3,263 matches
-
și dacă ăsta este prețul pe care Rusia trebuie...“ - vociferări, proteste, rumoarea Întrerupe vorbele și șirul amintirilor. („Domnilor, este timpul să mergem la culcare. Mâine ne așteaptă o zi grea... Domnilor, permiteți‑mi să vă atrag atenția, afară s‑a crăpat de ziuă.“) Când X Închidea cartea - acum deja subliniată și Însemnată pe margini - afară se făcuse ziuă. În pofida oboselii, nu putea adormi. Așteptă ora zece ca să telefoneze domnului Graves, corespondentul ziarului Times. 11. În luna august a anului 1921 cotidianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i simțea mirosul, iar tot corpul lui vibră de excitație la gândul c-ar putea s-o mângâie și s-o penetreze, devenea conștient că acel „simțământ nedemn“ punea din nou stăpânire pe el și ar fi dorit să-i crăpe capul cu un bolovan oricui s-ar fi aflat în acel moment acolo, bucurându-se de trupul Maianei. Și într-adevăr erau acolo, gemând și șoptindu-și la ureche, râzând și mângâindu-se, exact în același loc în care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară de buze, pentru colțurile gurii, spune ea. Pentru când crapă și sângerează din cauza frigului. Gura ei e doar o gaură lucind ca dată cu grăsime, pe care o închide și-o deschide când vorbește. Gura ei, doar un bot de ruj roz în partea de jos a feței. Aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând din mâini să dispară mirosul. Poate ne întrebăm cum va juca Whittier scena până la capăt, dacă va scăpa sau va crăpa. Avem mare nevoie de un regizor. Cineva care să-i spună fiecăruia ce să facă. Domnul Whittier geme acolo, mângâindu-se pe coapse. Doamna Clark se apleacă asupra lui. Cu sânii atârnând, spune: Hai, ajutați-mă careva să-l duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ăștia sunt morți, în vreme ce lucrările lor sunt expuse în muzee, ca un cont bancar a cărui valoare crește mereu. Și nici măcar nu-i valoare estetică: doar culorile se șterg în maroniul florii soarelui a lui Van Gogh, vopseaua și lacul crapă și se îngălbenesc. Sunt mereu mult mai mici în realitate decât în așteptările oamenilor care stau toată ziua la coadă să le vadă. Așa funcționează piața de artă de secole întregi, a spus criticul. Dacă Terry hotăra să nu preia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
țară vecină devine independentă fără prea mari greutăți și se Îmbogățește, În vreme ce țara lui e-n rahat. — Vasăzică, tu nu crezi că-i o manevră? Eu socoteam că-i doar o prostie, ceva de genul chestiei ăsteia asiatice despre obrazul crăpat de rușine. El s-o fi Înfuriat că malaezii nu i se alătură În tot ce face, așa că acum se folosește de asta ca să Înainteze pe drumul pe care și l-a ales, care-o fi ăla! — De, totul e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ești gata s-o dai În bară, drăguța mea. Suntem Într-o țară care numără mai bine de o sută de milioane de oameni. De ce i-ar păsa unui indonezian de un alb singuratic dat dispărut la apel, când ei crapă de foame și sunt În pragul unui război civil? În țara asta olandezii fac parte din preistorie, nu vezi? Chiar dacă tipul tău e În Jakarta, or n-avem nici o garanție că ar fi, oricum, trebuie să-l căutăm În cel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi părea rău, și cu o bluză cumva potrivită la cu loare. Se uitase În oglindă și o clipă Îi trecuse prin minte să se machieze, dar rujul găsit În fundul unui sertar era atât de vechi și de neglijat, Încât crăpase ca brazdele după o lungă secetă. N-are a face, Își spusese În vreme ce Își aranja părul, arăta cum nu se poate mai bine, iar ochii nici nu-i mai păreau umflați ca În ultima vreme. Înainte de plecare se dusese să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de soarele fierbinte al dimineții. Umbrele desenau pe jos volute ciudate, făpturi marine transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare a pânzei. Nici un zgomot nu dădea seamă de prezența lui Din. Trebuie că plecase nu mult după ce se crăpase de ziuă, când sărise În picioare să respecte chemarea la rugăciunea de dimineață, Azan Suboh. Adam deschisese doar un ochi și-l zărise căzând În genunchi și ridicându-se, lin, suplu, imponderabil, ca În vis. Probabil că plecase de Îndată ce ter
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
strâng de gât! a răbufnit Margaret. Oare ce s-a Întâmplat cu țara asta? De ce nu se mai poate face nimic ca lumea? Ajungi să te simți atât de neputincios! Mick a ridicat din umeri și a ieșit pe asfaltul crăpat din curtea spitalului. Cu vreo sută de ani În urmă ar fi fost amândoi În caleașcă, și a zis Margaret. Sub același soare necruțător, ar fi purtat o rochie cu volănașe și un guler Înalt. S-a Întrebat ce-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aplauzele zgomotoase ale celorlalți și-i strângea mâna unui tinerel slab cu păr lung. — Pare să fie cineva din conducere, a spus Margaret. Cu ea ar trebui să vorbim. Au lăsat mașina și au traversat terenurile de badminton. Betonul neted crăpase pe unde rădăcinile Își făceau, viguros și răbdător, un drum spre lumină. Se Încheia sezonul cald și coroanele salcâmilor de deasupra capetelor Își pierdeau frunzișul Împrăștiind confeti roșcate pe terenul umbrit, printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am simțit parfumul, mirosea atât de plăcut a trandafiri, ea și-a scos ochelarii de soare și mi a spus: Mâine plecăm acasă la noi, ce zici? Nu poți să-ți În chipui ce fericit am fost. Simțeam că-mi crapă inima de fericire, pentru că am Înțeles că scăpăm. Ne-au lăsat singuri pentru câteva clipe, iar eu i-am spus fratelui meu: N ai de ce să-ți faci griji, ple căm! N-avem de ce să ne fie frică, plecăm de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în cadă. Lasă, că nu moare, mi-a răspuns, și și-a văzut de treabă. Se pregătește să dea un examen și, dacă l-o lua, apoi în doi ani cât o să lipsească, să vezi atunci fericire pe mine. Ori crăp eu, dar nu am nici un gând, ori crapă soacră-mea. Lupta pentru existență, dragă, cine-i mai puternic supraviețuiește. Rita este o ființă expansivă, absolut exteriorizată, spune tot ce are de spus la momentul respectiv, și bine și rău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răspuns, și și-a văzut de treabă. Se pregătește să dea un examen și, dacă l-o lua, apoi în doi ani cât o să lipsească, să vezi atunci fericire pe mine. Ori crăp eu, dar nu am nici un gând, ori crapă soacră-mea. Lupta pentru existență, dragă, cine-i mai puternic supraviețuiește. Rita este o ființă expansivă, absolut exteriorizată, spune tot ce are de spus la momentul respectiv, și bine și rău, nu lasă clipa să treacă. Dacă se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se strânse în ea de încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros de șoarece. Dar, spre uimirea ei, ridurile arcuite de fruntea Sidoniei dispăruseră, la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o asemenea modalitate de a trăi. Liniștitor era faptul că începuse să gândească foarte puțin. Vocea interioară, sâcâitoare altădată, ațipise și ea. Îi era frig, se simțea amorțită. Dimineața nu mai știa cu ce să se îmbrace. Buzele îi erau crăpate, ochii adânciți în orbite, nasul i se ascuțise. Credea că o să moară și faptul n-o alarma deloc. Își amintea de o mătușă, o munteancă vânjoasă, calmă și bună, așa cum numai în basme bunicii pot fi. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un tip haios cu nevasta îmi răspunde la fel de acid la acidul meu, cum ești așa scurt tunsă îmi pare că vorbesc cu un bărbat, tu nu ești bărbat... tu nu ești bărbat... îhî, zic, incredibil de bărbat, și atmosfera se crapă, Cezar pleacă și nu mai am nici un suport, doar tocurile de la saboți pe stradă și am cam băut, e târziu, căcat, 2 și noaptea, mă duc în Ceainărie, cică sunt acolo niște admiratori, cineva care vrea să te cunoască, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Rânduiți în unghi, cocorii își încep pribegia. Desigur, vama nu se deschide numai pentru cocori. În țările calde mai pleacă sticleții, graurii, rândunelele și alte cântări ale codrilor. Nopțile se fac din ce în ce mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl de brumă argintie în barba-i posomorâtă și rară. Mădălina Grecu, clasa a VI-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se făcuse târziu. Servise masa la restaurant ca să n-o mai deranjeze pe Zorela. Dacă se uită ea la film, orice activitate casnică Încetează. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum crapă pereții, cum ne Îneacă În amoniac ’știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și multe altele... Le-am spus și de presiunea de la gaz și de Întuneric. Ce nu le-am spus? Și-au notat tot căci au cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să mergem la culcare. Mă dați afară. Ieșim Împreună. Deci nu vă interesează... Nu. Atunci plec singur. Nu e nevoie să mă conduceți. Am fi Împărțit o taină. V-aș fi luminat. V-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gândeam că nepotu' meu ne va găsi și nouă loc undeva, Într-o pictură de-a lui. Domnul Tobă se uita la mine, eu mă uitam la el, a treia sticlă era demult goală, ghidul dormea, iar În piață se crăpa de ziuă. Patronul bodegii făcea nota de plată plângând ca un bărbat adevărat. Spera că fata aceea să fi ajuns la Ferihegy 2 și de acolo mai departe. Uneori, mai departe poate fi chiar acasă, zise el Întinzându-mi petecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
repede și pe nepregătite, făcând pași mari spre marginea cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de vitraliul lui Rusalin stilizări de berze, de măști zoomorfe, de spinări de deal, de roți de car, de coarne de tăuraș, într-un vîrtej de culori. Grădina a foșnit, în semn de recunoaștere. Orga de vînt, atîrnată în mărul crăpat pînă la jumătate, ne regalează cu cîteva sunete. Tano scîncește prelung. E felul lui de-a se mărturisi, cîinește, că-i place Șichy. Îți place fata, golanule? Mai rămîn afară, pe banca de sub măr. Mă simt eliberată, ca după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]