977 matches
-
care În mâinile profesorului era mărturia incontestabilă a nulității sale. — Da, răspunse. Sunt fiul lui. Profesorul Ferrante Începu să bată cu degetele În masă. Deci acest partizan de cartier era fiul lui Fioravanti. Probabil nu se aflau În relații prea cordiale, din moment ce Elio nu menționase vreodată existența acestui Aris, student În anul trei la Drept, la aceeași Universitate la care, Înainte de a se dedica Întru totul afacerilor profitabile ale studioului său legal, Elio absolvise fără prea mari onoruri. De altfel, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
astea cu un aer de virtuoz - ca un Itzhak Perlman care ar cânta cântecele de copii pentru o fetiță. Dar judecățile lui mai adânci trebuiau lăsate deoparte. Când făcuse gafa de la hotelul din Paris, fusese Încă acoperit de acea entente cordiale dintre el și Vela. Ravelstein nu se mințea niciodată pe sine Însuși În observațiile asupra oamenilor. Făcea consemnări mentale pline de acuratețe. Dar el și cu mine eram prieteni - profund atașați - și prietenia n‑ar fi fost posibilă dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lor și le-ar fi fost destul de ușor să se strecoare afară. O altă serie de suspiciuni era legată de Violet. Bănuiam că aceasta era opera lui Helen și a lui Bill. Desigur, Helen o ura pe Violet în mod cordial, iar Bill îi urma exemplul; Helen și duhurile mai aveau în comun și o doză serioasă de antipatie față de Tabitha, astfel că era de așteptat ca Helen să se apere de orice acuzații. Într-un fel, problema era că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Jake cu fiica și fosta lui soție era de-a dreptul înfloritoare. Aproape la fel de important era că Alice făcuse un efort colosal ca să dea uitării ce se întâmplase în trecut. Relația Amandei cu Theo și cu Hugo era la fel de cordială. Chiar dacă Hugo era nevoit să-i tot reamintească faptul că, deși ofertele ei privind experiența în muncă a lui Theo erau bine-venite, fiul lor era încă un copil. Nu poate să înceapă prea devreme dacă urmează să devină următorul William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Pag. 376: „Rezibil quintet muzical politic alcătuit de regina Maria, Elena Lupescu, Veturia Goga și Mița Antonescu” (Rizibil cvartet muzical politic...); Pag. 388: „Așa a Început iubirea, aventura, suferința despărțirii...” (Așa au Început...); Pag. 394: „Fusese, Întâi, amiciția și colegialitatea cordială...” (Fuseseră...”); Pag. 406: „În lotul generalului Petrovicescu s-a aflat Alexandru Ghyca și Dr. Victor Biriș” ( În lotul... s-au aflat..); Pag. 432: „... mi-a plăcut muzica, baletul, textul.” (... miau plăcut...); Pag. 448:„... În numele ortodoxiei și a antisemitismului” (... și al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
omului, ci la eliberarea elementului său spiritual. Însă, în timp ce filosofii consideră că această cale de transformare este rodul dorinței și al efortului omenesc, Filon, dimpotrivă - credincios mesajului biblic al Alianței întru har - consideră că aceasta este rodul inițiativei libere și cordiale a lui Dumnezeu, căreia omul se cuvine să-i răspundă în mod generos. S-ar putea spune că pre-porunca, adresată umanității abia create (Gen 2,24), se radicalizează și se amplifică prin Cuvântul adresat de cel Preaînalt slujitorului și prietenului
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
când treceau în vizitele demonstrative, îl privea personal în ochi când explica un caz interesant. Felix, plin de mândrie și de ambiție, ceru într-o întrevedere permisiunea de a studia unele probleme de amănunt clinic și obținu nu numai aprobarea cordială și o temă de încredere, ci și inițiativa de a se folosi liber de biblioteca profesorului. Biblioteca se afla în sala de așteptare a profesorului și într-o odaie alăturată, încît Felix venea, fără să supere pe nimeni, în orele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămân așa de curând văduvă. Felix rămase foarte impresionat de această autobiografie. Asemănarea dintre destinul Otiliei și al Georgetei îl izbi. În definitiv, și el se afla în aceleași condiții. Erau, toți, copii care nu se bucuraseră de o familie cordială. Întinse mâna și o puse în semn de simpatie mută pe o mână a Georgetei. Aceasta, G. Călinescu recunoscătoare pentru gestul fratern, îl mângâie din nou pe obraz, gest care aruncă în fundul sufletului lui Felix o ușoară nemulțumire. De ce oare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liste de mâncare, în felurite caractere. Situația lui Felix fu din cele mai penibile. A săruta mâna Georgetei față de Olimpia și de general i se arăta ca o operație desperată. Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un salut din mână lui Felix, cu obișnuitul aer placid și timid
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bine să bem în sănătatea ei și a tuturor. Chelnerii, mobilizați la spatele invitaților, umplură paharele și toți băură. Generalul se amețise de-a binelea, păstrând totuși dignitatea. Voia cu orice chip să vadă relațiile între Felix și Georgeta mai cordiale. - Mă rog matale, insistă el pe lângă Felix, care se simțeajenat, Georgeta e o perlă, e o fată adorabilă, pe care țiu s-o cultivi, te invit s-o cultivi. Îmi datorești această finețe. Predau în mâinile dumitale o pupilă scumpă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prejudecăți, dispunând liber de posibilitățile dumitale sexuale, ai să vezi dezastrele societății burgheze. Georgeta, deși cam încurcată de libertatea de limbaj a lui Weissmann, îl ascultă în interesul lui Felix, fără să-i pese de ochirile celorlalți, aprobată de zâmbetul cordial al generalului. Felix era, în chip învederat, distrat. Generalul găsi că ar fi potrivit ca Felix să se retragă și, cu aprobarea recunoscătoare a acestuia, cei trei se ridicară. Moș Costache declară posac că vine și el. Familia Iorgu se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jigni în adâncul sufletului. Lipsind această formalitate de deferență, rudele lui, surori, frați, unchi, mătuși, cumnați și cumnate, refuzară să-l viziteze, fără ca totuși să-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu în chip cordial, în corespondență, și de ea. Poate că unele dintre rude ar fi consimțit în cele din urmă să-i calce în casă, dar Stănică rezista el însuși și nu invita, ceea ce pentru educația excesiv formalistică a familiei lui era decisiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prompt și calificat, prin cercul de relații și contacte de nivel (Curtea regală, președinție, guvern, M.A.E. și alții), cu partidele politice și prin legăturile cu ceilalți agenți diplomatici și participarea sa la activitățile specifice corpului diplomatic; prin relații cordiale din M.A.E. local și vizitele și acțiunile organizate cu autoritățile locale (Cipru și Italia); relațiile cu Reprezentantul special al O.N.U. în Cipru (continuate și după ce acesta a devenit Secretar general al O.N.U.) au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Haq, cinci mesaje în care se solicita, făcându-se referire la foarte bunele relații româno-pakistaneze (inaugurarea rafinariei de la Karachi în ianuarie 1978, alte proiecte economice, vizite la nivel înalt etc.), salvarea vieții fostului premier pakistanez. Ambasadorul român, care întreținea relații cordiale cu președintele Zia Ul Haq, a primit de fiecare dată, când preda mesajul și cu alte prilejuri frecvente, ocazionate de acțiuni protocolare, asigurări că viața lui Z.A. Bhutto va fi salvată. În martie 1978, tribunalul de la Lahore l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care o și adoptă; despre comandanta din armată care „m-a adoptat într-un fel” și care venea acasă la ea cu ocazia sărbătorilor; iar când ea însășia devenit învățătoare, despre grupul de învățătoare tinere între care se creează relații cordiale și din nou despre directoarea de școală din kibuț care, încă o dată, le trata - pe ea și pe cealaltă învățătoare- ca pe niște fiice: „Era absolut incredibil cât de mult ținea la noi”. Atracția Sarei față de kibuț, evidentă în mai
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Înghițit deja timpul și-l „muncește” la infinit sufletul Îndrăgostit. Numai așteptarea este descrisă de poet la prezentul indicativului. Un prezent În care introduce, totuși, trecutul (biografia, loviturile soartei...). La celălalt capăt al retoricii amoroase se află prieteșugul: figura renunțării cordiale, a eșecului acceptat cu resemnare. La Bruyere considera că nu există o posibilitate de Împăcare Între iubire și prietenie. Drumurile lor sînt diferite: „l’amour et l’amitié s’excluent l’un l’autre [...]. L’amour commence par l’amour
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timpului, o figură a senectuții potolite, prieteșugul este și o cale de a ieși din starea de chin. O salvare prin schimbarea de regim a pasiunii: diminuarea voită a intensității, revanșa rațiunii asupra sentimentului. Alexadrescu aspiră la starea de frăție cordială: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfîșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mîngîietoare, Acel simțiment tînăr ce eu Îți sînt dator. E scump prieteșugul ce-n suflă o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trebuie să fie accesibilă, să poarte semnele legăturii afective cu omul. Fără casă, fără pădure, fără umbră, fără rîu răcoritor (toate imagini ale refugiului, ale ocrotirii), cîmpia nu „Înveselește” pe călător. Nu-i dă, cu alte cuvinte, sentimentul acelei comuniuni cordiale cu universul pe care Alecsandri Îl solicită mereu. Fapt bizar pentru un spirit romantic: Alecsandri se teme de zarea ce dispare, misterios, În fund, departe, sub cer. Dispariția, pierderea În indeterminare constituie una din figurile cele mai răspîndite În poezia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Mircea. La Cozia. Tema turnului. Lucrurile purtate de caleașca sublimului. Obiecte-simboluri. Un caleidoscop de peisaje. Spațiul ocrotitor: schitul, cetatea În ruină, vesela vale. Variația temporală, figura nestatorniciei. Erosul unui moralist. Figura așteptării. Florile și Îngerii. „Prieteșugul” și figura renunțării cordiale. Figurile energiei și figurile dezolării. VIII. Dimitrie Bolintineanu. Deplasarea poeziei spre sud. „Simțualismul”. Spațiul bosforian. Violența dulcelui și dalbului. O strategie a răsfățului. Figura „verguralului”. Sunul și prefumul. Gustul pentru pietrele prețioase. Amarantul, roza și crinul. O poetică a mării
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de aproape, însă, privind chestiunea transcendental, erau ținta vieții. Ioanide făcuse de altfel, după moartea copiilor, o reflecție curioasă. Faza de uniune strânsă între două persoane se caracterizează printr-un aparent dezinteres. Ioanide și Elvira, în timpurile lor cele mai cordiale, se neglijau enorm. Ioanide pleca dimineața într-o parte și Elvira într-alta. Se întîlneau la vremea mesei și dormeau noaptea sub același acoperământ. În total, calcula Ioanide, în douăzeci și patru de ore, contactul mai strâns cu Elvira se reducea la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spus că dacă ajungi să nu mai trăiești adevărul acesta- astăzi pot face mai bine ceva decât puteam face ieri- nu mai merită să trăiești. Cât despre moarte, aș putea spune că mă aflu cu ea într-o relație de cordială dușmănie. De câteva ori m-a ocolit ea pe mine, de câteva ori am ocolit eu problema morții. Altminteri, cred că moartea nu e o chestiune a noastră, ci mai degrabă este o treabă de prinți care, cunoscând toată puterea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
visul acela straniu pe care îl povestești undeva în Jurnal: îți apăream îmbrăcat elegant, cu o mină afabilă, dar mort. Mă întreb uneori dacă nu cumva ai visat însăși firea mea, pecetea ei. Dacă nu cumva sânt ceremonios și mort, cordial și cu inima rece. Ești, totuși, dintre cei foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît încît pot fi capricios, gelos și frustrat ca o gagică. Mă bucur că îți merge atât de bine la Heidelberg și, deși nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
necuviință, incompatibilă cu casta din care face parte. S-ar putea foarte bine spune că este, printr-un soi de legământ neștiut, pe jumătate mut. Dar chiar și când răspunde, raportul dintre el și propriul lui glas nu este unul cordial. Glasul lui Sorin pășește în lume fără chef, precaut și timorat, ca și cum ar ști că urmează să se poticnească de la primul pas și că stăpânul lui, nemulțumit deja de prestația primelor silabe sonore, nu va întîrzia să-l cheme înapoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai expuse, societățile sărace și "plebeiene", ca România etc. 5 iunie Vorbele teribile ale oamenilor mari unii despre alții, mai ales când sânt lansate "cu drag", de pe platforma unei prietenii consacrate de o viață. Numai așa injuria poate să devină cordială, pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă. Cioran despre felul în care Noica nu și-a "valorificat" experiența de viață: "a trecut prin comunism ca un turist prin Infern". Noica despre aforismele lui Cioran: "sclipitoare ca un fulger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
A. D. Xenopol, președinte, d. Melik casier și d. Mihalcea secretar. În tot timpul banchetului, muzica militară a esecutat deosebite arii, între care și o horă, însoțind închinarea paharelor. Banchetul s-a sfârșit după 2 1/2 oare, în mijlocul celei mai cordiale veselii. Aflăm că în curând se va publica în broșură o dare de samă detailată despre această interesantă sărbare, cea întîi (după cât știm), de felul acesta care se face în țara noastră. Ar fi de dorit ca esemplul să fie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]