2,395 matches
-
chiar la Conservator mă duceam, am vrut eu în ziua aia să-i fac o surpriză, s-o iau în oraș, la masă, să mâncăm împreună undeva, dar pe o bancă, în mijloc de Cișmigiu, fata mea ca un măr copt, Rita mea, era în brațele unui ăla, un june ce-și băga mâinile în tricoul nevestei mele, în timp ce ea chițăia veselă, la început, nu m-au văzut, m-am uitat mult la ea, de departe, vroiam să-mi toarne Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu-l mai prind pe Adam sub mărul ăsta, l-am pierdut, vă spuneam că nici o Evă singură în lume nu-și are rostul. Și nici două ca noi, și nici o sută. Degeaba grădina și toți copacii de aici, merele coapte ieșind roșu, degeaba eu tânără și frumoasă, cu ochii de aur, cu spatele gol, că-i decolteul până la cur, cu țâțele stând drept, parcă ar fi siliconate - dar dumneavoastră știți că nu sunt, eu îi înțeleg pe ăia care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
orgasm niciodată cu el și suferea ca un câine. El, la care leșinau toate femeile, cu asta nu putea, un insucces care îl marca, se și vedea în toți anii aceia, viitori, purtând în minte imaginea fetei ca un măr copt, o femeie pe care nu poți să o satisfaci, o nebună, își spune el, uitându-se lung la fată, o vede pe scaun cum își mișcă mereu curul ăla mare, încercând să se rezolve singură, îl inundă imaginea unei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sex. Loredana vrea să plece. Cine știe ce putere misterioasă o mână înainte, să iasă afară din grădina buimacă, încărcată de vorbe, grădina în care ea nu mai avea parcă loc. Degeaba mărul care își răsucea rădăcinile în același pământ, degeaba fructele coapte demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba Neli obosită acum, dar frumoasă ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de oamenii care veneau la treabă, pădurea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
roz, o cuvertură roz peste patul crem. Roz și crem sunt motivele Încăperii, dar unica piesă de mobilier vizibilă este o masă de toaletă luxoasă, cu placă de sticlă și oglindă În triptic. Pe pereți, o reproducere scumpă după „Cireșe coapte“, câțiva dulăi politicoși pictați de Landseer și „Regele insulelor negre“ de Maxfield Parrish. O mare dezordine, alcătuită din următoarele obiecte: (1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cealaltă parte: mitraliere fără nici o șansă, cuiburi cu spini ale unor păsări slăbănoage în spatele ferestrelor marilor clădiri ale municipalității, în căminele muncitorești. Cuiburi de mitraliere. Cortina istoriei, croită din unul și același material, e sfâșiată și crapă ca un pepene copt: aici cei deposedați de drepturi, dincolo cei lipsiți de ele. Iar purtătorii de cuvânt ai justiției se țin departe de împușcături și manevrează șomajul și drumul pe care‑l ia avuția națională, drum ce sfârșește în întuneric, pentru a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cămașă cu imprimeuri cum se purtau prin anii ‘60, asortată la o pereche de blugi-trapez, era Încălțat cu niște mocasini cum purtase John Harrisson acum treizeci de ani În Liverpool. Pe masă, lângă farfuriile cu sortimente de sashimi și vinete coapte, Își așezase The Yage Letters a lui Burroughs și Ginsberg. Părea că se simte În largul său În atmosfera restaurantului japonez plin de rezidenți newyorkezi. Nu-mi venea să cred că gândise singur tot ce spunea, dar ce mă enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dulce-amar, ușor Înțepător, dar fără a-ți provoca cea mai mică excitare. Curbura degetelor ei nu semăna cu nimic din ce văzusem până atunci. Erau de o albeață de mă dureau ochii, dar În același timp păreau de culoarea grâului copt, atât de Întunecate. Unghiile ovale păreau tari ca sticla, dar totodată păreau fragile, gata să se rupă la prima atingere. Erau niște unghii cu striațiile foarte neregulate, dar care Îți dădeau impresia că pot rezista la orice tortură. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Lanz Kindermann. — Kindermann? Îl cunoașteți pe Lanz Kindermann? Într-un fel. Mă cântări din priviri: Știți, pentru un Kommissar de poliție sunteți cu siguranță plin de surprize. Fără discuție. 7 Duminică, 11 septembrie Prefer roșiile când nu sunt încă perfect coapte. Atunci sunt dulci și tari, cu coaja netedă și rece, numai bune de salată. Dar atunci când o roșie a stat prea mult, capătă câteva riduri, devenind prea moale când pui mâna pe ea, și începe chiar să aibă un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
privit pe gospodinele berlineze stând la coadă să-și cumpere cârnați, care erau încolăciți pe tejgheaua lungă de marmură precum arcurile ruginite ale unei mașini enorme, sau agățați, în mănunchiuri mari, de pereții îmbrăcați în faianță, ca niște banane prea coapte. O fi fost Becker însurat, dar încă se mai uita după femei, căci făcea câte un comentariu aproape obscen despre cam toate tipele care au intrat în magazin cât am stat noi acolo. Și nu scăpase atenției mele faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca pe-o plevușcă și te aruncă afară prin fund. Cea mai bună bucățică pe care am avut-o vreodată. Scutură din cap cu un aer de îndoială: — Nu cred că există ceva care să bată o evreică drăguță și coaptă. Nici măcar o negresă sau o chinezoaică. — N-am știut că ai vederi atât de largi, Becker, sau că ești atât de al naibii de cosmopolit. Isuse, pariez că l-ai citit până și pe Goethe. Becker râse. Părea să fi uitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte! Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Coboară iar toamna Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea, Cu pasul ușor legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă voios, Când raze de soare tiptil cad pe flori, El suflu-și ascunde milos. Sub vișin, pe bancă, mă-așez suspinând, Durerea o simt
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SERENADĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă cheamă liniștea orelor târzii să-ți culeg lacrimi de flori și sfinți din ochii adânci, din lanuri de grâu copt, legănându-se în miez de vis de prinți. O, cât de mult aș vrea să mă pierd pe urme de rătăcitori sihaștri, prin codrii, printre silabe de rugăciune ca ochii tăi, ca ochii lor - albaștri. O, cât de stele miroase
SERENADĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364305_a_365634]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FEMEIA-N SUSPIN Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului Femeia-n suspin nu-și iubește umbra, în livezile coapte, ochii ei verzi se măresc. Dincolo de păduri caută izvoarele printre ienuperi și odihnește la pietrele înșirate ca niște statui de regi: privește valea, depresiunea, miracolul întinderii și apoi norii schimbători și vântul. Fața ei uscată și părul fluturând știu că
FEMEIA-N SUSPIN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364321_a_365650]
-
torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364558_a_365887]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte șoptite Cuvintele par ascunse într-un înveliș opac, Dar caut să le descifrez și îmi plac; Să ascult miraculoase cum încep să sune, Ca un ou de ciocolată umplut cu alune. Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum se stinge oftatul de noapte în zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent ori modern
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
s-a născut paradisul, Din florile tale - semințe de lună; În arcul privirii captiv îmi e visul, Captivă sunt eu în aprinsă cunună. Înlănțuie-mi suflet în taină, în șoapte, Pocal nevăzut unde visul suspină, Când zorii își lasă iubirile coapte Să bea tot nectarul din seva divină. Din sufletul tău s-a născut o genune, Din inima ta - o steluță nătângă; În brațele crengi o minune apune, Dar alta-i ia locul în partea mea stângă. 9 august 2011 Referință
EROTICĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361503_a_362832]
-
din visul acesta fericit ? Oricare ne-ar fi soarta, să știi că alt bărbat Nu o să te dorească ca mine tulburat De dulcea fericire că doar eu te-am iubit @AUZI CUM SE IZBESC FLUTURII DE NOAPTE E vremea cireșelor coapte. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte. E timpul să culegem mușețel și albastrele. Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361549_a_362878]
-
de rouă i se prelingeau pe pulpele tinere și dornice de frământarea unor mâini pricepute de bărbat puternic. Simțea cum buzele lui le căută pe ale sale, iar cu vârful limbii îi penetrează gura inundând-o cu miros de piersică coaptă. Savura această aromă, trecându-și limba peste buzele umezite, fără să-și dea seama că de fapt simțea parfumul creionului de buze folosit să nu i se crape din cauza gerului de afară. A fost trezită din visare de către Emma care
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
ar trebui să iasă din starea aceea de nebunie autoimpusă - și-ar imagina că este lângă Liviu și poate i-ar percepe în nări mirosul, parfumul pielii lui ce-i amintește întotdeauna de dimineața de Paște, când mirosul cozonacilor proaspăt copți se amestecă măiestrit cu cel al vopselei de ouă. - Câți ani ai, Alin?, revine cu picioarele pe pământ. Știe foarte bine câți ani are, așa cum știe un milion de lucruri despre el și despre mama lui, deși este întâia lor
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
târfa cu misticele mâini slăvită în muzee - zvârliți-o-acum la câini: a năruit imperii - desparte Sfinții Miri de zei a fost trimisă - blestem pentru-omeniri... ...nu te-mbăta - pribege - cu vin și vis de noapte: un han e lumea-ntreagă - cu-otrăvurile coapte... SINUCIDEREA DILEMEI amant să-ți fiu - se pare că e prea târziu m-oi pomeni zvârlit ca zdreanța - la gunoi și totuși - inima-mi - ironic - bate-a viu nimeni regale ceruri n-are mai de soi nu-mi zi nebun
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
în chei de succes. • Săgețile de lumină În spate ai multe anotimpuri prinse-n clame grele, iar dragostea nu are vârstă. Pe câmp ne-am pierdut pentru o clipă pe brazda iubirii. Ochiii mei să-i faci peruzele, buzele fructe coapte, râvnite de păsări migratoare. Norii de pe bolta cerească se îndrăgostesc... De dorul lor plâng săgeți de lumină cuibărindu-se în rădăcină. Referință Bibliografică: Cetatea Albă / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016
CETATEA ALBĂ de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362803_a_364132]
-
la vederea acestor mirifice pasteluri, învăluite în borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica Stroia, autoarea versurilor de borangic, se dovedește un autentic talent poetic, ce
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]