4,034 matches
-
naufragiat. Aide face plajă în curtea lor din centrul orașului. E mijlocul lui octombrie și ea mai face încă plajă. În curând vor fi din nou alegeri. Al patrulea rând de alegeri după Marea Revoluție Mondială când s-a rupt Cortina de Fier. Ea a votat conștiincios de fiecare dată cu liberalii, fiindcă așa se vota în familia ei din moși strămoși. Îi era frică doar de Comunistul cu Față Umană, o frică instinctivă, animalică, al șaselea simț îi spunea că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la final se vădi a fi tergiversată în mod voit. Intra și acest proces sub imperiului obișnuitelor practici. Acul, despre care se făcuse atâta tevatură, presupus a fi într-un car cu fân, era vizibil chiar și atunci când îl acoperea cortina nopții. * Era ziua în care un nou termen îi chema în sala de judecată pe rromi și pe cei care compuneau familia Georgescu. După toate aparențele însă, termenul curent era susceptibil de a fi pus sub semnele unui joc subtil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de vreme ce-și atinseră atât de bine ținta. Îmbrăcat Într-o cămașă largă, din mătase roșie, cu mânecile suflecate, păpușarul, cocoțat pe mica schelă amenajată În spatele cortinei, Își mișca extrem de convingător marioneta. Degetele Îi zburau cu rapiditate În toate direcțiile, ca cele ale unui virtuoz pianist. Mânuită cu extraordinară măiestrie, păpușa interpreta, pe un fond muzical bine ales, când o secvență comică, pierzându-se În scălâmbăieli de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat, Își Înclină apoi capul și, retrăgându-se câțiva pași, dispăru discret după cortină. Următoarele spectacole avură un succes și mai mare. Se vorbea deja despre un adevărat fenomen artistic. Gazetele Îl comentau În termeni foarte elogioși pe Grimmi, comparându-l cu o apariție meteorică pe cerul pustiu al micului lor oraș, care te
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele suspendate aruncau pretutindeni jeturi de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată, clădiri și felinare. Lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-una din zile, la finele programului, când se îndrepta spre casă, hotărî să redeschidă acel dialog, socotit cândva neterminat. Și Ina ar fi dorit limpezirea situației create, dar unele nedeslușiri obturau această discuție înmugurită în inima ei de o cortină invizibilă, oprind Încercarea de a fi abordată. Cariul, acel vierme cunoscut ce roade până și în esențele tari ale arborilor, ajunsese să lucreze spornic și în ființa lor. Discuția demară cu fraze disparate formate din cuvinte și propoziții îndelung frământate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prilej calitățile fetelor. Cât privește Olga, el nu avea putința să o vadă decât cum și cât voia ea să-i arate ce și cum este. Ea deținea acea abilitate feminină de a-și ascunde gândurile și ochii după o cortină impenetrabilă. Era o ființă exuberantă, chiar voluntară, o fire mereu neliniștită, În căutare de ceva. Acel ceva era bine Închis În seiful sufletului ei, seif de la care numai ea avea cheile. Alex deținea unele informații vagi privind drumurile pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spune, mingea la plasă. - Uite, Jane, continuă el, m-am hotărât să mă căsătoresc. În încăpere se așternu o tăcere purtătoare de nenumărate înțelesuri. După un timp, Jan îl privi într-un anumit fel de parcă ar fi vrut să ridice cortina care acoperise atât decorul cât și actorul aflat în scenă în primul plan, dar nu se putu stăpâni să nu strecoare o ironie nevinovată: - Nu e prea devreme? N-ai împlinit nici 28 de ani, de ce atâta grabă? - Hai, Jane
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu culegi fructul visat și crescut în așteptările tale. - Vrei să insinuezi că nu cunosc decât o parte din tine? Că există și o Ina enigmatică? Știu acest lucru. Impresia mea sinceră este că, deși tot timpul te afli după cortina unui zâmbet, nu după multă vreme îmi vei arăta și mie sclipirea pe care o ascunzi! - Nu vreau să insinuez nimic, dar prea a venit ca neașteptată această veste, nu crezi? Ina simți în declarația lui Alex cum pe orizontul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Olga de la primii pași făcuți pe covorul gros de pluș, de culoarea vișinei putrede. Luminile discrete, lumea bună de la mese, care vorbea în șoaptă de parcă toți aveau a-și mărturisi numai taine, muzica ce abia se auzea, filtrată printr-o cortină fonică voită, totul simula o atmosferă paradisiacă. Soții luară loc la o masă într-un separeu. Imediat, șeful de sală, însoțit de doi chelneri, sosi în preajma noilor clienți pentru a le îndeplini toate cerințele. Victor o rugă pe Olga să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bucurie și curiozitate ce se declanșează uneori în preajma necunoscutului. Nu-și vorbeau. Ea privea în dreapta și în stânga la alte case din zonă, bine gospodărite, cu grădinițe de flori la intrare, cu viță de vie urcătoare. Peste tot, verdele, ca o cortină între lumea de afară și cea din interiorul gospodăriilor, asigura liniștea și tihna locatarilor. - Dar casa noastră unde e, dragule? făcu Ina pe neștiutoarea, deși trecuse cândva pe lângă aceasta. Mai ajungem la ea? - Am și ajuns, Ina dragă, asta e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând capul, am văzut o fetiță ivindu-se de după cortina de chiparoși, mergând în direcția castelului. Purta veșminte negre, dintr-o țesătură fină aducând a mătase. Își rodea unghiile de la mâna stângă. Se deplasa de parcă ar fi alunecat, cu un mers nonșalant și sfios. Aveam impresia că o mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
postfața vo lumelor, spune că l-a văzut Într-un teatru mic, Într-un spec tacol În care el era, Într-adevăr, „uriaș”, dar În sală nu erau decît zece spectatori :”... La aplauze, cine să aplaude? PÎnă să se ridice cortina, publicul părăsise sala. Să te ia plînsul, nu alta!”. Chiar!... Într-un interviu cu George Banu, găsesc, ca deobicei, idei interesante, gînduri surprinzătoare, confesiuni care merită notate-n jurnal. Spre exemplu, Întrebat cine crede că l-ar putea interpreta În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ori energia să termine proiectul : postum, oricum a deve nit...cel mai jucat autor român! Fără să fi scris o singură piesă. Dramatizatorii ( printre care și autorul acestor rîn duri) l-au răzbunat. Parcă În continuarea ideilor lui George Banu (Cortina sau fisura lumii) și Liubimov (decorul la Hamlet), o Încă tînără regizoare, Nona Ciobanu, Își axează scenografia pentru un spectacol după Gozzi, tot pe cortină : „Cortina este Născătoarea. Ea va avea la Început forma unei imense burți, din care vor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și autorul acestor rîn duri) l-au răzbunat. Parcă În continuarea ideilor lui George Banu (Cortina sau fisura lumii) și Liubimov (decorul la Hamlet), o Încă tînără regizoare, Nona Ciobanu, Își axează scenografia pentru un spectacol după Gozzi, tot pe cortină : „Cortina este Născătoarea. Ea va avea la Început forma unei imense burți, din care vor țîșni, Într-o naștere violentă, Arlechini și Pantaloni, Smeraldine și Tartaglii, În formă de ouă sau larve.[...] Cortina se va transforma În păpușă uria șă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
autorul acestor rîn duri) l-au răzbunat. Parcă În continuarea ideilor lui George Banu (Cortina sau fisura lumii) și Liubimov (decorul la Hamlet), o Încă tînără regizoare, Nona Ciobanu, Își axează scenografia pentru un spectacol după Gozzi, tot pe cortină : „Cortina este Născătoarea. Ea va avea la Început forma unei imense burți, din care vor țîșni, Într-o naștere violentă, Arlechini și Pantaloni, Smeraldine și Tartaglii, În formă de ouă sau larve.[...] Cortina se va transforma În păpușă uria șă, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pentru un spectacol după Gozzi, tot pe cortină : „Cortina este Născătoarea. Ea va avea la Început forma unei imense burți, din care vor țîșni, Într-o naștere violentă, Arlechini și Pantaloni, Smeraldine și Tartaglii, În formă de ouă sau larve.[...] Cortina se va transforma În păpușă uria șă, În deșert sau lac. În final ea dispare cu tot cu per sonaje”. Am văzut spectacolul : Într-adevăr, elementul scenografic funcționa impecabil. Ca fapt divers, și Într-o montare a mea din 1982 - reluată În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
masă, ca să hoinărească pe străzi până spre ora prânzului. Făcea ture prin tot orășelul, de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea deodată Cortina). Aproape zilnic, de când ieșise, printre altele, în pensie, trecea pe la cimitirul vechi al orășelului, ca și cum ar fi vrut să-l păzească de hoți. De fapt, se pare că vizitele frecvente ale acestui obiectiv fuseseră și primele simptome ale îmbolnăvirii generalului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a-l lăsa să frământe gândul așa cum o făcea altădată, să-l mestece și, în sfârșit, să se sature cu miezul lui. Acel cineva i se părea că alerga apoi repede în fața lui, ca să tragă pe rând, tot câte o cortină. Erau zile când zeci și poate că chiar sute de cortine se lăsau rupându-l de scenă, de ceea ce credea el că era lucrul cel mai important în viață. Apăreau oameni cunoscuți cândva, în tinerețe, dar când să se bucure
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l mestece și, în sfârșit, să se sature cu miezul lui. Acel cineva i se părea că alerga apoi repede în fața lui, ca să tragă pe rând, tot câte o cortină. Erau zile când zeci și poate că chiar sute de cortine se lăsau rupându-l de scenă, de ceea ce credea el că era lucrul cel mai important în viață. Apăreau oameni cunoscuți cândva, în tinerețe, dar când să se bucure și să-i recunoască cu adevărat, între ei și el se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l de scenă, de ceea ce credea el că era lucrul cel mai important în viață. Apăreau oameni cunoscuți cândva, în tinerețe, dar când să se bucure și să-i recunoască cu adevărat, între ei și el se lăsa o altă cortină, și o alta, și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oamenii lui săi să le admire, ca să nu înnebunească. Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind la piept o tânără fată, statuie de statura unui om, cea mai frumoasă de altfel din întreg cimitirul (o așa statuie și-ar fi comandat și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile seculare. Nu o dată stând lângă acest mormânt, simțea că, în sfârșit, i se ridică ușor cortina de pe ochii minții. Parcă era un făcut. Când să se ridice, își simți labele picioarelor umede și reci. Se ridică totuși, și făcu câțiva pași timizi, ca și cum n-ar fi fost sigur care din alei duce spre ieșirea din cimitir
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da, din minut în minut, se suna deja de ora închiderii. Da, era ora zece fără zece. Păcat. Acolo, confundat cu mușteriii, ar fi povestit cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]