714 matches
-
Banat; (9-16); Secția de Artă a BJT: Albume de artă europeană; Expoziție de colaje a elevilor de la Liceul de Arte (9-18); Vaporul Pelican: Om la apă dulce, portrete-infografii de Traian Abruda; Aquatim: Cornelia Rusu Lăboșan, pictură (9-16); Art Club: Dincolo de corporalitate, pictură de Raluca Golgoțiu (9-22); Galeria Helios: Dana Mercea Miclăuș, expoziție de pictură (9-18); Galeria Pro Armia: Alexandrina Giosan, pictură (9-16); Casa AMG: Grațian Păsăraru, Török János și Tar Béla, grafică și pictură (9-18); Casa Tineretului: Până în India și înapoi
Agenda2004-28-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282642_a_283971]
-
hieroglifa orientală se susțin reciproc și propun o nouă realitate a imaginii. Pe de o parte, sînt conservate toate datele unui figurativism coerent și foarte exact în structurile sale esențiale, iar, pe de altă parte, aroganța antropocentrismului și retorica unei corporalități marcate de accidente particulare și de suficiența identității sînt drastic sancționate prin recursul la reprezentarea generică și la tipologie.
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
face parte, recuperînd - și aici, Laurențiu Ulici are încă o dată dreptate - "vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi "poeticitatea" unei realități cenușii, informe și de la preocuparea aproape obsedanta de a releva corporalitatea textului, Adrian Ălui Gheorghe se întoarce spre formele și sentimentul tragicului. El își construiește cartea pe cîțiva pivoți - seria de șase poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură spre sensul amintit prin secționarea volumului: în prima parte, O piesă ratată dintr-
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
Boca, preocuparea obsesivă pentru chipul uman, pentru prezența omului în ipostaze diferite, în contexte sau în scenarii diferite, este plasată în centrul întregului demers artistic, după cel mai tipic scenariu antropocentrist. Numai că aici omul nu este soma, nu este corporalitate. El este prezență spirituală în mai mare măsură, este o sumă de particularități care îl identifica mai mult ca specie decît ca individ. Antropocentrismul de factură orientală poate funcționa în legătură cu pictura lui Boca, fără să sufere de o prea mare
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
în paradigma religiozității occidentale, în speță catolice, al cărei spirit include o dimensiune trupească și figurativă mult mai accentuată. Materia devine, astfel, din ce în ce mai vizibilă, forma plastică mai puternic antropomorfizată, ținta doctrinară tot mai limpede. Numai că o asemenea seducție în fața corporalității are un mare grad de ambiguitate, ea nefiind nici complet gratuită sub raportul intențiilor, nici explicit subordonată unui program iconografic de tip eclezial. Iar această ambiguitate, care este chiar una a naturii figurativului, dar și una a gîndirii din spatele formei
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
apucă multe fire și puține sînt conduse pînă la capăt. E o filozofie întreagă pe scenă, simbolistica oglindirii și a oglinzii, sufletul vîndut în schimbul iluziei că tinerețea este veșnică, budoarele luxoase ale plăcerii și voluptăților, rama aurie, prețioasă care închide corporalitatea poleită a adorației, halatele ŕ la japonaise, opulente, purtate în intimitatea locuințelor. La fiecare palier al spectacolului se adaugă, nu se simplifică. Luate în sine, elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
hieroglifa orientală se susțin reciproc și propun o nouă realitate a imaginii. Pe de o parte, sînt conservate toate datele unui figurativism coerent și foarte exact în structurile sale esențiale, iar, pe de altă parte, aroganța antropocentrismului și retorica unei corporalități marcate de accidente particulare și de suficiența identității sînt drastic sancționate prin recursul la reprezentarea generică și la tipologie. Dar această dominantă stilistică nu este și singura în cercetarea limbajului pe care pictorul o face implicit. Incursiunii, la nivelul iconografiei
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
în timp ce citeam Gemenii ca personajele acestei povești să se androginizeze sau, și mai rău, să se desăvîrșească. Alt exemplu ar putea fi ales din comentarea unei secvențe din Frumoasa fără corp de Gheorghe Crăciun în care un personaj își realizează "corporalitatea" cînd îl apucă durerea de măsele. Nu cred că primul lucru care te "lovește" este corporalitatea, ci, mai curînd, intertextualitatea: să ne gîndim la celebra Casă Buddenbrook în care un personaj descoperă la un moment dat ce înseamnă durerea de
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
desăvîrșească. Alt exemplu ar putea fi ales din comentarea unei secvențe din Frumoasa fără corp de Gheorghe Crăciun în care un personaj își realizează "corporalitatea" cînd îl apucă durerea de măsele. Nu cred că primul lucru care te "lovește" este corporalitatea, ci, mai curînd, intertextualitatea: să ne gîndim la celebra Casă Buddenbrook în care un personaj descoperă la un moment dat ce înseamnă durerea de măsele... Abundă demonstrațiile care, după mine, își aveau rostul acum vreo zece ani: nu e clar
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
sub semnul unei întrebări, sfâșietoare în firescul ei, asupra valorii celor scrise: "Lucrarea inspirată de cenușa mea și destinată cenușii mele îmi va supraviețui oare? � p. 933). La pagina 936, privindu-și global existența, Chateaubriand trece, prin metaforă, de la corporalitatea pământeană la cufundarea în imaterialitatea acvatică: "M-am întâlnit între două secole, ca la confluența a două fluvii; am plonjat în apele lor tulburi, îndepărtându-mă cu părere de rău de vechiul țărm pe care mă născusem, înotând cu speranță
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
enunțului plastic, remodelează neantul, face vizibil golul, conturează absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen.
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
ambiționează să-și situeze eroii într-un punct zero al existenței, de unde filosofia istoriei are șanse de salvare prin estetica unui nou umanism. Însă tezismul unui autor ajunge în capcana celuilalt: fundătura sofistică. Chiar dacă se plusează cu o problematică a corporalității, de la un moment dat. La un nivel al lecturii, citim Ceață pe Tamisa ca o poveste a confruntării autorilor. Hans vrea să salveze, rescriind, secvențe pe care cenzura interioară a înaintașului le-a îndepărtat. Cheia este Cezar, cel care reface
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
canon (fie și sub forma unei întrebări), e o simplă extravaganță. H. Bonciu nu e M. Blecher, situațiile celor doi sunt foarte diferite, fie și numai dacă luăm în seamă faptul că suferința, angoasa în pragul morții și stările-limită ale corporalității sunt autentice la cel de-al doilea și mult prea artificioase la cel dintâi. Privit cu exigență maximă, H. Bonciu e un scriitor minor. Integrat în peisajul interbelic, rolul său de catalizator al modernismului nu e deloc de neglijat. Ținta
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din ,panorama searbădă a existenței" e, fără îndoială, specialitatea prozatorului. Amorul e zguduit intens de pornirile instinctuale și străbătut de un paroxism al corporalității dezlănțuite, care e tot o formă a disperării. Ramses din Bagaj descoperă timpuriu tentația cărnii feminine, dar, inhibat, înțelege greu chemarea din priviri a primei iubite, Laura, care parcă l-ar întreba ,Ramses, unde-ți este trupul?" Răspunsul la o
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale. Asemenea lui Narcis care se vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că este artă de for, mozaic
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
așezat abisal într-o perspectivă nonfigurativă și nonantropocentristă, el înlocuiește descriptivismul cu poematicul - nu întîmplător, pictorul îl așază pe romanticul Novalis pe cea mai înaltă culme a spiritualității - înlocuiește figurativismul cu fabulația și antropocentrismul cu schematismul arhaico-infantil și cu sugestia corporalității transparente, cu aceea a omului spectral. Dacă în tradiția meridională, în aceea clasico-renascentistă, toate formele erau bine individualizate și constituiau secvențe diferite ale aceleiași lumi unitare și coerente, în viziunea lui Brauner, marcată evident de modelele gîndirii orientale, dar și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
cum altfel, alteritatea/obsesia corporală și feminitatea alienată. Percepțiile sînt modificate cu totul, iar raporturile cu lumea se complică inclusiv la nivel mental. Fragilitatea trupului "închis în pieptul cu balamale", limitările cauzate de accident și de amputările ulterioare conturează o corporalitate capricioasă, problematică, surprinsă în viziuni de coșmar, într-un mod dramatic, dar fără patetism, pendulînd între memorie și vis, între halucinație și reflecție, între resemnare și disperare: "sînt o doamnă care poartă corsete în pat/ bărbații mei sînt bucăți de
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
Sfânt (9-16); Secția de Artă a BJT: Albume de artă europeană; Expoziție de colaje a elevilor de la Liceul de Arte (9-18); Vaporul Pelican: Om la apă dulce, portrete-infografii de Traian Abruda; Aquatim: Cornelia Rusu Lăboșan, pictură (9-16); Art Club: Dincolo de corporalitate, pictură de Raluca Golgoțiu (9-22); Galeria Helios: Denisa Curte, Nada Stojici și Tomas Attila, sculptură (9-18); Casa AMG: Grațian Păsăraru, Török János și Tar Béla, grafică și pictură (9-18); Casa Tineretului: Până în India și înapoi, fotografie de Florin Chețan (9-18
Agenda2004-27-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282617_a_283946]
-
încerca să împrospăteze limbajul” (p. 81). Nu știu dacă într-adevăr lucrul imposibil aici chiar devine posibil aiurea, așa cum crede Angela Marinescu. În definitiv, critica operează cu noțiuni. (Și, cum știm, noțiunea de câine nu latră.) E greu să conferi corporalitate unei judecăți de valoare. Sau unei etichete tipologice. În confesiuni (sau interviuri) mai merge. Dovadă că destule din replicile Angelei Marinescu sună, cumva, poetic: „Am debutat așa, nicicum. Dar atât mi-amintesc: după debutul cu două poezii în revista „Tribuna
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
cititor" (p. 130), gârbovit și dominat de sentimentul déjà-vu-ului generalizat, ceea ce transpare acum la suprafață, la o lectură la zi a poemelor scriitoarei, nu este idealul, "hipermateriei" (titlul cărții ei de debut din 1980) în sensul spațialității, al volumului și corporalității, ci, curios, al sensibilității, al afectivității, al reacțiilor și impulsurilor, al mustului și colcăielii acestei lumi. Este latura sentimentală a timpului dat radical diferit de cel de dinainte, dar despre care, paradoxal, se zice, că nu știe ce-i aia
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
mult prea periculoasă. De-a lungul întregului său studiu, Barthes împrumută postura comodă a cititorului, elaborând un plan superior și paradoxal al recrutării cititorilor apostoli. Aceștia din urmă trebuie „cuceriți”, seduși, fascinați, iar forța de atracție trebuie să vizeze ideea corporalității: „Textul pe care-l scrieți trebuie să-mi dea dovada că mă dorește”. Care va fi această dovadă? Scriitura, bineînțeles, care capătă din acest punct o nouă funcție: „Scriitura (...) este kamasutra limbajului”2. Scopul este pe deplin atins: mistica se
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
de stil dintre un inovator al criticii europene, precum Barthes, și un inovator al teatrului european, precum Jerzy Grotowski. Societatea Prietenilor Textului, pomenită de Barthes, își poate lua drept correspondent faimosul Teatru-Laborator al regizorului polonez, și el proclamator al supremației corporalității în teatru, adept al aceleiași logici de tip paradoxal și al aceluiași tip de gândire negativă, apofatică și convertită pe parcurs în gândire afirmativă. Dacă Barthes caută să sustragă textul din tirania „limbajelor” („Cum poate un text, care face parte
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
a textului. Tema, obsedantă, îl preocupă atât pe evreul burghez al anilor ‘30 și ‘40, cât și pe scriitorul creștin ieșit din închisoare. b. Stilistica paradoxurilor ca marcă distinctivă a scriiturii. c. Obsesia pentru falie și pentru intermitență. d. Obsesia corporalității (cu atât mai surprinzătoare la călugărul Steinhardt). e. Locul central în canonul literar acordat scriiturii proustiene, zeitate literară absolută pentru amândoi. f. Plăcerea asociațiilor, regăsirilor, a livrescului și a intertextualității: „Savurez regatul formulelor, răsturnarea originilor, dezinvoltura care face să vină
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
pe S. Ca în Urmuz (sau, cum spune Paul Cernat, ca în Daniil Harms), S. e mai întâi o cagulă neagră. După care apar, la fel ca în celebrul film cu omul invizibil, nervii, arterele, mușchii și pielea. Bineînțeles, textuale. Corporalitatea, cu tot cu cele 10 kilograme în plus ale ei (ale lui S.), e difuză, împrăștiată printre caracterele negre, tipografice, ține de livresc. Senzația de viață, de lume vorbită, pipăită și simțită, iluzia de frescă socială văzută de la geamul autobuzului suburban induc
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
suntem la distanță, fie pentru că ne izolăm în propria singurătate chiar în prezența celuilalt. Dacă am privi fiecare dintre noi în urmă, am putea să numărăm câte chipuri șterse și transformate în "piei" avem la activ... în acord cu filosofia corporalității este capitolul cu naratorul- scufundător. El urcă în barcă în fiecare zi și se scufundă în ape tot mai adânci, până la ultimul nivel, la care paznicul nu îi va permite accesul până când nu va avea să ofere la schimb o
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]