KorAP: Find »[drukola/base=cosmogonic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...26 >

628 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

încheie cu o cosmogonie, mai exact cu crearea Universului, așa cum îl vor cunoaște oamenii. Acest mit se încadrează în seria cosmogoniilor care comportă o luptă între un Zeu și Dragon, urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului (Ouranos) de Pământ (Gaia) prin castrarea lui Ouranos - are loc la începutul dramei, și declanșează, în fond, lupta pentru suveranitate. Aceeași situație în mitul hurrit/hittit: cosmogonia, adică separarea Cerului de Pământ, a avut loc cu mult

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
adm, "Părintele omenirii"; vezi M. H. Pope, El în the Ugaritic textx, pp. 47 sq. Religiile hittiților și ale canaaneenilor bărbos, într-o haină lungă, cu o tiară împodobită de coarne 23. Până în prezent nu s-a găsit nici un text cosmogonic 24. Totuși, crearea stelelor prin hierogamie poate fi interpretată ca reflectând concepții cosmogonice canaaneene. Într-adevăr, textul § 52 ("Nașterea zeilor grațioși și frumoși") îl descrie pe El impregnând pe cele două soții ale sale, Așerat și 'Anat, Steaua de Dimineață

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
47 sq. Religiile hittiților și ale canaaneenilor bărbos, într-o haină lungă, cu o tiară împodobită de coarne 23. Până în prezent nu s-a găsit nici un text cosmogonic 24. Totuși, crearea stelelor prin hierogamie poate fi interpretată ca reflectând concepții cosmogonice canaaneene. Într-adevăr, textul § 52 ("Nașterea zeilor grațioși și frumoși") îl descrie pe El impregnând pe cele două soții ale sale, Așerat și 'Anat, Steaua de Dimineață și Steaua de Seară 25. Așerat, ea însăși "născută de El", este numită

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
A. K. Coomaraswamy, "The symholism of the Dome". Ridicarea unui templu-palat după victoria zeului contra Dragonului proclamă promovarea sa la rangul suprem. Zeii construiesc templul-palat în onoarea lui Marduk după înfrângerea lui Tiamat și creația lumii (cf. § 21). Dar simbolismul cosmogonic este și el prezent în mitul lui Baal. Templul-palat fiind o imago mundi, construcția sa corespunde întrucâtva unei cosmogonii, în fond, triumfând împotriva "haosului" acvatic, reglând ritmul ploilor, Baal "formează" lumea așa cum este astăzi 38. 51. Baal se confruntă cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la o dată târzie, Marduk "dispărea" el însuși, anual, "închis într-un Munte".) Ghicim în acest descensus ad inferos voința de a-1 încărca pe Baal de prestigii multiple și complementare: învingător al "haosului" acvatic și, prin urmare, zeu cosmocrator, chiar "cosmogonic"; zeu al furtunii și al fertilității agrare (să amintim că este fiul lui Dagon, "Sămânța"), și de asemenea zeu-suveran, hotărât să-și întindă suveranitatea asupra lumii întregi (deci și asupra Infernului). În orice caz, după această ultimă faptă, raporturile dintre

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui Dumnezeu. El a zis: "Să fie lumină", și a fost lumină (I: 3). Etapele succesive ale creației sunt săvârșite întotdeauna prin cuvântul divin. "Haosul" acvatic nu este personificat (cf. Tiamat) și, prin urmare, nu este "învins" într-o luptă cosmogonică. Această povestire biblică prezintă o structură specifică: 1) creația prin Cuvânt 3; 2) a unei lumi care este "bună"; și 3) a vieții (animale și vegetale) care este "bună" și pe care Dumnezeu o binecuvântează (I: 10,21,31 etc.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o structură specifică: 1) creația prin Cuvânt 3; 2) a unei lumi care este "bună"; și 3) a vieții (animale și vegetale) care este "bună" și pe care Dumnezeu o binecuvântează (I: 10,21,31 etc.); 4) în fine, opera cosmogonică este încununată de facerea omului, în a șasea și ultima zi, Dumnezeu spune: "Să facem pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ei beneficiază de epitetul asura. E important de subliniat că "vremea Asurilor" precedă epoca actuală, condusă de către Deva. În India, ca și în numeroase religii arhaice și tradiționale, trecerea de la o epocă primordială la epoca actuală este explicată în termeni cosmogonici: trecerea de la o "stare" haotică la o 20 Cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, pp. 68 sq. lume organizată, un "Cosmos". Vom regăsi acest fundal cosmogonic în bătălia mitică a lui Indra împotriva Dragonului primordial, Vrtra (§ 68). Or

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
trecerea de la o epocă primordială la epoca actuală este explicată în termeni cosmogonici: trecerea de la o "stare" haotică la o 20 Cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, pp. 68 sq. lume organizată, un "Cosmos". Vom regăsi acest fundal cosmogonic în bătălia mitică a lui Indra împotriva Dragonului primordial, Vrtra (§ 68). Or, știm că Varuna, ca zeu primordial, asum, prin excelență, a fost identificat cu Vrtra. Această identificare a făcut posibil un șir de speculații esoterice asupra misterului bi-unității divine

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și Asag, dintre Marduk și Tiamat, dintre zeul hittit al furtunii și șarpele Illuyankas, dintre Zeus și Typhon, dintre eroul iranian Thraetaona și dragonul cu trei capete, Azhi-dahăka. În unele cazuri (Marduk-Tiamat, de pildă), victoria zeului constituie condiția prealabilă a cosmogonici, în alte cazuri, miza este inaugurarea unei ere noi sau stabilirea unei noi suveranități (cf. Zeus-Typhon, BaaJ-Yam). Pe scurt, prin uciderea unui monstru ofidian - simbol al virtualului, al "haosului", dar și al "autohtonului" - o nouă "situație" cosmică sau instituțională se

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care "încuiase" apele, înghețându-le (Hillebrandt). Elementele naturiste sunt, desigur, prezente, întrucât mitul este multivalent; victoria lui Indra echivalează, printre altele, cu triumful vieții împotriva sterilității și a morții, ca urmare a "imobilizării" apelor de către Vrtra. Dar structura mitului este cosmogonică, în Rig Veda, I, 33,4, se spune că, prin victoria sa, zeul a creat soarele, cerul și dimineața. După un alt imn (RV, X, 113,4-6), Indra, de la naștere, a despărțit Cerul de Pământ, a întărit bolta cerească, și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în ruperea în bucăți de către zei a lui Purușa și în autosacrificiul lui Prăjăpati. Totuși, Indra nu săvârșește o jertfă, ci, în calitate de luptător, își ucide adversarul exemplar, dragonul primordial, încarnare a "rezistenței și inerției. Mitul este multivalent; alături de semnificația sa cosmogonică, există valențe "naturiste" și "istorice". Lupta lui Indra slujea ca model luptelor pe care arienii au trebuit sa le dea împotriva triburilor Dasyusilor (numiți, de altfel, vrtăni). Acela care izbândește în luptă, îl ucide, cu adevărat pe Vrtra" (Maitrăyani-Samhită, II

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lumină, semen virile) cu principiul acvatic (Apele, virtualitățile; soma}. Vom regăsi unele atribute ale lui Agni (căldură, culoarea aurului - căci i se atribuie un corp de aur, RV, IV, 3, 1; X, 20, 9 - puteri spermatice și creatoare) în speculațiile cosmogonice elaborate în jurul lui Hiranyagarbha (Embrionul de aur) și Prăjăpati (§ 75). Imnurile subliniază facultățile spirituale ale lui Agni; el este un rsi înzestrat cu o mare înțelegere și previziune. Pentru a aprecia la justa lor măsură asemenea speculații, trebuie ținut seamă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
apoi în primul rând pe cărămizi. Preliminariile durau un an. Altarul, ridicat din 10800 de cărămizi zidite pe cinci rânduri, aveau uneori forma unei păsări, simbol al ascensiunii mistice a sacrifiantului la cer. Ritul agnicayana a dat loc la speculații cosmogonice care au fost decisive pentru gândirea indiană. Sacrificarea unui bărbat repeta autosacrificiul lui Prajâpăti, iar construcția altarului simboliza crearea Universului (§ 75). 73. Sacrificiile supreme: "asvamedha" și "purușamedha" Cel mai important și cel mai celebru ritual vedic este "sacrificiul calului", asvamedha

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a câștigat un loc atât de considerabil în viața religioasă și în speculația teologică. E posibil ca asvamedha să fi fost la origine o sărbătoare de primăvară, mai exact un rit celebrat cu ocazia Anului Nou. Structura sa comportă elemente cosmogonice: pe de o parte, calul este identificat cu Cosmosul (= Prăjăpati) și sacrificiul său simbolizează (adică reproduce) actul Creației. Pe de altă parte, textele rigvedice și brahmanice subliniază raportul calului cu Apele. Or, în India, Apele reprezintă substanța cosmogonică prin excelență

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
comportă elemente cosmogonice: pe de o parte, calul este identificat cu Cosmosul (= Prăjăpati) și sacrificiul său simbolizează (adică reproduce) actul Creației. Pe de altă parte, textele rigvedice și brahmanice subliniază raportul calului cu Apele. Or, în India, Apele reprezintă substanța cosmogonică prin excelență. Dar acest rit complex constituie în același timp un "mister" de tip ezoteric, "într-adevăr, asvamedha este totul, și cel care, brahman fiind, nu știe de asvamedha, nu știe absolut nimic, nu este un brahman, și merită să

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
descris în mai multe srautasutra, dar numai Sănkhăyana și Vaităna prescriu omorârea victimei, în alte tratate liturgice, bărbatul este eliberat în ultima clipă, și în locul său se sacrifică un animal. E semnificativ că în timpul ritualului purusamedha se recită cunoscutul imn cosmogonic Purușasukta (Rig Veda, X, 90). Identificarea victimei cu Purușa-Prajăpăti duce la identificarea sacrificantului cu Prăjăpati. S-a putut demonstra că scenariul mitico-ritual purusamedha își află o surprinzătoare paralelă în tradiția germanică 6; rănit de lance și atârnat de Arborele lumii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
apa. A treia faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează axa cosmică fixată în ombilicul Terrei - adică tronul, Centru al Lumii - și atingând Cerul. Stropirea întruchipează Apele care coboară din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ale spațiului și asupra anotimpurilor; altfel spus, el stăpânește tot Universul spațio-temporal11. S-a observat strânsa legătură dintre moarte și renașterea rituala, pe de o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
52, sq., 101 sq. în culturile mai vechi, sau mai "primitive". Cosmologiile, precum atâtea alte idei și credințe religioase, reprezintă, pretutindeni în lumea antică, o moștenire transmisă din preistorie. Ceea ce ne interesează sunt interpretările și revalorizările indiene ale anumitor mituri cosmogonice. Reamintim că vechimea unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din preistorie. Ceea ce ne interesează sunt interpretările și revalorizările indiene ale anumitor mituri cosmogonice. Reamintim că vechimea unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par să-i fi pasionat pe poeții și teologii vedici. Le putem nota, cum urmează: 1) creația prin fecundarea Apelor originare; 2) creația

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nu se acordă cu a acestui personaj divin, artizan prin excelență, în aceste exemple, avem de-a face cu variantele unui mit originar, care prezenta Embrionul de Aur drept sămânța zeului creator zburând deasupra Apelor primordiale 12. A doua temă cosmogonică, reinterpretată radical dintr-o perspectivă ritualistă, se află într-un imn, tot atât de celebru, Purusasdkta (RV, X, 90). Uriașul primordial Purușa ("Omul") este figurat și ca totalitate cosmică (str. 1-4) și ca Ființă androgină, într-adevăr (str. 5), Purușa zămislește Energia

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
egală măsură. Imnul enunță cu claritate că Purușa precede și depășește Creația, deși Cosmosul, viața și oamenii se nasc din trupul său. Cu alte cuvinte, Purușa este, în același timp, transcendent și imanent, mod de existență paradoxal, dar propriu zeilor cosmogonici indieni (cf. Prăjăpati). Mitul, care își are paralelele în China (P'an-ku), la vechii germani (Ymir) și în Mesopotamia (Tiamat), ilustrează o cosmogonie de tip arhaic: creația prin sacrificiul unei Ființe divine antropomorfe. Purușasukta a suscitat nenumărate speculații. Dar tot

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a-și pierde prin aceasta transcendența. Să reținem această idee, capitală pentru speculația indiană ulterioară: conștiința ca și Universul sunt produsul dorinței procreatoare (kămă). Se recunoaște aici unul din germenii filosofiei Sămkhya-Yoga și ai buddhismului. Cât privește a patra temă cosmogonică - despărțirea Cerului de Pământ sau disecția lui Vrtra de către Indra - acest mit se înrudește cu Purușasukta: e vorba de diviziunea violentă a unei "totalități", în vederea creării (sau a reînnoirii) lumii. Tema este arhaică și susceptibilă de surprinzătoare reinterpretări și aplicații

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Brahmana Purusasukta este punctul de plecare și justificare doctrinală a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa el s-a dat pe sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație a speculației savante, dar structura sa e arhaică. Acest "Domn al Făpturilor" se aseamănă cu Marii Zei cosmici. El seamănă întrucâtva "Unu"-lui din Rig

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]