3,021 matches
-
învețe și pe ea, cât de curând, să picteze icoane pe sticlă. Ba, dacă dorea, avea să-l inițieze în această taină și pe zburdalnicul acela de prieten al ei, care verile, la mănăstire, se murdărea ca un purceluș din creștet până în tălpi și apoi venea ca s-o roage să-l spele și să-l dichisească, nu cumva să ia scatoalce de la părinții lui... Poznașa de Crăița nu-i făcea promisiuni, ci îi aducea mereu daruri peste daruri, din banii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Bart, rosti Arm, cu ochii strălucind și cu un glas care pornea direct din inima ei. Suspinând ușor, ea se lipi foarte strâns de trupul bărbatului, cu o mână ținându-l pe după gât, iar cu cealaltă mângâindu-l încet pe creștet, ca pe un copil, care avea nevoie de ocrotire și de încurajare. Da, Bart, da, da, da... Atunci Bart se porni să o acopere din nou cu sărutări din ce în ce mai fierbinți, mai toride, continuând să geamă și să se frământe, spre
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nevoie de ocrotire și de încurajare. Da, Bart, da, da, da... Atunci Bart se porni să o acopere din nou cu sărutări din ce în ce mai fierbinți, mai toride, continuând să geamă și să se frământe, spre infinita voluptate a femeii. Începu cu creștetul și cu fruntea, apoi continuă cu sprâncenele, cu ochii și cu obrajii ei, iar când îi simți buzele umede și amărui i le acoperi pătimaș cu sărutări repetate, lungi, încete, amețitoare. O, Doamne, rosti el cutremurat pe dinăuntru, până la ultima
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
infinitul sideral: un nesfârșit voal de mătase ca o mângâiere divină, care îi înfășura, ocrotindu-i. Bart își cobora buzele încinse mereu mai în jos, lin, fără precipitare, cu o rafinată pricepere, uitată și regăsită, în timp ce femeia îi apăsa ușor creștetul peste trupul ei fremătător și ar fi vrut să-l mai rețină, dar clipele treceau una după alta, precum apa unui râu peste pietriș, printre malurile povârnite. El îi aduse prinosul omagiului său fierbinte, zăbovind lângă sânii ei frumoși, catifelați
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nonșalanță, care nu-i scăpă lui Arm. La maaaarea și înfricoșătoaaaarea judecată de apoi, știu, rosti el, lungind cuvintele cu o spaimă teatrală. Brrrrr!... Mi se face pielea de găină, când mă gândesc! Arm îl atinse mustrător cu palma în creștet și îi replică apăsat: Ei, vezi, aici avem o problemă, domnule Rațiune și sfinte Toma cel necredincios. Eu una nu sunt foarte convinsă că există, după viața asta, raiul sau iadul pour toujours. Nu cred și nu accept, înțelegi? Ba
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
metoda... oricum, important este ceea ce faci tu, nu ce fac ceilalți. Bart păru să cadă pe gânduri și nu mai spuse nimic. În ochii lui Arm se văzu un licăr de mulțumire și mâna ei delicată se mișcă încet peste creștetul apostatului pocăit, apoi alunecă în jos și se opri la nasturii cămășii lui, pe care începu să-i descheie încet, privindu-l în ochi. Akasha În ziua aceea de sfârșit de primăvară, Arm îi rezervase ucenicului ei o surpriză. Intrase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bată pe tine, dar pe mine o să mă bată de-o să-mi sară măselele până la cimitir! Într-un sfârșit, portița se deschise și două siluete de copii se strecurară încet în curte, cu capetele plecate. Erau plini de noroi, din creștet până-n tălpi. Arm ieși foarte serioasă în întâmpinarea lor, își luă chiar un aer sever: Domnișoară, aștept explicații. Rochița asta, care nu se mai vede de noroi, era nouă, adusă de tata din străinătate! Mădălina plecă și mai tare capul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai semeț. Căciula era semnul primejdiei și stăpânul ei avea grijă să nu o lepede, parcă i se lipise de cap. Când saluta, o atingea ușor cu mâna. Vânătorul de lupi albi trecea pe Strada Mare drept, purtându-și pe creștet trofeul. Era mai bine, ziceau unii, dacă străinul nu ar fi venit în târg. Donna Iulia știa că Ochi cenușii îi va vorbi. Privindu-l, i-ar fi pus palma pe umăr. El i-ar fi strâns brațul. Obosită, adormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
audă. „Nu orice trezire aduce bine”, a zis. Vânătorul nu a auzit-o. Când Donna Iulia a întors capul, bărbatul era departe. Apoi parcă s-a pus o ceață. Și-a șters ochii și l-a zărit iar. Înalt, subțire; creștetul alb. Până ceața s-a lăsat la loc. Donna Iulia s-a smiorcăit nițel, și-a scuturat zăpada de pe ghete și a pornit spre casă. Luni, spre asfințit, în târg au sosit două sănii, din care, înghețați, au coborât câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe dinăuntru obloanele și ușa, apoi trecea în altă încăpere, ce-i servea drept dormitor și bucătărie. În ogradă sădise flori de piatră, covor, iar în podul casei ținea câteva perechi de hulubi jucători. Galben-roșiatici, cu două moțuri, unul în creștetul capului, celălalt pe frunte, ca un vârtej. Îi privea, în zori, cum se înălțau în văzduhul proaspăt și cum se rostogoleau, apoi, ca niște moriști căzătoare. Cu greu își desprindea Ceasornicarul privirile de la ei. Seara, așadar, meșterul se retrăgea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fiindcă așa i-am zis țicnitului din oglindă); cum am să pot fi și eu, iarăși, în rândul lumii? S-a lăsat seara și în hornuri a început să se audă iar șuieratul vântului. Deja mă doare capul, tâmplele și creștetul îmi pocnesc, parcă mă apasă ceva; cred că vântul, când suflă, mărește presiunea aerului în încăperi, strecurându-se prin coșul sobelor, pe sub uși, pe sub tocul ferestrelor, peste tot pe unde există, cât de cât, o crăpătură, și capul e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
va păși mai tîrziu poetul Ștefan Aug. Doinaș. Decorul silvestru îi deschide acestuia poarta ascensiunii supreme, vegheată și călăuzită de blîndele făpturi ale codrului: Intră-n pădure singur, pe-nserat, cînd ursu-și linge labele de miere și ruginișul zării, presărat pe creștete, vibrează a-nviere. în loc de pușcă, sufletul să-l ții în mînă, ca pe-un arc de abur, care cu vîrful sfintei nevinovății rănește totul fără vindecare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . împrospătează-ți arcul în izvor. Cînd fiarele cutează să te-nfrunte, să nu te
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
sine un magnific autor." Că Mateiu se va fi considerând "magnific", e treaba lui. S-a considerat el și "conte", și a fost nevoie de intervenția paternă pentru a-i aduce aminte că în calea aspirațiilor nobiliare stă teșitura din creștet provocată de tăvile cărate de strămoșii săi greci. Dar asta nu mă ajută să înțeleg unde e "structura secretă." Sau o fi atât de secretă încât e sortită să ne rămână inaccesibilă în perpetuitate (și asta după ce l-am citit
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
că poezia e un al treilea ochi al lumii. Fiecare gest e un vers din marele Tot. Respirăm poezie. Prăbușirea gravă a unei frunze e poezie. Chipul ei angelic, chipul ei luciferic, suntem supuși ei. Misterul ei ne străbate din creștet până-n tălpi. îi jucăm jocul, pentru că unii vor să zboare, pentru că doar zburând pot vedea pământul tot și pot simți strigătul, urletul de dincolo". Toată considerația, doamnei profesoare Elena Velcea din Pitești, care v-a inspirat apropierea de poezie, de
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
Molvania drumurile sunt proaste, hotelurile mizerabile, restaurantele împuțite, străzile murdare, traficul imposibil, casele dărăpănate, în schimb pretențiile mari. Molvania e un stat arierat, cu vane eforturi de modernizare, pitorescul ei nu interesează, turistul hipercivilizat vrea superconfort în căldarea vulcanului, pe creștetul valului, pe virgine zăpezi boreale, în savană sau pe brațele Amazonului. Molvania e privită foarte de sus - și necruțător, în ardenta ei ficțiune. Autorii, australieni vor fi vizitat-o? Citim, pe dosul ultimei coperte: Publicată imediat în Anglia, Franța, Italia
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
pasăre pe sârmă. În autobuzul supraaglomerat, un tânăr libidinos i se lipește de trup. Un arab care îi oferă, nitam-nisam, flori i-a furat de fapt portofelul. Trecând pe lângă un Circ al Foamei, e cât pe ce să primească în creștetul capului un vas ceramic aruncat de sus. Lucrează la un magazin de modă, pe post de manechin viu. Apoi va fi vânzătoare la Three Stars, fast-food ținut tot de niște arabi. Coincidență: patronul de aici este hoțul care i-a
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
semnez. Așa că am tăiat replica de mai sus a lui Andrițoiu, am curățat banda de bîlbe și i-am prezentat-o la viză lui Octavian Paler. Prima dată a ascultat în tăcere ce s-a spus, cu privirea fixată în creștetul meu. Fiindcă nu știam ce vrea, am avut senzația că îmi merge o gînganie pe cărare și el se uită la ea. După aceea a urmărit încă o dată înregistrarea, pentru imagine, și a făcut observația că textul merge, dar se
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
dar într-o seară, o cucoană extrem de grasă a dat buzna, rupând cordonul de catifea, și a țîșnit pe coridor, gata parcă să ocupe un loc direct pe ecran; și când am încercat s-o opresc, m-a pocnit în creștet cu o poșetă care părea să conțină lingouri de aur. Singurul lucru de care îmi mai pot aminti e că am continuat să fiu angajat la Strand, dar acum eram plasat lângă intrare, într-o baltă de lumină, de unde dirijam
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
tufișului de pe mal; peste rîu trece o punte de piatră; la stînga, tărîmul se-nalță acoperit cu cîțiva rari copaci, mai mult frînți și uscați. Printre această sterpă pădure se zărește cerbul, purtînd cu smerenie crucea răstignirii pe al său creștet, înfiptă în fața latelor sale coarne. Pe întîiul plan se află vînătorul cu calul și cu cînii săi; el a descălicat și a dat în genunchi, privind cu o cuvioasă mirare vedenia ce-i trimete cerul. Toate părticelele acestei compuneri sunt
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
le câștiga bunăvoința și influența efemeră. Cum altfel poți interpreta emfaza cu care domnul Mircea Sandu anunța acum ceva vreme un măreț proiect în care sunt implicate nu știu câte ministere? Se vede din avion dorința de a căpăta mângâierea protectivă pe creștet a politicienilor, așa cum era învățat odinioară. Mă întreb însă cine ar avea nesăbuința de a-și risca imaginea publică pentru a se asocia cu domnul Sandu sau cu cei care îl susțin? De ce te-ai așeza alături de cei corupți și
INTERVIU cu Răzvan Burleanu: Ce se va întâmpla cu Pițurcă dacă devine președintele FRF. Acuze de plagiat aduse lui Gică Popescu - EXCLUSIV DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74460_a_75785]
-
dintre cele două arte. Eram pentru prima oară în Occident, suspinam admirând curățenia drumului și perfectele marcaje (căci nu mai văzusem așa ceva), casele de cărămidă roșie cu geamuri albe, cerul foarte albastru, mestecenii și ulmii ușor îngălbeniți, gazonul ca un creștet de școlar. Leuven avea pe atunci peste 30.000 de studenți, încât zidurile medievale și arhitectura baroc și gotic nu mai păreau deloc vechi. Locuiam la Irish Institute, o fostă mănăstire renovată (grinzile, pereții albi, clopotul de rugăciune), unde se
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
tradiționale din România, care va fi deschisă pe 19 septembrie 2013, în sălile Oaspeți și Irina Nicolau. Expoziția, inedită în peisajul muzeal, își propune a fi o sinteză a mijloacelor de transport tradiționale utilizate în România. De la transportul greutății pe creștetul capului la șaretă, de la traista de umăr și legănușul de spate la carul pentru fân, de la sanie la lotcă sau la căruța pictată dobrogeană, expoziția va pleda pentru înțelegerea transportului tradițional ca parte componentă a civilizației tradiționale rurale. Vor putea
Vino să te întâlnești cu Mircea Daneliuc, la Zilele Muzeului Ţăranului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72543_a_73868]
-
tradiționale din România, care va fi deschisă pe 19 septembrie 2013, în sălile Oaspeți și Irina Nicolau. Expoziția, inedită în peisajul muzeal, își propune a fi o sinteză a mijloacelor de transport tradiționale utilizate în România. De la transportul greutății pe creștetul capului la șareta, de la traista de umăr și legănușul de spate la carul pentru fan, de la sanie la lotca sau la căruță pictată dobrogeana, expoziția va pleda pentru înțelegerea transportului tradițional ca parte componentă a civilizației tradiționale rurale. Vor putea
Zilele Muzeului Țăranului continuă. Nu ratați evenimentul cheie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71454_a_72779]
-
aceeași temă, de izbînda, larg cunoscută, a lui Picasso. Îi ajunge sculptorului nostru să-și încrucișeze elementele, să le aplece ori să le ghemuiască, înțelesul lăuntric rămîne acela al unei afirmări verticale, vibrantă la nivelul oricărui fragment. Cînd alătură un creștet retezat și o talpă de bronz, cînd le numește aproape sarcastic „Conversînd cu iarba", Gorduz închipuie un aparat emoțional a cărui forță de impact e formidabilă. Nici un balast, nici un accent rătăcit în enunțul situației tragice. Nuditatea ei extremă, sculptorul o
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
interzicerea totală a purtării vălului islamic integral (burqa)' (realitatea.net, 31.03.2010), „interzicerea purtării tradiționalului văl musulman burqa în public" (hotnews.ro, 20.08.2009), „mai multe districte din Belgia au interzis deja «burqa», veșmântul negru care acoperă din creștet până în picioare" (Cotidianul, 3.04.2010). În funcție de sursele pe care le folosesc, de textele pe care le traduc, ziariștii români recurg uneori și la alte grafii, în primul rând la forma burka („Burka: vălul islamic transformă femeile în fantome", Adevărul
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]