586 matches
-
Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul. Vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
a ars, dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a început să cotrobăie prin sacoșa lui Mihai, un fel de rucsac de acum o mie de ani, răpănos, de acolo Silvia scoate pachețele și pachețele, îmi întinde unul, "mai întâi ea, că e musafiră", le zice celorlalți, "ea e înainte de toate, Doamne cât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și bârnele de care ne folosisem, cu unele zile în urmă, spre a încerca să ieșim călare pe valurile care ne încătușaseră în nișa de năpastă Încât noi, cu mare greu și cu mare zăpăceală și spaimă, am început a cotrobăi prin undele oarbe, care mai de care înotând, bâjbâind, strigând, întrebând și plângând de groază, gândindu-ne la cealaltă pierdere, cu Ilarion Cărare, pe care șuvoiul nemilos l-a tras, l-a sorbit și l-a dus în necunoscutele adâncuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru aparate electrice de joasă tensiune, un campion înrolat în lotul de lupte greco-romane al fabricii. Săritorul campion, după ce le face craniile amândoror procleților să le răsune a tinichea, îi răsucește unuia mâinile subțiri de hoț la spate și-i cotrobăiește după actele personale, în buzunarul secret. Tocmai atunci, printre surpăturile zonei în demolare și printre dantelăriile zidurilor crenelate haotic pe orizontul roșiatic al asfințitului de soare, începe să se reverse un val de muncitoare de la Fabrica de confecții militare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sparge. Era să fim prinși, odată, la Budapesta, de paznic. Dar, fiind prea mulți, și-a luat-o pe cocoașă și-a plecat. Am spart un geam d-ăla mare, din față, de la ușă, am intrat înăuntru, am început să cotrobăim. Dacă n-am găsit nimica, c-așa făceam oriunde ne duceam, deci, dacă nu găseam bani și ceea ce vroiam, distrugeam. Deci spărgeam tot ce era prin ’năuntru. Și s-a întâmplat ca la Budapesta să nu găsim bani, țigări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
știu, pe la mașină, eu am rămas în apartament, el s-a uitat la mașină. Nu-ș’ pe unde s-a mai dus. Și, când a venit, nu le mai avea pe mână“. Zic: „Bine!“. Și ne-am apucat și i-am cotrobăit prin dulapuri. Și, la un moment dat, s-a sculat, s-a trezit victima. Am rămas șocat. Știam că doarme. Cât aș fi fost eu de cul, băiat de cartier... Când treci prin situații originale, atuncea simți pe propria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că era bătrânul călugăr... „Nu te tulbura, fiule. Eu sunt. Cu îngăduința ta, am să stau pe aproape. Poate mai schimbăm o vorbă-două acolo...” N-am știut ce să-i răspund, dar prezența bătrânului m-a liniștit... Am pornit să cotrobăi mai departe prin rafturi. La un moment dat, glasul bătrânului m-a oprit: „Mai uită-te încă o dată în hrisovul acela din 20 iulie 1691 (7199) și citește-mi și mie, să văd dacă îi cel pe care îl știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am zis eu îngrozit, tremurând ca varga. Ursul însă...m-a privit un răstimp, apoi, cu un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea”, s-a apucat din nou să cotrobăie prin tufele de zmeură, fără să mă mai bage în seamă. În timp ce eu abia mai răsuflam de frică, un nou foșnet și o chițcăială prin crengile stejarului de lângă mine mi-au atras iarăși atenția, dar și olecuță de spaimă. Privirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nici încotro se îndreptau. Totul era să treacă la ora exactă, să nu întîrzie nici o secundă în acel drum al lor de nicăieri spre nicăieri. Și mai curios e că nu se văd niciunde ghișee de bilete pentru călători. Am cotrobăit prin toată gara, luând fiecare încăpere în parte. N-am dat de nici una care ar fi putut servi unui asemenea scop, ceea ce m-a pus pe gânduri, mai ales că există o sală de așteptare aproape normală, cu bănci de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
știau cu siguranță nimic despre Robespierre, dar cineva le spusese, poate, că fusese ghilotinat după ce ghilotinase pe alții și amănuntul le făcuse plăcere, căci ei nu credeau în dreptate, ci în moarte... Mi-au revenit în minte săptămânile în care cotrobăisem prin anticariate, nopțile când mă repezeam la geam... Mai eram oare viu? Simțeam că n-aveam sânge și că în loc de sânge prin mine curgeau amintiri tulburi, acolo pe țărmul unei mări necunoscute, aruncat eu însumi ca o monedă veche. Valurile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și o să ajungi la fel! Nu ești primul căruia i-a întunecat mințile. Petru nu a vrut să se întâmple așa, intenția era să-l imobilizeze cu o funie de calorifer, să-i pună căluș în gură, eventual să-l cotrobăie de mărunțiș prin buzunare și, de ce nu, să-și ceară iertare ca un individ educat prin școlile patriei. Până spre dimineață, când asistentele și infirmierele se culegeau de prin unghere întunecoase unde se putea închide un ochi, erau departe. Nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țăruș în mijlocul inimii, cadranul indică umbra. Partea peste care urmează să treacă soarele încape până și incertitudinea ploilor. Partea peste care a trecut soarele înghesuie lumina în cochilii de melc pentru zile negre. A venit vremea buzunarelor goale, să-i cotrobăim de lumină și-n cur pe grașii pământului. Fraților, țipa Cozma, nepotul cel mare a lui Sterian, a venit vremea să le întoarcem pielea pe dos! Dumnezeii mamii lor de comuniști, să le rupem gâtul ca la hulubi, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite cum respir Dumnezeirea ta, cum suspin numele tău și cu câtă răbdare îmi duc crucea. Fac ce-mi ceri, Doamne, numai îngăduie-mi să primesc mântuire." În mânăstirea Fântânele, orgoliul sporea odată cu amăgirea: Tatăl nostru care... fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
orice barbat înainte de masă. DĂNILĂ: Am priceput. Da' nu are în chiler ulciorul cel cu rachiu de perje, de trage la crâșmă? Bun rachiu! ANISIA: De unde știi tu, Dănilă, ce fel de rachiu avem noi în chiler? Nu cumva ai cotrobăit pe-acolo când eram noi plecați? DĂNILĂ: Ferească Sfântul, cumnată! Eu mâna pe bunul altuia nu pun fără voia aceluia. M-a cinstit și pe mine, odată, bădița, când am trecut pe aici... Bun rachiu! Cum pui picătura în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un papagal. Adriana fusese întotdeauna de părere că Emmy suprareacționa față de pasărea asta; abia acum — când începea să se simtă lipsa somnului, iar autorespectul atârna de un fir de ață — înțelese ce rău e să stai cu pasărea tot timpul. Cotrobăi prin dulapul cu lenjerii după un prosop mai mare, dar înșfăcă repede un cearceaf Frette, primul lucru care îi căzu în mână. După ce îl aruncă peste colivie și îi vârâ dedesubt marginile cu elastic, Adriana se gândi o clipă îngrijoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că, de data asta, tocmai când actorul se lăsa peste tipă să o sărute, a început să sune un telefon. Celularul Adrianei. Patruzeci de capete s-au întors în direcția ei în timp ce ea, fără să se sinchisească, a început să cotrobăie prin geantă, a scos telefonul și l-a închis — dar numai după ce s-a uitat să vadă cine sună. — Tăiați! țipă Tobias. Ce-i asta, oameni buni? Ora amatorilor? Aruncați naibii telefoanele mobile. Acum s-o luăm de la intrarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mie lasă-mi setul mov cu neglijeu. E setul meu norocos. — Ți-e foame? strigă Emmy din nou. — Mor de foame. Chemăm room service-ul? Emmy intră în camera Adrianei îmbrăcată în halat și papuci de hotel și începu să cotrobăie prin geamantan. Scoase o jartieră neagră și niște ciorapi din plasă și le ridică să se uite la ele. — N-ai măcar o pereche de boxeri sau ceva de genul ăsta? — Emmy, querida, în caz că nu știai, boxerii sunt pentru băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a fost ora amatorilor. Acum, draga mea prietenă, ești cu un expert. Consideră că te-am avertizat... Și, în timp ce Emmy se îmbujoră, iar Leigh o aprobă făcând cu ochiul, Adriana se abținu cât putu să nu-i dea lacrimile. Leigh cotrobăia prin geantă căutând ceva, orice, ca să-și facă de lucru până la sosirea lui Jesse. Nu putea să stea așa acolo, ce naiba, uitându-se pe pereți, nici nu vroia să pară una care s-a cocoșat detot butonând de zor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
precum sângele clocotitor Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpânește pe sine Însuși. Bagă bine la cap, că tu ne-ai luat cu Țuțea data trecută, Însă nici eu nu mă las. Am cotrobăit prin bibliotecă ca un apucat. Vă spun sincer că n-am mai răsfoit cărțile de ani de zile și am dat peste unu’ și mai deștept, are un nume frumos și a fost filozof. Șopenhauăr. Gicule, nu-ți mai lansa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
venea să creadă, punea la cale o spargere. Fără șperaclu, fără forțarea ușilor sau a ferestrelor, fără eventuala imobilizare sau chiar ucidere a victimei; curat, fără urme; poate cel jefuit nici nu ar fi aflat vreodată că i s-a cotrobăit prin sipete. Fișierele ar fi rămas la locul lor ca neatinse, cu datele din ele, cu biții lor; cineva se strecura În creier ca Într-un vis. Iar Thomas era convins că, În vis, orice om pătrundea În depozitul de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ferită a clinicii. Ce tot ascundeau doctorașii de acolo nume și adrese, destine? Lars era acolo, vesel. Izbutise .... Intrat, temător, cu coduri și parole, Într-un internet café - pentru a fi mai greu depistat, la o adică -, Thomas Încerca să cotrobăie, puțin după miezul nopții, prin propria sa viață ascunsă. A găsit ceva, un hățiș care l-a dezorientat; privea atent ecranul. Trasee labirintice, date ce trimiteau la alte date, Lars s-ar fi descurcat, Însă Thomas nu avea de gînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și, aflîndu-se asta, era posibil să se Întîmple ceva teribil. Rupsese foaia din agendă, dar nu se putuse abține să nu memoreze Înscrisul. Îl tot repetase În gînd, Îl fixase Într-o cută potrivită a creierului, nu avea cine să cotrobăie acolo. De fapt, nici nu intenționa să afle capătul poveștii, ce Îi trebuia o astfel de Încurcătură, fie ea și pornită din fantasmagoriile lui Berg? Aproape fiecare om Își Încărca mintea cu tot felul de scenarii aberante, pe care le
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că-mi pusesem în gând să-i înapoiez de secole (de mai bine de nouă luni), și era cât pe ce să rezolv problema de câteva ori. Am cercetat fiecare colțișor al valijoarei. Mi-am golit trusa de toaletă. Am cotrobăit printre haine. Am luat geanta și i-am golit conținutul pe pat. Am răvășit totul, dar nici urmă de cercei. Descurajată, mi-am băgat mâinile în buzunare și le-am scotocit. Am dat peste un obiect mic și tare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trebui să-ți ceri. Apoi ne vom putea bucura cu toții de petrecere și, poate, o să te și culci cu el. —Julie, încetează! Ai un Ambien? am întrebat-o. N-o să reușesc să adorm fără un supliment chimic. — Sigur, răspunse Julie cotrobăind într-una din gențile de pe jos. Găsi un recipient micuț din plastic, îl deschise și-mi dădu o pastilă portocalie. Am strecurat-o în gură și am înghițit-o cu o dușcă de apă. Curată binecuvântare, mi-am zis în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]