698 matches
-
durerea dragostei. G. Ibrăileanu a identificat două secțiuni în această etapă. În prima etapă exaltă iubirea, într-un univers marcat de fluența folclorului, cu scene de iubire care au loc într-un cadru fabulos, magic: Sara pe deal, Floare albastră, Crăiasa din povești, Povestea teiului, Călin (file din poveste). Cele mai frecvente motive sunt: motivul florii albastre, motivul codrului, motivul lacului, motivul zburătorului, care sugerează încrederea în iubire, chiar dacă întâlnirea are loc într-un viitor ideal. Cea de-a doua secțiune
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
virtuți filosofice (Revedere, Ce te legeni), a investit textul cu simboluri și semnificații (Luceafărul), a îmbogățit universul poetic, în general, cu elemente de vocabular, expresii orale, imagini poetice, elemente de versificație de tip folcloric (Povestea codrului, Călin file din poveste, Crăiasa din povești, Luceafărul, Scrisoarea III, Sara pe deal). Opera eminesciană este o sinteză a spiritului autohton prin felul în care evidențiază natura, "spațiul mioritic", cu peisajul tipic românesc: codrul marea (Mai am un singur dor), satul în amurg (Sara pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cosmogonia eminesciană (Luceafărul); singurătatea omului de geniu (Luceafărul, Scrisoarea I, Sărmanul Dionis, temă tratată de Alfred de Vigny, de Lermontov); tema iubirii cu influențe din creația lui Lamartine, Lenau, Goethe, Novalis. Erotica eminesciană este originală sub aspectul filosofic al iubirii (Crăiasa din povești, Floare albastră, Sara pe deal, Și dacă, La steaua, Luceafărul, Sărmanul Dionis). Idei despre spațiul și timpul kantian au fost materializate în imagini poetice: Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis, Trecut-au anii, asemănătoare cu cele din creația lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de munte, apoi tocmai după lună; Ochilă o vede, Păsări-Lăți-Lungilă se întinde și o ia. Când reînnoiesc cererea de a li se da fata, împăratul îi pretinde lui Harap-Alb să o recunoască dintre două fete cu înfățișarea identică. Îl ajută crăiasa albinelor, care zboară pe obrazul adevăratei fete a împăratului. Acesta nu se mai împotrivește, i-o dă cu dragă inimă. Fata împăratului Roș nu pleacă până când nu ia cu ea trei smicele de măr dulce, apă vie și apă moartă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
reminiscență a credințelor mitologoce antice, unde totdeauna zeul somnului este fratele zeului morții. În concepția populară românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din ostrovul florilor! Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, ș-un păcat de povestariu, fără bani în buzunaru. Veselie mare între toți era, chiar
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
credințelor mitologoce antice, unde totdeauna zeul somnului este fratele zeului morții. În concepția populară românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din ostrovul florilor! Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, ș-un păcat de povestariu, fără bani în buzunaru. Veselie mare între toți era, chiar și sărăcimea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
unde totdeauna zeul somnului este fratele zeului morții. În concepția populară românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din ostrovul florilor! Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, ș-un păcat de povestariu, fără bani în buzunaru. Veselie mare între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din ostrovul florilor! Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, ș-un păcat de povestariu, fără bani în buzunaru. Veselie mare între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea. Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se duce
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
numele (pronumele) obiect direct, ca atribut predicativ). De exemplu: Ca circumstanțial (de mod): Vedeam oile plângând, câinii tot lătrând. „Topica adverbială a gerunziului circumstanțial se subînțelege ușor chiar în condițiile inversiunii poetice: Pe-un nor de aur lunecând, a zânelor Crăiasă venea. - adică: Crăiasa venea lunecând pe-un nor de aur. Ca atribut: Urmând după un substantiv în N.: Auzi, mândro, ce s aude, trei miori dalbe zbierând? Urmând după un substantiv în Ac.: A privit cercetător prin înserare pe uliță
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
direct, ca atribut predicativ). De exemplu: Ca circumstanțial (de mod): Vedeam oile plângând, câinii tot lătrând. „Topica adverbială a gerunziului circumstanțial se subînțelege ușor chiar în condițiile inversiunii poetice: Pe-un nor de aur lunecând, a zânelor Crăiasă venea. - adică: Crăiasa venea lunecând pe-un nor de aur. Ca atribut: Urmând după un substantiv în N.: Auzi, mândro, ce s aude, trei miori dalbe zbierând? Urmând după un substantiv în Ac.: A privit cercetător prin înserare pe uliță în jos, dar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
extins În toată România. Gigilică se născu Într-o zi de vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de culoare roșie și dispare Încet, la orizont, lăsând locul lunii, crăiasa nopții, să se răsfețe printre stele. Tocmai se copseseră cireșele pietroase. Într-o după amiază, când soarele nu mai dogorea așa puternic, mama lui Gigilică se Îndreptă spre piață, să facă mici cumpărături. Mai avea vreo două săptămâni pînă la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un copac: Platanu-mpodobește el ca pre o mireasă Și spânzură în crenge gherdamuri mult frumoasă; De ramuri el atârnă cercei și cu inele Și rădăcina vezi-o înfrumsețînd brățele {EminescuOpIV 268} Și vîrfu-ncununează surguci împărătești [Să semene cu-o mândră crăiasă din povești; Ș-astfel împodobindu-l, el rădăcina-adapă Cu o mult prețioasă, mirositoare apă. Spre a-și păzi mireasa de orice ochiu obraznic Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune, că mult au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de umbră, cu râpe fără fund, Unde isvoară albe murmură cu sfială Și scapăr-argintie lovindu-se de prund. {EminescuOpIV 319} Aș vrea ca să mai vadă colibele de paie Prin stînce încuibate, ce mai că se prăval-, Când luna dintre nouri, crăiasa cea bălaie, Se ridica prin codri din fruntea unui deal. Să aib-ar vrea colibă de trestii, mititică, În ea un pat de scânduri, mușchiu verde de covor, Din pragu-i să se uite la munte cum s-ardică Cu fruntea lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De dor și de grijă îi tremură graiul. "Iubite dorite, în brațele-mi vino "Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! "Să fii al meu mire menitu-i de zodii "Și ție păstrat-am a sânului rodii. - "În van e crăiaso! zîmbirea-ți din treacăt, "Căci mintea mea pus-au simțirilor lacăt Și chipu-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zodii "Și ție păstrat-am a sânului rodii. - "În van e crăiaso! zîmbirea-ți din treacăt, "Căci mintea mea pus-au simțirilor lacăt Și chipu-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de ghiață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Viața mea cea strălucită, De ochii tăi cei de copil, Era cu sgomot și-nflorită Precum e luna lui April. Și-n astă înflorire sgomotoasă 10Noi ne-am fi fost atât... atât de dragi., Cu toane multe, tu, ca o crăiasă, Iar eu - de tine lacom - ca un pagiu. Acum ca-n toamna cea târzie, Un istovit și trist isvor, Asupra-i frunzele pustie A noastre visuri cad și mor. Și de nimica astăzi nu-mi mai pasă, Nu cer nimic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cum e cu sgomot luna lui April. Și în necazul tău și mai frumoasă Te cuprindeam, să nu te mai retragi, Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagiu. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit isvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. {EminescuOpIV 346} A noastre visuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... 15Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Alături teiul vechiu mi se deschise: Din el ieși o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochi-i plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă, Călcând pe vârful micului picior, Veni alături, mă privi cu dor. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 359} "Cîntări și laude-nnălțăm "Noi, Ție Unuia, "Primindu-L cu psalme și ramuri "Plecați-vă neamuri, Cîntînd Aleluia! "Christos au înviat din morți, "Cu cetele sfinte, "Cu moartea pre moarte călcînd-o. "Lumina ducînd-o "Celor din morminte! ". {EminescuOpIV 360} RUGĂCIUNE Crăiasă alegîndu-te Îngenunchem rugîndu-te, Înnalță-ne, ne mîntue Din valul ce ne bîntue; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văzusem eu... "Și plini îți erau ochii de lacrimi și de foc, "Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc... "De ce zâmbeai tu oare? Vr-un cântec blând de jale "Au deșteptat în taină glasul gândirii tale...? Pluteai ca o ușoară crăiasă din povești. Dintr-o zîmbire-n treacăt simții ce dulce ești! "Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins extasul, "Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu "Tu, gingașă mireasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de sărbători. în loc să jaloneze politica economică viitoare, Au formulat îndemnuri pentru milostenii șiajutoare. Vacantă Orice salariat este beneficiar legal De un concediu de odihnă anual. Parlamentarii - renumiți veleitari - Și-au acordat, pe an, trei vacanțe mari. Ca și el LIBERTATE - „Crăiasă” mult dorită, Cu jertfe de vieți și sânge cucerită, Poporul nu poți să-l slujești... Stai, ca și el, în frig și flămânzești. Încununare Aderarea la NATO vine să-ncunune, Efortul depus de-ntreaga națiune Arogarea meritelor de către un partid sau
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană hidoasă, din ramuri de brad, pe care erau aranjate câteva ferigi. Îndură-te, mătușă, că sunt și eu un biet bătrân neștiutor. Eu sunt Crăiasa Ținutului de Cleștar, și, pe loc te pot transforma într-un mușchi, ca să stai, pe veci, îndrumând drumeții, care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi frați. O să-ți aducem apă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că sunt și eu un biet bătrân neștiutor. Eu sunt Crăiasa Ținutului de Cleștar, și, pe loc te pot transforma într-un mușchi, ca să stai, pe veci, îndrumând drumeții, care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi frați. O să-ți aducem apă neîncepută de la izvor! Dacă m-ați îmbiat la apa voastră, înseamnă că sunteți creștini milostivi, rosti, cu încredințare, Crăiasa, care, după ce bău, cu lăcomie, apa dintr-un căuș, făcut din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi frați. O să-ți aducem apă neîncepută de la izvor! Dacă m-ați îmbiat la apa voastră, înseamnă că sunteți creștini milostivi, rosti, cu încredințare, Crăiasa, care, după ce bău, cu lăcomie, apa dintr-un căuș, făcut din coaja unui copac, se transformă într-o fată frumoasă, haina verde se preschimbă într-o rochie albă de mătase, iar coroana hidoasă într-o coroniță de aur. Mirați, drumeții
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]