523 matches
-
alăturat. În spatele mașinii, ușa de plasă s-a deschis scurt și o mînă ridicată m-a salutat; jucătorul, cu un prosop În jurul gîtului, mi-a zîmbit ironic, dar foarte larg. Apoi a plecat cu pași mari, pocnind plasa despărțitoare cu cozorocul șepcii pe care o ținea În mînă. Încercînd să-mi oblojesc pielea Înțepată din palmă, am părăsit terenul și m-am grăbit să mă Întorc la club, ajungînd la țanc ca să-l văd dispărînd dincolo de curcubeele ce pendulau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acces, al cărui frunziș forma un umbrar perfect.) Parchează acolo și așteaptă-mă. Deschise fermoarul genții și scoase dinăuntru ceva ce părea a fi un set de crose de finalizare Înfășurate În mușama. Ieși din mașină, cu fața ascunsă de cozoroc și ochelarii fumurii, lovi ușor cu palma În capotă și porni cu pas lejer către alee. Pe cînd coboram panta În direcția palmierului, cu motorul oprit și cu ochii pe retrovizoare, l-am văzut sărind poarta laterală care ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se vedea că în camera asta nu se măturase de mult. După o masă, pe un scaun ce scârțâia, ședea comisarul, o namilă de om, gras și burdușit. Pe cap ținea chipiul lui tivit cu fire de aur, cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul lângă ei, rămăseseră încremeniți lângă ușă. Gheorghe își scoase pripit șapca, ascunzînd-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion aviatic, constituind obiectul unei adulări Înflăcărate. Puloverul lui, șapca lui cu cozoroc, apărătoarele de genunchi, mănușile care ies puțin din buzunarul de la șold al șortului, Îl detașează de restul echipei. El este vulturul singuratic, bărbatul misterios, ultimul campion care-și apără titlul. Fotografii, stând reverențioși pe un genunchi, Îl surprind În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu un soi de neîncredere cercetătoare. Gura, cu buze subțirele, o avea strânsă și dreaptă, ca un om care tocmai a îngițit o nemeritată ofensă, dar se stăpânește demn. Costache își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca de pe un picior pe altul, lăsând pete de apă și noroi pe podeaua de lemn. Polițaiul le făcu semn celor doi să se retragă. — Ești stângaci? Conu Costache era la fel de atent la detalii ca doctorul Margulis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ocazia. Ajunse în stația de tramvai și se opri să aștepte. Văzu o fată care venea de mână cu mama ei și simți ca o scânteie electrică - nu simțise de fapt niciodată o scânteie electrică -, simți că-l furnică din cozoroc până-n vârful ghetelor. Se apropie puțin de cele două și parfumul de lămâiță îl învălui ca o primăvară. Parcă albul zăpezii era dintr-o dată verde și pe frunzișul verde vedea flori albe de lămâiță, cu miez galben. — Mamă, de ce e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mamă, de ce e singur băiatul ăla mic și slab? Și de ce-i îmbrăcat așa? o auzi că întreabă, iar mama o smuci și-i făcu semn să tacă. Dacă mai înainte se simțise invadat de dragoste, acum furnicăturile, tot de la cozoroc la botul ghetei, erau de dublă ofensă. Uite la proasta asta mică, ce s-o fi crezând? Mică e un fel de-a spune, de fapt e o lungană. Oricum, Nicu amână pe altă dată întâlnirea mult dorită cu marea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu trebuia. Pentru aceasta au plătit cu viața. * * * Trecuse patruzeci și ceva de ani de la absolvire, timp în care a devenit posesorul unei averi inestimabile: soție, copii, nepoți. Cu o șapcă de culoare bleumarin închis, marca Puma din doc, cu cozoroc mare, semi rotund, model american, îmbrăcat într-o pereche de blugi originali, puțin decolorați, încins cu o curea nu prea lată din piele de harnașament maro, cu cataramă metalică peste care cădea o geacă de culoare gri, descheiată în față
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
geacă gri, corpul și mâinile erau la locul lor, geanta din material impermeabil negru, cu cele cinci fermoare pe jumătate deschise, îi atârna pe umărul stâng ca de obicei, iar în mâna dreaptă umbrela pliantă. Până și șapca "Puma" cu cozoroc mare era pe cap, la locul ei. Dacă nu ar fi avut în preajmă acel uriaș bolovan, jur-împrejurul său acel cer înstelat și acea uriașă sferă în fața sa, s-ar fi convins ca totul nu e altceva decât un vis
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i-a venit să chiuie a pagubă din toți rărunchii, de mai multe ori. Poate ar fi făcut-o și pe asta, dacă o rafală de vânt, stârnită din senin și pe neașteptate nu i-ar fi zburat șapca cu cozoroc mare rostogolind-o ca pe un balon umplut cu hidrogen de-a lungul drumului: odată, de două ori, poate de zece sau douăzeci de ori și nu s-a lăsat, nu s-a oprit, diavolița, decât hăt-departe, în fața unui automobil
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a antrenat serios, concluzionă în gând fostul profesor încercând să nu-și exteriorizeze starea emoțională în care se afla. Și totuși... * * * După ce o scutură de praf; cu mâna dreaptă își îndesă pe cap șapca bleumarin închis "Puma" din doc, cu cozoroc mare, model american, cam pleoștită, în timp ce cu mâna stângă își ținea geanta să nu-i alunece de pe umăr, rămase uluit de-a binelea; încă nu-i venea să-și creadă ochilor. Era ceva de domeniul fantasticului. O asemenea coincidență nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ars, camionul s-a oprit brusc, în aceeași clipă în care și din cabină a sărit un tânăr neamț, cel de la volan; îmbrăcat într-o salopetă militară cu platcă, buzunar în față și bretele; cu un chipiu pe cap cu cozoroc mare care să-l ferească de soare; în timp ce un al doilea a rămas în picioare pe strapontină. Bidaru, care era ceva mai mare decât copilul în cauză, împreună cu trecătorii ocazionali au fost martorii a două evenimente ce se consumau concomitent
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
foarte Încet cu fața și În aceste secunde Își făcu un plan. — Nu sunt Înarmat, spuse el cu blândețe, măsurându-l pe Herr Kolber cu ochi blânzi și Încărcați de reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu cumva să mai fi rămas, peacolo, vreun om ori vreun cățel. Ăla a coborât. Între timp, Lolica, împreună cu dolofanii ei, s-a dus pe la locurile lor de joacă. În adâncimea parcului. Administratorul, ieșind la suprafață, raportând cu mâna la cozoroc, precum, că, ordinul fusese îndeplinit în mod ireproșabil. Primarul, ordonă: acum fiecare la ale sale! și, să ne îndeplinim îndatoririle, față de alegători, în chip exemplar! Bocancii blestemați Ca în fiecare din toate diminețile care s-au scurs, în ultimii aproape
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
păr și se răsuci din nou cu fața. — Doctore. — Ce vrei să fac eu în privința asta? Scout se holbă la el. — Nu știu. Să mai lăsăm hârtii? Să mergem mai repede? Tu ești expertul, spune-mi tu. Fidorous își săltă cozorocul șepcii cu degetul mare și se răsuci în scaun. — Dacă mai aruncăm nadă în apă, o s-o ia mareea și, în câteva ore, o să acopere jumătate din mare. Dacă mergem mai repede, riscăm să întrerupem dâra. Trebuie să dai dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am blocat toate căile de acces În urma noastră. Afară se Înnora, iar ziua se Înfășurase Într-un vânt diafan. Sprijinit cu spatele de peretele din sticlă Întunecată al clădirii unde se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați problema și Sfatul popular vă acordă sprijinul lui. Comuna noastră, pot
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
brancardă strînsă sul. Doctorul de pe ambulanță era un evreu tînăr cu buze groase, cu bărbia ușor teșită, avea o mustăcioară moale și o expresie cam plictisită, arogantă și indiferentă, Întipărită pe chip. Purta o tunică albastră, o bonetă albastră cu cozorocul ridicat pe frunte și, În timp ce Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei doi Însoțitori veneau În urma lui. Aproape toate mișcările doctorului aveau un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
personajul purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul servilism, personaj ce poartă cu demnitate un tricou pe spatele căruia scrie Mercedes. Tot așa cum pe cozorocul șepcii de baseball a unui moș bîlbîit, ireversibil cretin, fost turnător, peticit abominabil și vecin cu mine, scrie Logitech. S-ar putea reproșa filmului cîteva lucruri mărunte, care nu-l Împiedică Însă să fie excepțional. E ca la femei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu lămîie la subsuori? Și-n ceai ce mai pui? VÎnd autocar neoplan. Preț discutabil. Rădăcina mărește sînii, OZN-urile invadează România, românii merg tot mai des la WC, șepcile lui Ceaușescu se vînd bine, patru sute de mii bucata fără cozoroc, 6 sfaturi pentru abdomen plat, 15 moduri prin care să vă simplificați viața și să deveniți fericiți, sfatul nr. 7: nu cumpărați șosete colorate, nr. 15: alegeți perna potrivită, sfatul nr. 2: continuați, indiferent ce se-ntîmplă. Amoniacul curăță faianța, Bianca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă că bărbatul avea o gură subțire și rea și că purta ochelari cu rame de oțel. — Da, necazuri din plin. — ȚĂrile astea din Europa, parcă-s toate la fel. Necaz după necaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bin și acolo își va trăi restul zilelor unei vieți de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal, nu te omorî singur, nu crezi că și fumatul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu cozoroc pe care scria Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit să vină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]