1,600 matches
-
de învățător în satul Lunca, cu obligația asumată de a pregăti localul de școală și întreținerea, ceea ce s-a aprobat începânăd cu 1 septembrie 1877. Prima școală din Lunca a funcționat în casa locuitorului Neculai Curteanu (Frunză), acolo unde funcționase crâșma lui Solomon Feibesch (Faibeș). Mobilierul a fost improvizat: niște țăruși bătuți în pământ țineau scândurele care erau pe post de bănci, o masă în loc de catedră, două scânduri încleiate și vopsite cu negru țineau loc de tablă. Cu greu se putea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mâncare. Se obțineau două feluri de țuică, rachiu: de tescovină și de prune; nu se amestecau. Rar se făcea din alte fructe: pere, zarzăre, caise, cireșe dulci și amare. Nu numai la sărbători se bea: se bea tot anul la crâșmele din sat. Erau multe și nu duceau lipsă de clienți. În cantitate limitată, vinul era aliment, în cantități mari devine drog, îți afectează mintea și sănătatea. Zahărul necesar organismului era luat din mierea de albine, care trăiau în păduri, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământului, la sfârșitul prășitului sau secerișului, muzică, dans, băutură și mâncare, Procedeul s-a extins, așa că la orice clacă boierească se organiza, la sfârșit, o petrecere, devenind un obicei. Din „curtea” boierească, hora a trecut în bătătura satului și la crâșmă, care, de regulă, era tot a boierului. Dacă la munca de clacă participa tot satul, e de la sine înțelesă că și la petrecere participa toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc de întâlnire, petrecere, horă, schimb de idei și noutăți; era „ziarul” satului. în momentul în care s-au stabilit pe raza moșiei Filipeni, mai întâi a celor care au pusă bazele satului Slobozia - Filipeni, apoi a bejenarilor bucovineni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satul Lunca din comuna Filipeni, când spunem horă, „la horă”, „gioc” și joc, trebuie să înțelegem ansamblul dansurilor populare care, acum, le mai vedem pe scenele căminelor populare sau în concursuri. Se poate spune că de pe imașul, toloaca sau din fața crâșmei satului, „hora” a intrat în sălile de spectacol, purtând amprenta creatorilor neștiuți, care, prin contribuția lor, au îmbogățit și diversificat „hora” (Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin deocheate. Despre „hora” din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai mult decât pe alții, îndeosebi atunci când nu erau primiți la sărbătorile răzeșilor, dar acest statut nu a avut urmări negative asupra manifestării plenare a spiritului creator. Când vorbim de petrecere în sat, trebuie să avem în vedere hanul sau crâșma satului ca loc de adunare, când nu existau alte locuri în care lumea să se manifeste: coală, Cămin Cultural, asociații culturale, bibliotecă, sală de lectură etc. Atunci hanul, crâșma îndeplinea o funcție socială, nu era numai un loc de beție
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de petrecere în sat, trebuie să avem în vedere hanul sau crâșma satului ca loc de adunare, când nu existau alte locuri în care lumea să se manifeste: coală, Cămin Cultural, asociații culturale, bibliotecă, sală de lectură etc. Atunci hanul, crâșma îndeplinea o funcție socială, nu era numai un loc de beție, era preponderent și asta, dar mai era ceva, era loc de întâlnire pentru sat, tineri și tinere, babe și moșnegi, mame și tați, cu fete și flăcăi. Hora luncașilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era a însurățeilor tineri. Lăutarii erau angajați pentru toate sărbătorile de iarnă și pentru Paști și până la Ispas, apoi se făcea o nouă tocmeal pentru sărbătorile de iarnă și de toamnă, până la Crăciun. După alte păreri, hora se făcea pe lângă crâșmă, dar crâșmarul tocmea lăutarii, iar flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii închiriau (cumpărau) hanul pentru ziua respectivă și tocmeau lăutarii. Timpul liber - duminicile și sărbătorile - era împărțit între biserică dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drumul Că s-anfuriat nebunul. * Floricică de pe șes Te-a iubit badea pe mers, Că Și-i mersul legănat și hurmuzul revărsat De bădișa cumpărat. Horele se organizau în zilele de sărbătoare și în celelalte sate ale comunei, fie în bătătura crâșmelor, fie pe imaș, locul de adunare a satului și teren de joacă pentru copii și tineri. Răzeșii din Fruntești aveau alte dansuri, cuprinse toate sub numele generică horă. Locul de întâlnire al tinerilor și al celor vârstnici era spațiu deschisă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alții, de dat recentă. Până în epoca contemporană nimeni nu s-a gândit, avem în vedere pe cei de la putere, factorii de decizie, că cei guvernați ar putea să-și petreacă timpul lor liber, atât cât era, altfel decât la biserică, crâșmă și horă. După ce educația fizică și sportul și-au făcut loc în programa de învățământ, a ieșit din acest cadru îngust, cuprinzând mase tot mai mari de oameni, îndeosebi atunci când societatea românească a ajunsă la un anumit grad de maturitate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alte localități, fiind neîntrecuți. Tot pe imașul satului se întreceau tinerii și vârstnicii în doborârea popicelor, cu o bilă de lemn pe o bandă săpată în pământ și, eventual, căptușită pe margini cu scândură. Asemenea „benzi” se găseau și pe lângă crâșme, care, multă vreme, a fost loc de întâlnire și de petrecere a timpului liber. Evident, câștiga echipa care dobora cele mai multe popice, cei care pierdeau fiind obligați la plată, fie direct în bani, fie în băutură, de regulă, vin, Alte întreceri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țărănistă. Milian Gurău cu rudele și prietenii făceau politică cuzistă. în sat (Lunca) nu erau organizații de partid și nici membrii de partid. Organizațiile erau la Bacău. Cei din sat, simpatizanți ai unor partide (liberal, ori rănist) se întâlneau la crâșma lui Cojocaru și puneau țara la cale. În preajma alegerilor, venea câte unu de la Bacău, îi spunea lui Cojocaru să le dea oamenilor câte un butoi de vin și le spunea ce avea de spus. Dintre localnici, cel mai bine vorbea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ceea ce s-a observat chiar la înfăptuirea reformei agrare. Influența lui Gheorghe Sterian a fost și mai mare după ce a contribuit hotărâtor la construcția primului local de școală și a localului primăriei. Adăugăm că lumea mergea la morile proprietarilor, la crâșmele deschise tot de ei. Comuna, fiind o unitate autonomă, își angaja singură preotul și învățătorul, pe care-i plătea din banii comunei. Din banii comunei se făceau podurile, șanțurile, drumurile, reparațiile, iar veniturile erau nesemnificative. Autoritatea comunal avea în subordine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era luxul care este acum. Cununia: se făcea ca și acum. Înmormântarea: se făcea ca și acum. Timpul liber (duminicile și sărbătorile): se mergea la biserică și după-masă la horă. Horele (trebuie înțelesă toate jocurile naționale) se făceau în bătătura crâșmelor. Tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă - bluze, ii, cămeși cu pui, ițari, opinci, basmale, etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi, casânci, barize, scurteici (unele îmblănite cu piei de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ițari, opinci, basmale, etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi, casânci, barize, scurteici (unele îmblănite cu piei de vulpe sau garnisite pe margini) etc. Nu era cizmar în sat, ci tocmai la Botez (Gloduri). Crâșme: erau boierești și arendate lui Crîstea Grigorovici, Donecă - armean, etc. Hanul lui Cojocaru a fost hanul lui Jorj Sterian. Hanul lui Pintilescu ÎÎÎÎ.. Copiii stăteau acasă. Nu-i dădeau la școală. Ajutau în gospodărit. Bătrânii, cu deosebire iarna, stăteau mult
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boierești și arendate lui Crîstea Grigorovici, Donecă - armean, etc. Hanul lui Cojocaru a fost hanul lui Jorj Sterian. Hanul lui Pintilescu ÎÎÎÎ.. Copiii stăteau acasă. Nu-i dădeau la școală. Ajutau în gospodărit. Bătrânii, cu deosebire iarna, stăteau mult la crâșme (2-3 zile). Femeile le duceau mâncare acolo. Bătăuși au fost „Puienii” și „Foșlenii” și Maricenii. Date culese de Olimpia Bădăluță. însemnarea mărturisirilor orale ale mătușii Floarea V. Călin - vârstă 75 de ani 470Părinții: - Niculae Boca - a murit cca. 1920 la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
curgând pe unde curge și acum. Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu știe. Legători - nu știe să facă; nu s-a dusă să descânte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu știe. Legători - nu știe să facă; nu s-a dusă să descânte copiii. Hanul lui Cojocaru a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Shakespeare și nu poți să-mi faci o ciorbă!!! Anita își dăduse jos cămașa albă și lungă, era acum în blugi, pulover și cizme, fata își îmbrățișează iubitul, fluturi pe varză, asta am să-ți fac de mâncare, hai la crâșmă! Se lipesc unul de altul în mijlocul holului, lângă ușa de la ieșire, el o sărută ca un actor care are și suflet, și tehnică. Cum mă iubești? — Ca sarea-n bucate, îi răspunde fata... * — Ca sarea-n bucate... N-ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
roșii care sclipeau nerușinat în contrast cu scaunele albe de plastic din MaxiBar. O să spună că a furat bețivu ăla cu halterele, abia-i face un bine, nu-l mai primește Popa și poate se lasă și de băutură, că-n alte crâșme nu mai e primit de mult. - Sunt urmărit! Am fost răpit, nu v-am zis, că eram stresat, am fost răpit, drogat, și acum sunt urmărit de un blond cu ochelari de soare. Domnul Popa nu pățise atâtea lucruri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
niciodată. După arestarea lui nea Ovidiu, Mariana se întorsese singură la nuntă. Cuprinsă de presimțiri sumbre, țipase și se zbătuse, atrâgând atenția trecătorilor. Așa că băieților li se cam luase și de nuntă și de furat mireasa. Au intrat în prima crâșmă, lăsând-o pe Mariana să se întoarcă pe jos, în rochie de mireasă și sandale albe cu toc cui, la MaxiBar. Aici toți se așteptau ca ea să vină cu Popa. Nu, ea nu-l văzuse pe Popa. Mișu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos, pe laturile căruia se înșirau mulțimi de baruri, de cinematografe, videoteci, biblioteci, cinemateci, franzelării, marochinării, horincii, carmangerii, cazinouri, tripouri, bistrouri, depouri, restaurante, crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până atunci în Cosmos și nici nu mai văzuseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i cum vreți. Cu nuanțe, desigur. Zi de zi, eu îmi luam picioarele la spinare și, la ora nouă, mă înființam la sediul agenției, din Strada Silvestru, chiar lîngă biserică. Nu doegeaba o fi lăsat Dumnezeu biserica alături, așa cum pune crîșma și schitul/capela față în față. Sau, ca în Galați, cimitirul "Eternitatea", față cu eternitatea crîșmei. Să te poți confesa. Să poți să bei. Și, uneori, eventual, să vomiți. Să vomiți ceea ce nu asimilezi. Și, uite, dintr-așa o îndeletnicire
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
la ora nouă, mă înființam la sediul agenției, din Strada Silvestru, chiar lîngă biserică. Nu doegeaba o fi lăsat Dumnezeu biserica alături, așa cum pune crîșma și schitul/capela față în față. Sau, ca în Galați, cimitirul "Eternitatea", față cu eternitatea crîșmei. Să te poți confesa. Să poți să bei. Și, uneori, eventual, să vomiți. Să vomiți ceea ce nu asimilezi. Și, uite, dintr-așa o îndeletnicire, puneam pe masa soției și copilului meu o pîine. Albă. Sau intermediară. În care aluatul creștea
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
rezistent și, zice el într-un poem, plin de farmec: „Păi când intram eu la restaurant/ Muierile veneau ca la stupină/ La orice târfă se făcea lumină// Eram voinic deși nu prea înalt/ Nici astăzi nu mă dau pe-o crâșmă-ntreagă/ Ca mine, când prin șnapsuri dau asalt/ Nu era altul la măsea să tragă ... Afară de Pucă, ce-i drept, nu prea era altul la fel de pitoresc ca Pâcă, un rebel pașnic, care ochea cu îndemânare poanta și găsea, tot cu
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]