722 matches
-
palatului, bibliotecă dispersată la moartea împăratului. Savanții palatului aveau ca misiune și corectarea textelor, dar și editarea autorilor clasici, așa cum se făcea în Alexandria cu zece secole mai devreme. În același timp, se dezvoltau atelierele monastice (Corbie, Saint-Riquier, Tours), iar copiștii reproduceau operele autorilor antici și pe cele sacre. În Germania, această mișcare artistică și literară va fi continuată în secolul al X-lea de primii trei Otton; mănăstirile din Korvey, Fulda, Reichenau, Saint-Emmeran de Ratisbonne, Lorsch, Echternach, Saint-Maxim de Trčves
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
scrise, decorate și legate; el aparținea unei mănăstiri sau biserici. Cîțiva scribi au lucrat, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, și în palatele regale sau pentru persoane de vază, dar cu intermitență; poate au rămas și cîțiva copiști izolați în Italia. Scriptoria erau numeroase, dar de importanță și dimensiuni variabile. Cum manuscrisele medievale nu aveau adresă, atribuirea lor unui anumit scriptorium se bazează pe datele unei aprecieri delicate și care adesea nu furnizează decît probabilități. Realizarea cărților se
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au dispărut astfel. Frecventă în secolele al VI-lea și al VII-lea, această practică s-a rărit mai apoi. Procedeele chimice permit reapariție primei scrieri a acestor palimpseste, dar folosirea procedeelor optice este mai puțin periculoasă pentru conservarea suportului. Copiștii aparțineau comunității monastice. Uneori, călugări în trecere veneau să li se alăture, chemați datorită competenței lor sau, dimpotrivă, veniți să se perfecționeze într-un atelier renumit sau pur și simplu pentru a recopia un text care lipsea din mănăstirea lor
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
într-un atelier renumit sau pur și simplu pentru a recopia un text care lipsea din mănăstirea lor. Scriptorium-ul nu folosea neapărat aceiași călugări în permanență; în anumite cazuri, cea mai mare parte a membrilor comunității făceau cu schimbul. Munca copistului avea un caracter religios: execuția unei cărți era un lucru bun deoarece permitea celor care erau în serviciul Domnului să se edifice citind-o; aspectul aspru și anevoios al muncii aducea merite. Munca presupunea transcrierea și copierea textului. Totuși, operele
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
erau în serviciul Domnului să se edifice citind-o; aspectul aspru și anevoios al muncii aducea merite. Munca presupunea transcrierea și copierea textului. Totuși, operele originale erau mai întîi dictate unui notar care le scria pe tăblițe de ceară; apoi, copiștii scriptorium-ului le treceau fără greșeli pe pergament. Acest intermediar servea drept ciornă și permitea eventualele corecturi; el explică și raritatea manuscriselor autografe ale acestei epoci. Execuția unui manuscris putea fi opera unui singur copist sau rezultatul unei munci colective; în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
scria pe tăblițe de ceară; apoi, copiștii scriptorium-ului le treceau fără greșeli pe pergament. Acest intermediar servea drept ciornă și permitea eventualele corecturi; el explică și raritatea manuscriselor autografe ale acestei epoci. Execuția unui manuscris putea fi opera unui singur copist sau rezultatul unei munci colective; în acest ultim caz, caietele erau distribuite la trei sau patru copiști, uneori mai mulți, atunci cînd se dorea ca o carte să fie repede terminată. În alte cazuri, nu exista o repartiție prealabilă și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
drept ciornă și permitea eventualele corecturi; el explică și raritatea manuscriselor autografe ale acestei epoci. Execuția unui manuscris putea fi opera unui singur copist sau rezultatul unei munci colective; în acest ultim caz, caietele erau distribuite la trei sau patru copiști, uneori mai mulți, atunci cînd se dorea ca o carte să fie repede terminată. În alte cazuri, nu exista o repartiție prealabilă și copiștii se înlocuiau pentru a continua munca. Decorarea manuscrisului era făcută de copistul care îl caligrafiase, atunci
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
sau rezultatul unei munci colective; în acest ultim caz, caietele erau distribuite la trei sau patru copiști, uneori mai mulți, atunci cînd se dorea ca o carte să fie repede terminată. În alte cazuri, nu exista o repartiție prealabilă și copiștii se înlocuiau pentru a continua munca. Decorarea manuscrisului era făcută de copistul care îl caligrafiase, atunci cînd trebuiau pictate majuscule simple, sau de un altul mai specializat dacă necesita inițiale frumoase și miniaturi. Legarea, care consta în adunarea și copertarea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
la trei sau patru copiști, uneori mai mulți, atunci cînd se dorea ca o carte să fie repede terminată. În alte cazuri, nu exista o repartiție prealabilă și copiștii se înlocuiau pentru a continua munca. Decorarea manuscrisului era făcută de copistul care îl caligrafiase, atunci cînd trebuiau pictate majuscule simple, sau de un altul mai specializat dacă necesita inițiale frumoase și miniaturi. Legarea, care consta în adunarea și copertarea caietelor, se făcea în general în scriptorium. Durata execuției varia în funcție de rapiditatea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
scriptorium. Durata execuției varia în funcție de rapiditatea și numărul scribilor și în funcție de calitatea cerută de manuscris. Au fost manuscrise scrise în cîteva zile, altele în mai mulți ani, dar se estimează că execuția unui manuscris de dimensiune medie de către un singur copist cerea trei sau patru luni. Șeful de atelier sau un alt călugăr experimentat revedea manuscrisul; aceasta consta fie în simpla recitire a textului pentru a elimina greșelile evidente, fie în compararea copiei cu exemplarul reprodus pentru a se asigura de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Născută în jurul anului 800, în scriptorium-ul de la Corbie, ea se răspîndește repede. Scrierea romană, la care vor reveni umaniștii, apoi tipografii secolelor al XV-lea și al XVI-lea, provine direct din minuscula carolingiană. Pentru a cîștiga timp și loc, copiștii foloseau adesea abrevierile. Existau mai multe tipuri de abrevieri: prin suspensie, prin contragere etc. Mai tîrziu, se ajunge la un sistem coerent de semne convenționale: o linie deasupra unei litere pentru a arăta că un cuvînt este prescurtat etc. Folosite
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
profesorilor și studenților care trebuiau să facă apel la ajutoare profesionale. De aceea, meseriile legate de carte se organizează într-o strînsă legătură cu universitățile; cei care le practicau împărtășeau privilegiile acestora din urmă, dar suportau și controlul lor. Alături de copiști, adesea clericii, uneori studenți nevoiași, au apărut două profesii cu caracter comercial. Librarul era un negustor sau mai curînd un depozitar al cărților; manuscrisele, care rămîneau rare, circulau mult și erau adesea revîndute; acestea îi întrețineau negoțul. Staționarul avea un
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
exemplar, depus la staționar (care putea el însuși să fabrice și să vîndă copiile); acesta îl închiria, fie în întregime, fie, cel mai adesea, pe caiete (peciae = piese); astfel împărțit, exemplar-ul putea să fie folosit simultan de mai mulți copiști, iar reproducerea textelor era standardizată, deoarece toate manuscrisele proveneau de la același original. Dezvoltarea orașelor a adus o altă clientelă cărții; cursurile princiare luau amploare, o întreagă lume de juriști se instituia, o burghezie îmbogățită prin comerț se afirma; toți aveau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cu dezvoltarea literaturii în limba populară. Pînă atunci, aceasta se transmitea oral; creșterea numărului de oameni capabili să citească un text, și nu numai să-l asculte, i-a incitat pe autori să-și încredințeze cu mai multă ușurință operele copiștilor, iar doritorii de carte invadează lumea universitară; librarii universității se consacrară și comerțului cu cartea destinată publicului larg, iar cîțiva librari au apărut și în alte orașe mari. Bibliotecile monastice nu mai sînt singurele colecții de carte. Bibliotecile regale iau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
este folosită mai ales în manuscrisele în limba populară. Aceste trei tipuri se vor regăsi în materialul imprimat al primilor tipografi. 3. Decorarea manuscriselor. Trece progresiv în mîinile laicilor, ca și realizarea lor. Ilustratorii se grupează în preajma universităților, pe lîngă copiști și librari; în Paris, registrul impozitelor din 1292 semnalează deja 17 ilustratori. În timp ce Sfîntul Thoma d'Aquino elaborează un sistem filozofic realist, miniatura gotică urmărește cucerirea aparențelor sensibile; prin lărgirea perspectivei și restabilirea proporțiilor, viziunea lumii revine la scară umană
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de Louis XIV (1688). Decadența miniaturii nu se datorează numai expansiunii tipografiei, ci și progreselor gravurii; ea s-a manifestat foarte devreme în țările în care gravura cunoscuse începutul dezvoltării sale: Germania, Țările de Jos. În ceea ce-i privește pe copiști, ei au fost obligați să se reconvertească. Dacă mulți dintre ei au devenit librari, rămîneau totuși corporații de maeștri scriitori; unii erau scriitori publici în serviciul analfabeților; ceilalți, neputînd să practice scrierea, au devenit profesori în școli mici. IV. Cartea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
De civilitate morum puerilum a lui Erasmus. Un secol mai tîrziu, tipograful parizian Pierre Moreau publică mai multe lucrări în scrierea financičre, reproducînd caligrafia timpului său. Primii tipografi au folosit în manuscrise și literele duble și abrevierile, la care apelau copiștii pentru a cîștiga timp și loc. Erau totuși interesați să piardă puțin loc, dar să dispună de case de litere mai puțin încărcate, pentru a ușura munca de compoziție. Astfel, abrevierile și ligaturile au dispărut progresiv din textele tipărite în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
400 de ori într-un secol. VI. Oamenii și cărțile 1. Meseriile cărții. Meserie nouă, tipografia nu s-a integrat dintr-o dată într-un cadru prestabilit, dar extinderea ei a făcut-o să intre în legătură cu alte meserii vechi ale cărții: copiști (pe atunci se numeau scriitori), ilustratori, librari care au trecut progresiv de la fabricarea și traficul cu manuscrise la comerțul cu cartea tipărită. Ori aceste meserii erau organizate, cel puțin în orașele universitare; membrii lor aparțineau Universității și, atunci cînd s-
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
se inspiră în chip fericit din stilul bizantin și vechi românesc; Lecomte du Nouy, stabilit de multă vreme în România, a restaurat un pic prea mult, în maniera lui Viollet Le Duc biserici vechi; i-a pus pe elevii săi copiști, formați la școala special creată de el, să le redecoreze cu motive bizantine. Mai sunt de adăugat Petculescu, P. Smărăndescu, V. Ștefănescu. Gic și Radu sunt caricaturiști amuzanți, la fel ca Iser, Mantu, Murnu. Paleologu face afișe ilustrate. Muzica Românul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mare din care se prepară renumitele găluște, ciorbe sau alte mâncăruri de post. Danie - donație, dar. Act prin care se întărește în scris o donație. Dedină - avere moștenită de la înaintași, stăpânire feudală ereditară. Diac - scriitor de cancelarie, grămătic, ușier, logofețel, copist, om cu știință de carte. Diată - testament, sarcină testamentară. Dimerlie veche măsură de capacitate pentru cereale de 21,5 litri. 307 307 District - subdiviziune teritorial administrativă, pusă sub conducerea unui ispravnic sau prefect, numit de autoritatea centrală. Este de regulă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Diderot îi comandă articole despre muzică pentru Enciclopedie; în 1750 obține un premiu al Academiei din Dijon; trăiește ca perceptor prin casele celor cu poziții sociale înalte, dar în 1750 se hotărăște să trăiască dintr-o meserie modestă, aceea de copist de note muzicale; urmează 12 ani în care scrie unele dintre cele mai importante cărți ale sale și devine unul dintre intelectualii cei mai importanți ai secolului; după 1762 începe să fie persecutat pentru ideile sale. Principala lui scriere pedagogică
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
date etc.) Textul imprimat Tipărirea accentuează puternic efectele scrierii. Oferind posibilitatea de a imprima un număr considerabil de texte identice și uniforme, ea dă o și mai mare autonomie cititorilor. Nu mai există, ca în cazul manuscrisului, urma mîinii, scriitura copistului care individualizează textul (greșelile, momentele de neatenție, de oboseală, influența originilor sale geografice etc.). În locul unei variații continue, avem de-a face cu un obiect inalterabil și închis, ca și autorul pe care îl presupune. Imprimeria, dispunînd de semne identice
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dată pepotriva minții noastre și ar fi absurd să admitem că tocmai scriitorul, prin care ea ni se dă, e în stare de inconștiență, neînțelegere când o primește pentru omenirea întregă. Eliminând deci ideca extazului irațional, hagiograful nu e un copist pasiv, care transcrie cuvânt cu cuvânt dictatul Duhului Sfânt, ldeea acestei copii pasive, observă Lusscau, e protestantă. Într-adevăr, ea concordă cu concepția despre natura iremediabil distrusă de păcat și devenită incapabilă să adauge vreun efort propriu la opera mântuitoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Italia se regăsesc pe lângă biblioteca Vaticanului (constituită inițial în Urbino) și biblioteci în Florența, San Marco, comparabile ca număr de cărți și completitudine cu marile biblioteci deja existente cum ar fi fost cea de la Oxford 156. Erau angajați traducători și copiști pentru a constitui copii ale lucrărilor fundamentale. Aceștia constituiau în sine o avere, deoarece toate universitățile încercau să aibă la catedrele lor cunoscători de limbă greacă care să fie baza unor viitoare școli de translatori sau de cunoscători ai acestei
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
își petrece timpul copiind manuscrise vechi, dar care, într-o zi, provocat de povestirele de iubire pe care, pare-se, le copiase, se lasă antrenat într-o viziune ideală, ce aleterează complet percepția lucrurilor. Dar viziunea se spulberă repede și copistul se întoarce la anosta lui activitatea cotidiană. Stéphane Mallarmé, Collected Poems and Other Verse, with Parallel French Text, 2006, pp. 52 și 54. 31 Ion Barbu, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 171
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]