651 matches
-
depășește constant procentul de 10%; acel șomaj iscat din marile performanțe ale robotizării și ale introducerii informaticii În toate sectoarele care alienează mii și mii de indivizi, aruncându-i În marginalitatea socială, insuportabilă pentru cei ce odată fuseseră actanți și corifei sociali, des-calificându-i, deposedându-i de acel „articol” extrem de prețios al omului - demnitatea umană! -, Împingându-i pe acești „oameni serioși” (ingineri, tehnicieni, șefi de ateliere, de oameni, de producțieă Într-o marginalitate pentru care nu erau „pregătiți”, răpindu-le cu brutalitate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nepotrivit, fals, mal en place. Nu, În aceste cazuri, nimeni, oricât de astuțios, de „obiectiv”, de „realist” ar fi, nu poate „explica” mare lucru; orice bâlbâială rațională, „argumentată, logică” etc., mai mult Întunecă datele problemei, ca și „problema” Însăși. (Unii corifei ai exilului românesc de la Paris, În frunte cu Eugen Ionescu, cu fiica sa și prietenii ei, au sesizat „iraționalitatea” poziției mele, ciudată oricum la un individ care dovedise, În situații oricum dificile, un simț extraordinar al „practicului social”. Și atunci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și politic, dacă nu chiar ca o formă a unui acuzat recționarism cultural. Suprarealismul ce domină și azi cercurile „selecte” ale Parisului editorial, universitar și mai ales ale mass-mediei, aliat cu resturi „consistente” ale maoismului politic (cel care produsese și corifeii mișcării studențești pariziene din mai ’68Ă, continuă, după părerea mea, să altereze criteriile de judecată estetice asupra operei de artă, de oriunde ar veni ea. 6 Două cupluri au fost cele care m-au Întâmpinat și ajutat În primii mei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
primul rând cei din „vechea emigrație”, adică cei care reușiseră să fugă imediat după război din calea valului năpraznic comunisto-sovietic. Cu condiția Însă - atenție! - ca nici unul dintre aceștia să nu mai viziteze țara, chiar și după anii ’60, când unii corifei ai Occidentului, precum De Gaulle sau Nixon, au efectuat, cum se știe, vizite jubilatorii, iar presa occidentală nu prididea cu laudele la adresa lui Ceaușescu, a lui Maurer sau C. Mănescu, președinte la ONU. Și nu era prea „recomandabil” să ai corespondență
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trebuit să mă facă s-o aleg, atunci, În ’71-’72. Sau, mai târziu, În ’79-’80, când am locuit la Frankfurt Împreună cu Barbara Schander. Să fi fost „iritarea” mea față de accentele marxisto-leniniste pe care le descopeream la nu puțini corifei ai universității și literaturii germane, cum o spuneam mai sus, ca o formă a deculpabilizării față de marea vină ideologică ce apăsa asupra celor mai lucizi, a celor mai conștienți reprezentanți ai suprastructurii culturale germane?! Un anume „provincialism” cultural pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i incita, o vedem acum la deschiderea dosarelor securității, pe conducătorii politici să-l pună sub observație pe poetul și filozoful clujean, pregătindu-i arestarea!Ă, Iosifescu și alții, reîntorși oarecum rușinați din campaniile lor contra „artei putrede burgheze și corifeii săi”. Astăzi au apărut o pleiadă Întreagă de critici „negatori”, În frunte cu Grigurcu, pe care l-am primit cu bucurie În primii ani după revoluție În colegiul revistei Contemporanul - Ideea europeană, dar pe care, publicându-i viguroasele și nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
general, superficială, fără acces la valorile clasice europene!... Iată, printre altele, de ce „Îndrăzneala mea, nerușinarea” mea de a voi să traduc În limba lui Racine și a lui René Char romanele apărute „cu acordul” comuniștilor a stârnit iritare În rândul corifeilor vechii emigrații și i-a făcut pe unii dintre ei să Împiedice o bună lansare a romanelor mele, cu blocarea presei și a criticii literare față de un autor „dubios”, care se Încăpățâna să se Întoarcă În țară din când În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu numai În ducatele germane flacăra speranței unor posibile libertăți civice, dar au măturat Întreaga Europă de atunci cu flacăra egalității și a demnității umane, conform dedicației inserate pe revoluționara sa dramă, Hoții - in tyranos - jos tiranii! Sigur, unii dintre corifeii vechii emigrații pariziene Îmi reproșau că nu am dat prevalență luptei politice; chiar și unii jurnaliști și critici francezi erau nedumeriți că puneam accentul În primul rând pe calitățile estetice ale cărților mele, punând o surdină revoltei mele față de situația
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
istorice, ale unui neam. După această formidabilă regăsire de sine a neamului și a originii sale, după acceptarea modelelor formatoare ale Vestului luminat, o dată pentru totdeauna, nu ne rămânea decât de a păstra această avuție și acest efort magnific al corifeilor pașoptiști, postpașoptiști, clasici și moderni ai culturii noastre. A păstra, În sensul dinamic al tradiției, este adesea mai greu, mai eroic chiar decât a inova tot timpul, o „novatoare” agitație care, mai ales azi, În modernitate și post-modernitate, ascunde prost
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu-l mai primeau pe Ceaușescu, iar nu puține ziare occidentale, denunțând abuzurile sale În materie de drepturi civice sau de construcții edilitare - scandalul Casei Poporului! -, nu rareori Îl arăta drept un outsider printre țările din Est, relațiile sale cu corifeii „lumii a treia” Îl făceau extrem de interesant pentru cancelariile puterilor politice. Și, mai ales, cele cu lumea arabă; odată cu răsturnarea sahului Iranului și cu formidabila Întoarcere a „mulahului” Khomeini În Iran, cu umilința pe care a Încasat-o Jimmy Carter
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apatie despre care citisem În Der Spiegel și În alte reviste occidentale, ce domnea curent, de decenii, În mediile culte ale Uniunii Sovietice. Era, bineînțeles, o formă a adaptării, deoarece, cum o spuneam mai sus - fapt pe care unii dintre Înverșunații corifei ai emigrației noastre literare pariziene nu aveau cum sau nu puteau să-l conceapă, să-l accepte, deoarece nu-l trăiseră pe propria piele! -, o dictatură Îndelungată, ce face parte dintr-un sistem de dictaturi apropiate și asemănătoare, acceptate și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ceaușiști a fost acela când un grup de scriitori - Manolescu, Dimisianu, Sorescu, Blandiana, Doinaș și alții - au inițiat o moțiune, ce purta zeci de semnături, către conducerea de partid, prin care se cerea Întrunirea consiliului! Fapt respins, se’nțelege, iar corifeii acestui memoriu, după obiceiul vremii, au fost chemați pe rând, pe la diverse foruri, municipiul de partid, c.c. etc. și au fost intimidați, presați să renunțe la asemenea „acte nebunești!” (Una dintre amenințările mizere, tipice ultimilor ani ai dictaturii, era
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prietenilor (T. Maiorescu, P.P. Carp ș.a.) și Carybda adversarilor politici (liberali) și literari" (p. 51) În realitate, capell-maistrul orchestrației din scena "încătușării" lui Eminescu a fost Titu Maiorescu și "pruba de piatră a adevărului" se află în recompensa pe care corifeul conservatorilor junimiști o primește, de la Ion C. Brătianu, și anume: vizita pe care seful guvernului liberal, Ion C. Brătianu, i-o face în toamna anului 1883, acasă, lui Titu Maiorescu; propunerea lui Ion C. Brătianu, din aceeași toamnă, ca Titu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
faptul că ilustrează atât de variat bacovianismul la cele mai rafinate cote, dar și pentru că sunt, în ultimul timp, ostentativ și nemeritat ignorați de către "instanțele" bucureștene. Nici de data aceasta, vasluianul Th. Codreanu nu uită să-și verse năduful pe corifeii postmodernismului românesc, care au vidat poezia de sacralitate; or susține sus și tare autorul Modelului ontologic eminescian: "Poezia singură, fără Dumnezeu, te aduce în neant" (p. 448). În concluzie, Complexul Bacovia este și va rămâne cu adevărat o carte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar Bacovia i-a dat cetățenie poetică. Fără să cunoască opera pastorului danez, a analizat "boala mortală" simptom cu simptom, criză cu criză. Dacă ar fi cunoscută, lucrarea sa literară l-ar ridica la o apreciere comparabilă cu a marilor corifei, de l-aș numi, pe alte dimensiuni, numai pe Rainer Maria Rilke, pe când așa, încuiat sub lacătul limbii române, Bacovia își trăiește, în continuare, drama de autentic și grandios "provincial". "Helis" (Slobozia), nr. 7-8, iulie-august 2006 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de postmodernism. Theodor Codreanu face o adevărată istorie a avatarurilor lui în capitolul Ofensiva transmodernismului (p. 138-176) și apoi în Temeliile transmodernismului (p. 177-129). Ni se prezintă mai întâi Sfârșitul postmodernismului "proclamat" în 1991, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, de corifeii acestuia Ihab Hassan, Malcolm Bradbury, John Barth, Raymond Federman, William Gass. (Aflat acolo, românul Ion Bogdan lefter "s-a arătat nedumerit de un asemenea generic [al seminarului] tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor..."). Urmează Hipermodernismul "o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inutil în România. La pagina 138 din cartea sa, Transmodernismul, Theodor Codreanu descrie un episod de îngropăciune a postmodernismului: "În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, Ion Bogdan Lefter a avut șansa să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană, Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federmann și William H. Gass. Organizatoarea germană a seminarului, Heide Ziegler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având probabil consimțământul principalilor participanți, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antieuropeană, nu putem să nu semnalăm, cum o face și Codreanu în Transmodernismul său, faptul că un Cărtărescu, de pildă, se debarasează de modelul francez al respectului pentru valori, iar un Patapievici de modelul german al profunzimii. Pentru acești doi "corifei teleintelectuali", ceea ce naște din disputa Lyotard Habermas, ceea ce naște, paradoxal, din plierea celor două teorii, nu poate fi acceptat decât cu coloratura americană. Orientarea spre pragmatism nu surprinde; după revoluție, afirmă Codreanu, postmoderniștii români au fost interesați de ocuparea instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să trăim, într-una în care ni se șterge identitatea cu aprobarea noastră trădătoare, sau într-una în care națiunile și culturile lor să se armonizeze? Un răspuns a fost dat, mai demult, de Mircea Eliade ( și el hulit de corifeii români și străini ai Noii Stângi), citat în lucrarea sa de Theodor Codreanu: "Occidentul nu are ce face cu mărunței Jean-Paul Sartre, nici cu falși Picasso sau cu pseudo Bernard Shaw. Hibridismul cultural, pseudomorfozele și sterilizarea spirituală constituie fenomene din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceea ce Eminescu nu a făcut, chiar dacă Titu Maiorescu i-a alcătuit în grabă, fără voia poetului și, pare-se, în scop psihoterapeutic, unicul volum din scurta lui viață. Aflat în recluziunea sanatoriului de la Ober-Döbling, Eminescu a primit volumul oferit de corifeul Junimii cu rezerve, dacă nu cu răceală. Însă atitudinea rece e o reacție mai mult temperamentală; poetul Luceafărului, cu volumul Poesii sub ochi, rămăsese mai curând deprimat de ideea selecției. Finitul reprezentat de sortare atentă la Integritatea operei, singura pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la maximum, nu ni se pare deloc hazardat enunțul potrivit căruia cultura textuală a făcut națiunea politică. Bibliile tipărite în românește în loc de slavonă, activitatea cărturărească a corifeilor Școlii Ardelene, iar mai apoi publicistica de secol al XIX-lea din țările române - toate acestea au precizat gradual un simț identitar al românității, formând humusul cultural care a accelerat rodirea revendicărilor de ordin politic cuprinse în doctrina matură a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
două mituri fundaționale ale națiunii moderne sunt mitul permanenței și cel al originii comune (Brown, 2000). Prezența lor în toate construcțiile ideologice ale națiunilor moderne legitimează ideea că aceste două mituri fundaționale sunt, în fapt, universalii mitoistorice ale ideologiei naționaliste. Corifeii Școlii Ardelene, deschizând șantierul istoriografic și aventurându-se în căutarea purității limbii române prin angajarea într-un soi de arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mire decizia lui A.T. Laurian (1853) de a folosi sistemul cronologic "ab Urbe condita" - "de la fondarea Cetății", a Romei. Originea istoriei poporului român este plasată tocmai în 753 î.e.n., anul mitic al întemeierii Romei (1 a. R.). În concepția corifeului școlii latiniste, istoria românilor se confundăcu istoria Romei, astfel că cele două popoare, alături de istoriile lor aferente, se dizolvă până la identitate. Laurian elaborează o schemă triptică de clasificare a trecutului poporului român, fiecărei mari perioade dedicându-i câte un volum
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
petrecută în discursul didactic aferent celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, de la latinism pur, prin revizuirea tezei exterminării dacilor, către asumarea și în cele din urmă integrarea parțială a dacilor în fondul genetic al poporului român. Corifeu al Școlii latiniste, A.T. Laurian (1862) [1859] rămâne fidel paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene, centrată pe teza exterminării dacilor, a originii pur romane, a identității romano-române și a provenienței italice a coloniștilor romani. În fapt, în literatura didactică de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice" românești și "apriorismului românesc" - idei matriciale în metafizica românismului al cărui corifeu irecuzabil este Lucian Blaga - constituie chiar armătura conceptuală a unei filosofii a fenomenului cultural românesc. Instalând în subsolul expresiilor culturale ale spiritului românesc un inconștient colectiv structurat sub forma unei inescapabile "matrici stilistice", Blaga devine filosoful permanenței abisale a etnicului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]