504 matches
-
chiar dacă nu unică a aceleiași viziuni despre lume și despre existență ce caracterizează în mod unitar și de neconfundat o cultură”. Miturile apar ca niște scenarii ale arhetipurilor prezentând teme și simboluri au compoziții de ansamblu: epopei, narațiuni, geneze, cosmogonii, teogonii. Pentru Mircea Eliade el este povestirea unei istorii sacre despre „un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al începuturilor”, adică mitul este „povestea unei faceri”. Mitul mioritic, tipic românesc, apare în balada Miorița, creație folclorică
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
două numere ale anului 1982, Anton Dumitriu publică eseul Definiție și existență, pentru a continua în anul următor cu alte două încercări: Hazard și știință și Antinomia mincinosului. La rubrica „Cronica ideilor”, A. Joltea sondează ideile filosofiei antice grecești în cosmogonia modernă (1987). Rubrica „Eseuri” găzduiește materiale incitante. Astfel, Caius Traian Dragomir scrie despre Lucian Blaga sau Eul între două epoci, Identitatea și identificarea în orizontul culturii, Miorița - fatalism românesc?, Resortul tematic. Floria Bratu inventariază câteva ipostaze ale lecturii operei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
indică faptul că nu sunt amenințări exterioare sau tulburări emoționale (vezi Soare). Vremea însorită ce produce seceta are totuși o semnificație negativă legată de sterilitatea eforturilor sau a persoanei, de sărăcia emoțiilor, duritatea inimii și a sufletului. Ceață În diferitele cosmogonii, în zorii umanității domnește peste lume o ceață deasă. Apariția luminii constituie, din acest motiv, prima creație divină. Ceața simbolizează așadar, arhaismul unei situații, al unei emoții sau al unui gând. Este asociată cu haosul originar, care precedă stabilirea ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
În secolul ll al erei noastre, sau poate chiar de la sfîrșitul celui precedent a circu- lat scrierea Omiliile clementine, care prezenta teologia orfică sau getică după legea adevărului și nu după făcătura grecilor, unde înțeleptul Orfeu lasă spre luminare o cosmogonie. ce ne prezintă facerea lumii astfel: ,,Astfel, primul Ou care a fost vreodată făcut, fiind încălzit treptat de către Făptura Vie din el, se sparge, iar apoi capătă chip și un lucru iese... Aceasta este în mod evident Logosul - Zeul din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în materie, printr-o mișcare centrifugala. Rezultatul este o lume111 autosuficientă, pur intelectuală ("cogital(a)"), ce crește, se "inventează" continuu, printr-o perpetua (auto)geneză. Barbu pare să păstreze ideea creației că voința a unei puteri transcendente, eventual divine, din cosmogonia poescă schițata în Eureka, simbolizata de elementul euharistic ("potir"112), corelata cu existența unui punct liminar, din care, prin difuziune ("propagare"), prin continuă opoziție a atracției și respingerii ("principiile"), universul vizibil și spiritual, (că sfere înscrise în sfere, i.e., concentrice
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cea temporală. Știință, pe care o prețuiește Poe, este știința ce avansează prin salturi intuitive. Așa cum Kepler "a ghicit" ("guessed") celei "trei legi omni-prevalente ale mișcării de revoluție" al căror adevăr a fost ulterior demonstrat de "matematicul" Newton, tot așa cosmogonia să (din Eureka) este adevărată, pentru că el însuși dovedește adevărul ei, prin recurs la fizică newtoniana 96. Atât poetul, cât și omul de știință, pornesc de la date empirice, într-o călătorie în necunoscut, în mod intuitiv, convinși că un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
noul roman” din literatura franceză sau engleză); (!!) aceeași temă poate inspira creații din arte diferite: muzică, pictură, sculptură etc. - de regulă, tema vizează o problematică umană, viața în general; * ex: natura, iubirea, moartea, patriotismul, decăderea umană, destinul, realizarea individului, copilăria, cosmogonia, drama războiului, calea spre atingerea unui ideal, meditație asupra timpului, un anumit aspect social, național, politic, cultural etc. - deci reflectă probleme profund și general umane. Alte obiective; de urmărit: 1. legătura dintre temă, idee, motiv etc.; 2. circulația temei în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
textele vedice, pasărea este "un simbol al prieteniei pe care o au zeii față de oameni". În mitologia celtică, pasărea este mesagerul zeilor și al Lumii Celeilalte, fie că este lebădă (Irlanda), cocor sau stârc (în Galia), gâscă (Marea Britanie). În unele cosmogonii, pasărea este imaginea lui Dumnezeu care se "purta" pe deasupra apelor primordiale. Foarte frecventă pe măștile africane, pasărea este un simbol al puterii și al vieții, iar, pe unele vase, lupta dintre viață și moarte era prezentată ca o luptă dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pretindem că aceste domenii ar fi afectate de iraționalitate sau incoerență. Dragostea are logica sa, dar aceasta este diferită de cea a lui homo aeconomicus. Antropologii ne-au arătat că religiile așa-zis primitive au un sistem de credințe, o cosmogonie, o mitologie, rituri perfect ordonate și comprehensibile. Arta are codurile sale, limbajul său, regulile sale. În materie de morală, un ascet și un petrecăreț se comportă foarte diferit, dar fiecare se comportă logic dacă ținem cont de valorile în funcție de care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
înșelăciunii, pe care o sociologie a minciunii le relevă la nivelul societății omenești, se regăsesc în arhetipala poveste biblică. Și, de la ea încoace, într-o mulțime de alte mituri ale minciunii; căci, așa cum mitul facerii lumii în cele cîteva zile cosmogonia biblică reprezintă arhetipul oricărei alte creații, așa și simbolistica păcatului biblic se regăsește cu aceleași conotații profunde atît în textele mitice, cît și în cele culte. Este suficient să ne amintim, în acest context, că mitica Pandora modelată asemeni lui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui Leopardi Il tramonto della luna, realizată de N. N. Crețu. Pimen Constantinescu tălmăcește Infinitul de Leopardi (7-8/1942) și Profundă noapte de Giosuè Carducci (15-16/1942). I. Constantinescu-Delabaia traduce Grenadierii de H. Heine, Aurel G. Stino face unele considerații despre Cosmogonia lui Verhaeren, Ion M. Gane oferă o versiune românească a Albatrosului lui Baudelaire. Proza tipărită aici include povestiri cum sunt O înfrângere de I. A. Bassarabescu ori Isprava soldatului Iordan de Gh. Tulbure, fragmente de roman, unul extras din Moartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
a ,,ceva ce a fost înainte de orice": ,,apele întunecate" sau ,,apele nesfârșite și Dumnezeu singur"; b) stadiul precosmogonic al începutului: ,,Divinitatea", ,,Sămânța de pământ"; c) stadiul cosmogonic propriu-zis, cel care la rândul lui are mai multe moduri; d) stadiul continuării cosmogoniei, tinzând către perfecțiune. Cercetarea ar putea continua cu inventarierea scrupuloasă a mai multe variante ale mitului cosmogonic românesc, cum ar fi: a) varianta Elena Niculiță Voronca; b) varianta Simeon Florea Marian; c) varianta Ion Otescu. Toate sunt ipostaze, chipuri, ale
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mitologice de tip cosmogonic pot fi recunoscute și în cuprinsul mentalului social actual. Trimiterea precisă este la ,,începutul" și ,,sfârșitul" oricărei practici din viața noastră cotidiană. Inclusiv din cea politică. Aici avem de-a face cu expresiile profund desacralizate ale cosmogoniei aplicate. Ultima secțiune - Ce și cum mai credem. Schițe și note de lectură - aduce în atenție gândurile lui Mirel Bănică provocate de lectura textelor unor cunoscători în știința religiilor (Ioan Bizău, Teofil Tia, Mircea Păcurariu, Constantin Mihai, Mihail Neamțu, Marius
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și îl fac capabil de o fecunditate care nu are ca scop reproducerea mecanică a informației, ci crearea de noi forme și semnificații. Este înțeles drept o lume de imagini colective aflate într-un continuu proces de auto-organizare, generator de cosmogonii, mitologii, credințe, discursuri identitare etc. (Thomas 17). Imaginarul ajunge să se substituie acțiunii propriu-zise atunci când este luat de subiectul creator drept o formă de real, deși el are o logică și o structură internă specifice. Rolul lui în relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
câmpii preste Nistru, de coprinde o parte mare și din Țara Leșească... (Ureche 8) Aceasta ar fi patria primordială din mitologia medievalității românești. O teratologie proiectată la început timid într-o lumină sacră, pentru că arhetipul nu are dimensiunile uriașe din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși, întâiul descălecător, Traian, prezent mai târziu la Miron Costin (precum și în Letopisețul anonim al Moldovei), nu figurează la Grigore Ureche, în prima mare scriere istoriografică a "țării". Latinitatea răzbate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
legea vechilor râmleni" a țării Maramureșului are la bază, conform legendei, pierderea de către aceștia, în teritoriile de proveniență, a familiilor și a vetrelor de civilizație. Noul "rost" clădit astfel pe jertfă este rezultatul acreditat al împlinirii unui ritual, asemănător aici cosmogoniilor. Din această populație, continuatoare a "legii creștine grecești" (a ortodoxismului bizantin), va "descăleca" în secolul XIV, în Moldova, Dragoș. Fragmentul certifică, prin lanțul descendențelor, originea latină a moldovenilor, nu însă și a credinței lor, moștenitoare a Constantinopolului. Mitul celor doi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poate fi identificată în forma magiei populare "teoretico-practicistă" (Ciobanu 97) din cărțile de prevestire și de ghicit (Astrologhie, Gromovnic, Obrociri de zile, Cărți de visuri, Oglinda norocului etc). Eliade identifica în ele, stabilindu-i suprarealului o sorginte mitologică, urmele unei cosmogonii și ale unor tehnici arhaice cu valoare antropologică, reținute ulterior în imaginarul medieval ("Cărțile populare în literatura română". Meșterul Manole 151-65). Dintre scrierile de prevestire, cărțile cu conținut astrologic se bucurau, probabil, de cel mai numeros public, deoarece ele satisfac
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
întreabă orice teorie a creației. Cum e cu putință să apară natura din perfecțiunea omogenă a supra naturii? Cum e posibil spațiul exterior al lumii, un afară în raport cu atotprezența divină? Problema acestui spațiu exterior e piatra de încercare a oricărei cosmogonii. înainte de a descrie procesul creației sau al manifestării universale, ea trebuie să dea seamă despre mediul unde procesul poate avea loc : un teritoriu în mod paradoxal altul decît cel al realității absolute și atotcuprinzătoare, dar înzestrat totuși cu o anumită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cosmologice conținute în unii psalmi și în alte texte considerate anterioare Gen 1-2, reiese mai degrabă că vechiul crez în Yhwh, Dumnezeul creator, împărtășește idei și trăsături tipice cosmologiilor cananeene și, în parte, egiptene, nu celor din cultura greacă. În cosmogoniile din zona mediteraneană orientală, zeul creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o ordine înțeleaptă și durabilă. Mai mult decât teologia lui Yhwh creator al cosmosului ne interesează aici cosmologia religioasă, adică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Nobile Adevăruri despre suferință, originea suferinței, încetarea suferinței și drumul care duce la încetarea suferinței. „Prin predica de la Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii, prin care este respins atât
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aceea, Iluminatul exclamă: „Eu sunt cel mai în vârstă dim lume” (păli: jețțo’ham asmi lokassa). Căci, atingând vârful cosmic, Buddha devine contemporan cu începutul lumii. El a anulat timpul și creația și se află în clipa atemporală care precedă cosmogonia. E vorba deci de o întoarcere înapoi, cu scopul de a se reintegra situației lumii primordiale, situație „pură” și incoruptibilă pentru că nu este încă angajată în Timp. „A te întoarce înapoi”, a atinge punctul cel mai „vechi” al Lumii, echivalează
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
unor ființe și/sau calitățile lor deosebite (În bine sau În rău). Spre exemplu, miracolul mierii (unicul aliment dulce produs de o ființă vie) este, conform mitologiei folclorice românești, produsul combinării dintre un blestem și o binecuvântare: Dumnezeu, după ce greșește cosmogonia, nu știe cum să repare lumea prost Întocmită. El Îl roagă pe arici să Îi spună ce să facă, dar ariciul nu vrea să Îi Împărtășească acest secret. Atunci, Dumnezeu o trimite pe albină să Îl spioneze, iar albina trage
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a miturilor cosmogonice. În termenii lui Mircea Eliade (1978, p. 41): Renovarea prin excelență are loc la Anul Nou, când se inaugurează un nou ciclu temporal. De aceea, Renovatio efectuată prin ritualul Anului Nou este, În fond, o reiterare a cosmogoniei. Fiecare An Nou reîncepe Creația. Și miturile, atât cele cosmogonice, cât și miturile de origine, sunt acelea care le amintesc oamenilor cum a fost creată Lumea și tot ce s-a Întâmplat după aceea. Din această perspectivă, un rit de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vii, oamenii, instituțiile civilizației etc.; ceea ce Înseamnă că miturile cosmogonice și cele etiologice sunt frecvent contopite În aceeași familie. Pornind de la diferite sinteze, putem prezenta câteva variante ale unor mituri cosmogonice egiptene, indiene, siberiene și africane: Asemenea atâtor alte tradiții, cosmogonia egipteană Începe cu apariția unei coline din Apele primordiale. Apariția acestui „Loc dintâi” deasupra imensității acvatice semnifică ivirea pământului, dar totodată a luminii, a vieții și a conștiinței. La Heliopolis, locul numit „Colina de nisip”, care făcea parte din templul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nisip”, care făcea parte din templul soarelui, era identificat cu „Colina Primordială”. ș...ț Alte versiuni vorbesc despre Oul primordial, care conține „Pasărea luminii”, sau despre Lotusul originar, purtând soarele-copil sau, În fine, despre Șarpele primitiv. ș...ț Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii - sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat În vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]