gârbovise. Ochii lui alunecară peste buclele blonde și trupul subțire. Copila de odinioară, răzvrătită și cu genunchii juliți, se transformase într-o domnișoară delicată, cu picioare lungi, superbe, privirea, cândva aprigă, căpătase o lumină plină de înțelesuri tainice. Luana se ridică și zâmbi. Nu pot să vin cu voi, Renar. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
veritabilă. Așa știam și noi o socoteală. Familia Leon nu ripostă. În ciuda insatisfacției, cele două își păstrară calmul. În sfârșit, se ridicară să plece și doamna Escu mai aruncă o săgeată: Fata asta nu va face mulți purici lângă tine, copile. O femeie frumoasă ca ea nu poate iubi un singur bărbat. Știa asta. De ce trebuia să-i amintească? Ieșiți afară, își umplură plămânii cu aer. Ștefan oftă, ușurat. Fii liniștită, îi spuse Luanei, n-are nimic cu tine. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în aplauzele credincioșilor. Afară, gloata de copii s-a repezit spre ei. Fetițele au mângâiat rochia miresei, visând la vremea când aveau să se gătească la fel. Ștefan a ridicat în brațe un pui de fată, oacheșă și cârlionțată și copila l-a întrebat: De ce are mireasa rochia albă? Pentru că albul e semn de puritate, de fericire. Și tu de ce ești îmbrăcat în negru? Ștefan a zâmbit. Te ții de glume. Fugi de-aici, ștrengărițo! Petrecerea a avut loc la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cumpere, număra orele și minutele ce se scurgeau până la ceasul fericit al împlinirii unui nou an. Deși se așteptase să-i sară în brațe, plină de încântare, el o văzu ascunzându-și capul în pernă, plângând. Ce-i cu tine, copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să-și adune cuvintele care să-i exprime mâhnirea. Bărbatul lăsă buchetul jos, se întinse în pat lângă ea, o întoarse cu fața spre el și-o lipi de pieptul lui, aranjându-i buclele răvășite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jocul. Singura care a lăsat-o să-și macine în liniște nefericirea a fost Bica. Fără nici un cuvânt de reproș la adresa nepoatei, bătrâna își petrecu ore în șir în biserică, rugându-se, cu încrederea de-o viață, pentru fericirea bietei copile. În ciuda credinței de nezdruncinat și a respectării necondiționate a poruncilor Domnului, Bica nu-i comentă gestul și nu-i aruncă în față blestemăția divorțului. Îi acceptă decizia, chiar dacă n-o înțelegea și nu era de acord cu ea, ferindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trase concluzia că între domnișoara Luana și Dorin Velea ar fi oarece relații nepotrivite, aceasta fiind singura explicație a interesului plin de elan al bărbatului. Consideră că are dreptul, la rândul său, să guste din "bunătățile" pe care le afișa "copila". Într-una din zile, se postă în fața ei și-i spuse galeș: Domnișoară, ce-ar fi să mergem împreună, duminică, să ducem ziarul la tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând disperarea din ochii lui, mișcarea absentă, lipsită de vlagă și încredere a mâinii. Nu-i putea lăsa așa. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aruncătură de băț de Noua Guinee, care e ultima insulă din lume și, dacă vrei să știi, e locul unde m-am născut eu, pe jos, Într-o colibă de lut. Acolo mi-am petrecut cea mai mare parte din copilă rie, În afară de o raită prin nesfârșitele Întinderi americane, apoi În Fiji, cu o scurtă Întrerupere În Australia, apoi aici. N-ai cum să mă-ntreci dacă-i vorba de origine exotică, așa că mai bine s-o lăsăm baltă. Ah, am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tău și Împotriva mea. Retrage-ți cuvintele! De ce m-ați adoptat? Ah, scumpule, ne-am promis să nu mai vorbim niciodată de spre asta. De ce trebuie să tot discutăm ce-a fost? Ce-a fost a fost, era altă lume, copile, o lume care nu mai există. De ce tot aduci vorba despre asta? Îmi place să ascult vorbindu-se despre asta. Nu știu de ce. Îmi tot zic că poate Într-o zi o să-mi spui ceva deosebit. Crede-mă, Îmi pare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
existase cu siguranță, cândva, în tinerețe. Nu mai părea disperată, nu mai cerșea cuvinte de încurajare, era surâzătoare, plină de siguranță. Aș vrea s-o vizitezi, îi spuse dintr-odată, să te ducă Ovidiu cu mașina acolo, să-mi vezi copila. Pe tine te-ar primi cu plăcere, sunt sigură și doar așa, fir-aș a dracului, să mai aflu și eu câte ceva despre dânsa. Fiind numai voi două, în intimitate, poate va renunța să mai pozeze. Ei, ce zici? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
resurse și un dram de tărie o să merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fuge pământul de sub picioare și și-a ascuțit simțurile ca să poată percepe dintr-o vorbă, dintr-un schimb de priviri, ce se întâmpla. A văzut-o pe Sidonia, surâzând victorioasă, cu colțurile buzelor răsucite în sus, afișând un aer de copilă, oftând teatral: Așa o fi cum spui, măi băiete. L-a văzut pe Ovidiu legănându-se pe balansoar, cu genunchii prinși între palmele împreunate, întărind: Chiar așa și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi fost căsătorită, dacă ar fi fost fată bătrână, da, în lipsă de altceva te duci, te arunci în necunoscut, dar ea, fata mea, de ce s-a dus, ca și cum avea de răscumpărat o greșeală, cum de poate să șadă lângă copila aia a lui, fără s-o vadă, clipă de clipă pe cealaltă femeie, pentru că fetița îi seamănă mamei ca două picături de apă. Cum de nu se gândește că ușa șifonierului a închis-o și a deschis-o de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuprinse în palma cu degete lungi fruntea, se masă, nu i se mai întâmplase să cadă așa de fulgerător, amețită de-o singură privire și doar trecuse prin fel și fel de situații limită, nu mai era de mult o copilă. Maman, îi spuse Ovidiu, împăcat și amuzat totodată, nu te băga, maman. Până aici, te rog! V-am făcut pe plac la toți. Și ție, și Larisei, și altora, Carmina e singurul meu moft. E o oază. N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am citit-o, frunza a zburat. Ei mam dus după ea până în parc, unde s-a așezat jos lângă Toamnă. Era îmbrăcata cu o rochie lungă cu trena din frunze ruginii și purta o coroniță din fructe. De ce ești supărată, copila mea? m-a întrebat. Nu te bucuri că am venit și ți-am adus mere ca focul, gutui pufoase, struguri aurii, prune cărnoase și tot felul de bunătăți? Regret că m-a părăsit zâna cea bună cu flori multicolore în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ciripitul melodios. Noaptea o fermecau stelele, o încălzeau razele argintii ale Lunii și visa la florile înmiresmate care i se vor ivi curând la picioare. Ar fi vrut să le ocrotească cu aripa ei, să le mângâie ca pe niște copile, să le adulmece și zi și noapte parfumul. Erau surorile ei, fuseseră crescute de aceeași mamă, se hrăniseră la același sân. Dar vântul începu să sufle din ce în ce mai puternic. Zilele i se păreau și mai scurte acum, apusurile parcă însângerau pământul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Milt, să vadă dacă am adormit, pentru a-mi pune cadouri. Curând, și-a făcut apariția bunul Moș căruia iam pregătit o farfurie cu prăjituri. Moș Crăciun, am zis eu cu jumătate de glas. Ho! Ho! Ho! De ce nu dormi, copilă? Voiam să te întreb cum e să împarți cadouri la 9000000000 de copii? Vino cu mine și am să-ți arăt! Ne-am urcat în săniuță și am pornit. Am cunoscut o mulțime de copii cuminți care îl așteptau nerăbdători
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atunci când l-am omorât pe tata! spuse Zeus cu brațele ridicate spre cer. Prea târziu, Zeus! Gândește-te doar la cei ce trăiesc! Eliberează-l pe Prometru, iubește-ți copiii, convinge-l pe Hades să nu mai facă rău... Bine copile!... Dar mașina timpului își încheie durata. A fost frumos! Trebuie să mă pregătesc pentru Persia, Egipt și China... Nicușor Crăciun, clasa a IV-a C 4. COMPOZIȚII DESPRE PATRIE Munții, grânele, apele vorbesc Călătorule străin care-ți poeți pașii pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu zmei, iar tu rămâi în continuare îngândurată, dar asculți totuși istorisirea ei. Frământarea ta sufletească, grija pentru mine, fiul plecat de mult timp, se regăsesc în tăcerea și gesturile tale: scapi fusul, el se deșiră, dar nu-l ridici. Copilele te privesc cu tristețe și apoi fără nici o îndoială alergi la fereastră, privind afară, în noapte, crezând că în geam am bătut eu, cu rugămintea de ami deschide. Una din fete întrebă ce vezi, dar tu, cu supărarea ta îi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-a părut, și apoi, mărturisești adevărul. Te gândești mereu că vei muri și că nu mă vei putea avea la căpătâiul tău, în ceasul morții. Acum, când afară este vânt și s-a-nnorat, când noaptea e târzie, iar copilele care s-au culcat nu se gândesc la tristețea ta, și mai târziu, când te culci, adormi cu mine în gând să mă visezi. Dar, mamă, nu te îngrijora căci mă încred în Dumnezeu că mă vei vedea din nou
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o vietate ciudată asemenea ciobănașului din lună și la care se uitase și ea cândva ca toată lumea. Macii se scuturau de rouă și Îi stropeau fața. Asta era un lucru bun, dar domnul Húsvágó a zis atunci pe limba ei: Copila mea, tu ai febră, tu ești bólnavă. Trebuie să chemăm un doctor! Dar, mai Întâi, să ducem la el În casă. Doamna Alieta știe ce să facă În situații de criză. Domnul Húsvágó pășea fără greutate. Eleonora, cu haine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pregătește noua bucată, pentru proximul concert. Cu notele în mînă, încruntat, mergînd de colo-colo. Un bărbat masiv, cu gît puternic, gros; cămașa albă, de in răcoros, fără guler, părea că se aprinde de atîta trudă. Ardea pe el. Eram o copilă prea slabă, cu umeri osoși, neîmpliniți. Timidă, nesigură, fără stil. Sprîncenele mi le pensam așa fel ca să fie mult depărtate de rădăcina nasului. Mălăiață, eram o mălăiață. Mă urcam în nuc și-l pîndeam, mestecînd clei de cireș. Cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]