753 matches
-
Un sfert de oră s-a chinuit să mute un scaun într-un colț. Asta înseamnă că a fost ocupat. Totuși, de remarcat că, în general, oamenii ăștia au un alt ritm. O altă accepțiune a timpului. Pe un perete crăpat, un calendar a încremenit la luna martie. Un carton anunță că au de vânzare o mașină cu 800.000 de lei. Îi mângâie clapele. Lângă ea, un xerox, singura concesie făcută tehnicii. Încerc să-i explic că există o memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gîndească trecînd în revistă dezordinea care i se desfășura înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat, putred. Tablourile scorojite de pe pereți, covoarele pătate, furnirul crăpat, rafturile și cărțile din bibliotecă acoperite de un strat gros de praf. Delăsare? Dezinteres? Atunci de ce n-ai avut curaj să i-o ceri pur și simplu în față, n-ar fi avut nici un motiv să te refuze, nu spuneai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să bateți, zice Gulie, dumneavoastră ce-ați fi făcut în locul nostru? Nimic, zice Roja, de fiecare dată cînd discuția ajunge în punctul ăsta, mă simt așa, știți voi cum, începe să tremure, uitîndu-se în gol la paharul transparent, la pereții crăpați ai crîșmei, la rotocoalele de fum ce se ridică de la celelalte mese. Nu vă mai gîndiți la prostiile alea, încearcă Gulie să-l potolească, de ce nu înțelegeți că nimeni n-a trădat pe nimeni, că pur și simplu așa a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
venind. Cine or fi?” se întreba Costăchel... În fața celor din vârful căruței se găsea un bărbat pe care abia se mai țineau zdrențele fără culoare,care cu greu reușeau să-i acopere goliciunea. Prin găurile opincilor i se vedeau călcâiele crăpate și sângerânde... Petrache și-a încordat privirea, cercetându-l pe străin. Într-un târziu, a îngăimat, abia șoptit, fără siguranță, către femeie: Didină, aista-i Costăchel! Doamne! a apucat să rosteacă femeia, ducându-și mâna la gură. În clipa următoare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trece ție când ai să afli ce înseamnă colhozul. Mai vorbim noi după aceea. Când au intrat în holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mărci pe săptămână, care se presupunea că acopereau partea mea de contribuții la orice nouă schemă aducătoare de bani născocită de DAF, Frontul Muncitoresc German. Am Înjurat lipsa de viteză a liftului, când am zărit ușa lui Gruber doar ușor crăpată, atât cât să permită feței lui de macrou piperat să tragă cu ochiul pe coridor. — A, Herr Gunther, dumneavoastră erați, zise el ieșind din birou. Se apropie Încet de mine, ca un crab care trebuie să se descurce cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zdup, pentru Început. Dacă era să nu stau În banca mea cât de cât, m-ar fi expediat Într-un lagăr mai repede decât Își dă chiloții jos o tipă din spectacolele de Kit-Kat. Șuierând ca un armoniu cu burduful crăpat, Weizmann rânji și-mi Înapoie fotografia spunând: — Amsterdam ar fi locul cel mai potrivit pentru a-l vinde. Asta dacă poți să-l scoți din Germania. Vameșii germani sunt coșmarul oricărui contrabandist. Nu că n-ar fi destui oameni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
va reuni. Nimeni nu-și pierde nădejdea în privința lui Zi-zhen. Tovarășul președinte Mao e un om care face minuni. Victoria Marșului cel Lung e un exemplu foarte bun. Un altul este expansiunea taberei roșii, iar următorul va fi Zi-zhen. Buzele crăpate ale croitoresei se mișcă nervos, ca gura unui pește. Cuvintele îi ies unul după altul, bolborosite. Lumânarea începe să licărească tremurat. Camera e luminată brusc de un cerc auriu-portocaliu. Și apoi, după numai o clipă, lumânarea se stinge. * Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aruncat în aer toate cănile. Ia apa și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți. Lumina lunii trece prin tavanul crăpat. Patul de cărămidă e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace. Ea le împinge la o parte, dar asta nu-l oprește. Demon care caută datorii ce ești, țipă ea. Membrele lor se încolăcesc. Ea îl simte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sufletul că-mi țin locul. Ce zici? Conștiinciozitatea mai durabilă decât propria-i utilitate - Weber văzuse asta de multe ori. Cu douăzeci de ani în urmă, Jessica, fiica lui de opt ani, cât pe ce să moară din cauza unui apendice crăpat, își recăpătase cunoștința înnebunită că avea să întârzie cu referatul ei despre dansul mierii la albine. Nu-mi permit să pierd slujba asta, frate. E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat de la moartea tatei. Au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a fost suficient pentru el. —Să nu zici că mă crezi, dacă nu-i așa. Sunt de acord cu tine, Daniel. Pe bune. Cel puțin așa ajunseră acasă și în pat. Dar autopsia continuă, pe întuneric. El se adresă tencuielii crăpate din tavan. Toată dezbaterea a fost un dezastru absolut, nu-i așa? Nu-și dădea seama dacă și-ar fi dorit ca ea să-l aprobe sau să-l contrazică. —N-am știut ce ne-a lovit. Imediat am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
operați cu toții. Frate, ar fi trebuit să mă vezi pe mine, cu capul meu nenorocit în bandaje. O, stai așa: tu chiar m-ai văzut. Eu sunt ăla care nu m-a văzut. Își luă în mâini același cap zdrobit, crăpat încă o dată. Riegel nu spuse nimic; nu mișca nici degetul mic. Specialistul în pândă de o viață întreagă, revenind la forma lui naturală. Fă-te una cu locul în care ești și animalul va veni la tine, de bunăvoie. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fiu subestimată. Tonul vocii mele era la fel de tăios ca un bisturiu. — Ești foarte norocos că am venit până la urmă acasă, am spus înțepător de parcă aș fi vrut să-l disec cu vorbele mele. A zâmbit flegmatic. Avea dinții galbeni și crăpați ca niște bucăți de os învechit. —Ai de gând să mă inviți înăuntru? — Ești al naibii de autoritar, nu-i așa? — Stăm aici toată noaptea să punem întrebări? M-am predat. Aș putea spune că fără să vreau, dar aș minți. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Mihai Vel Spătarul, cu Matei Vel Agă, cu Iordache Vel Cămărașul, pentru că biserica cea veche care era lângă asta și era făcută de cel mai de sus zis Io Șerban Basarab Voievod, moșul acestor coconi ai ei, avea zidurile rău crăpate. Atunci s-a început ceastălaltă și s-a săvârșit cu ajutorul Sfântului Nicolae, în zilele bunului creștin Domnul cel bătrân Io Antonie Voievod. S-au început lucrul la Mai 3 și s-au sfârșit la Septembrie 18, leat 1671.” Mihai revăzu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meargă cineva la Hamie și altcineva la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, l-au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse de două ori cheia grea în broască apoi ordonă sec, spre dorobanții care-l însoțiseră: — Pază strașnică aici și la ferestrele spătăriei, să nu iasă nimeni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
baie: Fugi la farmacie! Adu-mi o cutie de tampoane! Imediat! Și câtă panică răzbătea din glasul ei. Am alergat mâncând pământul! Întorcându-mă acasă cu sufletul la gură, am întins cutia spre degetele albe ițite prin ușa băii, discret crăpată... Deși necazurile ei menstruale au trebuit rezolvate, până la urmă, printr-o operație, îmi vine greu să-i iert faptul că m-a trimis în misiunea aceea de grație. Mai bine lăsa să curgă tot sângele din ea pe dușumeaua rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în tablă, care mai ales de bani pomenește, Rafaele, de la bani ni se trage. Banul a pus capul lumii și de bună seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Așa își treceau nopțile în așteptarea controalelor, despre care se auzea că se vor înviora de-acum, în preajma congresului cu Ceaușescu reales. Vorbeau până îi lua somnul, cu lumina aprinsă în oficiu și pe culoarul etajului, cu ușa de la oficiu crăpată și ușa de acces pe etaj nelegată cu lanțul. Patrulele și controalele trebuiau să vadă din stradă luminile aprinse și să aibă cale liberă pentru a verifica personalul. Datoria personalului era să fie în permanență treaz, la datorie. Veni însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Dar, nu e gata desenul... Sânii ți i-aș vedea din profil, uzi de spuma valurilor agitate din spate Și marea vrea să te atingă, iubito... Te-ai îndrepta către ea. Dar ai avea privirea orientată către mine. Buzele tale crăpate și arse de soare Le-aș creiona cu vârful tocit. Ochii tăi albaștri s-ar potrivi perfect cu cerul, Pe care plutesc câțiva nori și-un pescăruș. Ba nu, doi... Aș lăsa vântul să bată, Iar părul tău blond, in
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93429]
-
scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes să lumineze pereții crăpați. Duhoarea de urină și tescovină fermentată te poate lăsa fără aer în plămâni. Cu o dezinvoltură ce trădează obișnuința, Manfred se oprește în fața unei uși cu vopsea ce fusese odată verde, acum murdară și căzută pe alocuri. Ascultă cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dezechilibrează, oprindu-se cu laterala dreaptă în zgomot de fiare strivite într-un stâlp de pe marginea trotuarului. Imediat, un fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor turat la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE MAI LUPTAȚI?". Cu pași ușori, de pisică, pătrunde în locuința bombardată odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]