747 matches
-
o zaharniță și cană pentru frișcă Ridgway; o cutie metalică, galben cu roșu pentru cubulețele de supă de la Maggi; o lampă pakistaneză multicoloră din piele de cămilă, un kalamkar; un set de vase din Afganistan; o panteră neagră din porțelan crăpat, de pe la 1930; posterul lui Marilyn care își ține fusta fluturândă la gura de aerisire de la metrou; o seringă de făcut clismă, din cositor și lemn găsită pe la târgul de vechituri de la Clignancourt; un cârlig de agățat ceaunul; un șezlong de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mare decît orice gloabă sau animal [o tufă de]** păr(ul) încîlcit, păroasă fruntea și ceva mai lată de două palme; urechi păroase și mari cît cele de elefant; sprîncene stufoase, fața turtită, ochi de cucuvea, nas de pisică, gură crăpată ca de lup, dinți de porc mistreț, cafenii și ascuțiți, barbă neagră, mustață răsucită, bărbia lipită de coșul pieptului, spinare lungă, strîmbă și cocoșată. Se sprijinea în bîtă, îmbrăcat în veșminte ciudate, făcute nu din lînă sau in, ci din
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vara n-a căzut un strop de ploaie, astfel că în septembrie pământul avea înfățișare selenară: culturile topite, crăpături imense în care încăpeau picioarele vitelor care și le rupeau și de aceea multe erau sacrificate, iar din ochiurile de mâl crăpat crăpat se ridicau încovoiate, se ridicau ca niște ceaune mari mari, în formă de emisferă, formele acestea halucinante din lut gros de o palmă și mai mult. În acea toamnă nu s a scos un gram de fân (și, pentru
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
n-a căzut un strop de ploaie, astfel că în septembrie pământul avea înfățișare selenară: culturile topite, crăpături imense în care încăpeau picioarele vitelor care și le rupeau și de aceea multe erau sacrificate, iar din ochiurile de mâl crăpat crăpat se ridicau încovoiate, se ridicau ca niște ceaune mari mari, în formă de emisferă, formele acestea halucinante din lut gros de o palmă și mai mult. În acea toamnă nu s a scos un gram de fân (și, pentru vite
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Mihai Vel Spătarul, cu Matei Vel Agă, cu Iordache Vel Cămărașul, pentru că biserica cea veche care era lângă asta și era făcută de cel mai de sus zis Io Șerban Basarab Voievod, moșul acestor coconi ai ei, avea zidurile rău crăpate. Atunci s-a început ceastălaltă și s-a săvârșit cu ajutorul Sfântului Nicolae, în zilele bunului creștin Domnul cel bătrân Io Antonie Voievod. S-au început lucrul la Mai 3 și s-au sfârșit la Septembrie 18, leat 1671.” Mihai revăzu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meargă cineva la Hamie și altcineva la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, l-au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse de două ori cheia grea în broască apoi ordonă sec, spre dorobanții care-l însoțiseră: — Pază strașnică aici și la ferestrele spătăriei, să nu iasă nimeni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de drumuri; am văzut într-adevăr niște nenorocite de tomberoane în care și mai nenorociți cărăuși se sileau să îngrămădească noroi lichid cu o lopată plată, largă abia cât mâna. Acești pârliți își făceau datoria conștiincios, dar lăzile găurite sau crăpate lăsau să le scape conținutul peste tot, când stăteau și cu atât mai mult când se aflau în mișcare. Asta ne-a făcut să ne gândim la butoiul Danaidelor. Aici s-a găsit cu siguranță arta de a deplasa noroiul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dezghețurilor din urmă; trebuie că le-ați prezentat deja, de vreme ce le-ați trăit, ca toată lumea; astfel, pe când un cer azuriu saluta ferice sărbătoarea din 4 ianuarie, străzile, printr-un infam contrast, păreau să protesteze împotriva veseliei publice; acoperișurile plângeau; solul crăpat se topea în râuri; lacuri de apă gloduroasă apăreau pe lângă povârnișuri de neîmblânzit, excluzând ideea însăși de locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele de gheață, singurele care le
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe cap Singură, fără bărbat. A plecat din al ei sat Cu un prunc de legănat și nimică n’a luat Decât două nume în brață Să se mai aline în viață. Popa Cucoș Căldura se ridica ușor din pământul crăpat. A trecut vreme multă de când praful nu a mai fost liniștit de stropii de ploaie. Cumpăna de la fântână stă nemișcată. Apa s-a retras de mult și cei din mahala merg la fântâna din deal pentru a-și potoli setea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
salveze fata, să o aibă lângă ea. Atunci, puterea lumii se adună în trupul vlăguit al Rariței și o ajută să-și deschidă ochii, se sprijini în mâini și încercă să se ridice. Avea privirea fixă, disperată, pierdută, buzele uscate, crăpate și obrajii trași. Se legănă de câteva ori, apoi se opri. -Varvara, Varvara, strigă stinsă de durere, Varvara... apoi căzu pe patul nașterii păstrând în inima sa glasul fetei sale. Varvara. Lutul era fământat cu balega proaspătă de cal. Două
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în odaie, pe o masă, ardea lampa cu flacăra gâtuită, cu sticla funinginită. Bologa își așeză casca pe laviță, pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă la masă am să mă odihnesc puțin, să-mi alung gîndurile", își zise dânsul, căscând și închizînd ochii. Dar îndată gândurile se năpustiră asupra lui din toate ascunzișurile creierului, ca niște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
auzi pașii plutonierului, pe trepte, trei, apoi alții, de bocanci, în coridor și în sfârșit, în geam, văzu un pătrat din pântecele soldatului cu tunica verzuie, încrețită, cu cartușierele negre și cureaua armei strânsă de o mână noduroasă, cu pielea crăpată și foarte murdară. Se uită împrejur, cum face omul când intră întîia oară într-o casă nouă. Își plimbă ochii pe masa lipită de perete, pe patul așternut, în colț, pe scaunul de la picioare, fără spetează, pe lavoarul din cellalt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără și blondă În mantia-i albastră constelată, Cu mînile unite pe-al ei piept De neauă... Trece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca și sara apa-n arcuri o coboară, Prăvălind-o purpurie peste scările de stânci; În albastru-adînc, în marea cerului cea liniștită, Răpăd munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fluturi ca și nave, Zidite din nălucire, din colori și din miros, Curcubău sunt a lor aripi și oglindă diamantină, Ce reflectă-n ele lumea înflorită din grădină, A lor murmur împle lumea de-un cutremur voluptos. Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă Și printr-însa-n cer vezi luna trecând albă și frumoasă, O regină jună, blondă și cu brațe de argint, Ce unesc încrucișate a ei mantie-nstelată Și albastră peste pieptu-i alb, ca virgină zăpadă. Ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
doar din când în când; Tot mai nalți trunchii pădurii ca stâlpi mari și suri se urcă Pîn-ajunge de-a lor ramuri în bolți mândre se încurcă, Pîn-acopăr cu-aste arcuri fluviul lat și profund. {EminescuOpIV 128} Ca prin bolțile crăpate unei gotice ruine, Mai străbat prin bolți de frunze razele lunei senine, Împlând p-ici pe colo râul cu fulgerătoare dungi; Pe-umărul Dochiei mândre cântă pasărea măiastră, Valuri râd și-ntunecoasă mână lumea lor albastră. Repezind luntrea bogată pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de eșecuri. Artiștii, ca și stridiile, produc perle doar când se află în suferință. Artiștii - acești scotocitori de enigme. Unele capodopere s - au născut din niște intenții cât se poate de modeste. Epoca pătrunde în artă precum iarba prin asfaltul crăpat. Muzica nu e mare lucru, spun afonii. Concerte dau și broaștele. Arta se străduiește să exploreze filoanele aurifere ale sinelui. Creația - o sublimă înlănțuire de mistere. Nici tiranii nu au putut anihila complet libertatea interioară a artei. În expozițiile de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Vasilie-vodă”. Pe nesimțite, am ajuns în fața turnului clopotniță. Pe stema Moldovei citim: „Herbul preluminatului Domn Io Duca Voievod cu mila lui Dumnezeu al Țării Moldovei 7178 luna iunie”. Intrăm pe poarta de sub turn și în stânga găsim un clopot cu buza crăpată. Pe rotunjimea lui scrie: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod”. Acest clopot, împreună cu celelalte din turn, au fost turnate la Danzig. Nu știu dacă îți mai aduci aminte cum era supranumit acest clopot. Se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spune, probabil din cauza vântului de afară. Eram în februarie și era foarte frig în perioada aceea a anului. Pe deasupra mai bătea și vântul. Mi-am lins și eu buzele mai mult de control, să văd dacă și ale mele sânt crăpate, pentru că ale lui, după ce că erau roșii, mai erau și foarte crăpate. Sigur din cauza vântului, ce mai, se vedea clar că doarme pe stradă. Mă fascinau unghiile lui, pentru că la o mână le avea lungi, netăiate, prelungind-o frumos, cu vinișoare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
foarte frig în perioada aceea a anului. Pe deasupra mai bătea și vântul. Mi-am lins și eu buzele mai mult de control, să văd dacă și ale mele sânt crăpate, pentru că ale lui, după ce că erau roșii, mai erau și foarte crăpate. Sigur din cauza vântului, ce mai, se vedea clar că doarme pe stradă. Mă fascinau unghiile lui, pentru că la o mână le avea lungi, netăiate, prelungind-o frumos, cu vinișoare subțiri sub epiderma fină, parcă tratată toată viața cu cremă, care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
avea lungi, netăiate, prelungind-o frumos, cu vinișoare subțiri sub epiderma fină, parcă tratată toată viața cu cremă, care lăsa să se vadă clar că nu muncise niciodată. La cealaltă, unghiile erau roase, probabil mâncate din rădăcină, pielea fiindu-i crăpată și trudită de un travaliu pe care nu-l ghicesc. Eu am să aflu mai târziu, tu niciodată. Din cauza căldurii din lift, mirosul a început să expandeze. Am mai aflat că și băuse mult, și nu datorită luminițelor strălucitoare din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Da’ poate zbura? Spre necazul băiatului, îi dăduse drumul. A doua zi o revăzu la scorbura nucului, undeva, mai sus de capul lui. Se cățără pe tulpină, sprijinindu-se cu picioarele încolăcite în jurul ei. Îl ajuta la urcat și scoarța crăpată a copacului. Cuprinsese, cât putuse ajunge cu mâna stângă tulpina, iar dreapta și-o introdusese în scorbură. Pupăza nu s-a zbătut, s-a putut juca cu ea, dar fiindu-i milă de spaima pe care i-o ghicea, îi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
luat mai devreme de la bancomat. Pun repede la loc portofelul. Bladesey se Întoarce și ne ducem afară pe străzile care acum sunt ude de parc-ar fi pline de pișat. Totuși e Încă atât de frig. Vântul Îmi Înțeapă buzele crăpate și cred că una dintre ghete Începe să se ude pe dinăuntru. Înclin din cap când vreo două pizde disponibile Își croiesc drum de-a lungul străzii. Par destul de tinere, dar poate că le impresionează lovelele. Nu strică să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de vărsat. Aceeași vorbăraie, de data asta fără nici un farmec, când Îmi spune că nu sărută. Mă gândesc să-i spun că n-am absolut nici un chef să-i sărut moaca ciupită de vărsat, am buzele și așa suficient de crăpate și făcute praf de frig. Se dezbracă și mi-o ia puțin la labă, Încercând să-mi ațâțe dorința În pulă, dar mi se Întărește numai când mă uit la pielea ei ciupită de vărsat. Ca și pe celelalte curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
știrbe de ace” „sperietoarea de ciori / străjer pe uitări” „În cutia cu monede / câteva frunze” „pe-o singură frunză / toată zăpada” „din ce În ce mai mari / urmele pisicii” „o floare fără nume / În gardul de spini” “cuibul berzei gol / pe-acoperișul surpat” “covata crăpată / plină cu soare” Substantivul central este În toate cazurile de mai sus mult mai bine determinat: localizat, cuantificat, calificat, chiar angrenat aluziv Într-o anume acțiune. În alte cazuri Însă, este surprins un fapt făcînd apel la un verb la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]