1,251 matches
-
schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semi-halucinația tulburătoare. Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari, mai metalice, mai apropiate - mai categorice: intrasem în Humulești. Badea Vasile opri la prima crâșmă ca să-și odihnească, zicea el, caii. Crâșmarul, mic, pipernicit, creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele goale în papuci, silabisind Universul cu o voce mai tare decât era nevoie ca să-și ajute înțelegerea prin auz. Din casă veneau valuri de melodie. Cineva, probabil crâșmărița, cînta: "Suspine crude pieptu-mi zdrobește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cum trec unul după altul prin gâtul, transparent pentru ocazie, al balaurului-cal); și un Atos compus din treizeci de conuri verzi, perfect egale, orânduite în fronturi suprapuse: sunt piscurile care alcătuiesc masivul sfânt, acoperite cu arbori, închipuiți printr-o lână creață verde, fiecare pisc cu numele lui scris ca o etichetă pe corpul conului, și totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical în dosul "muntelui". Imposibil de conceput o pictură mai prerafaelită și o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în afară de tezele studenților. Mă întorc la părul lui S., dat fiind că l-am introdus deja în pagină. Până când a început să-i cadă, în smocuri întregi, pe la nouăsprezece ani, avea un păr foarte negru, sârmos. Cuvântul potrivit ar fi creț, dar nu era chiar așa; dacă ar fi fost, mi-ar fi venit cuvântul ăsta pe limbă. Era un păr care arăta bun de tras, și tras din belșug a fost; copiii mici din familie întindeau automat mâna ca să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
erau perioade când răspundea numai la acel nume. De Paște aproape Întotdeauna era catolică. Ținea Miercurea Cenușii, și adeseori doar cu un punct de cenușă Între ochi se Înfățișa clar dinaintea privirii bătrânului domn. Cu micuții zulufi evreiești de păr creț coborând din perucă pe lângă urechi și buzele florale de un roșu Închis, sceptice, acuzatoare, afirmând ceva substanțial despre revendicarea vieții ei, dreptul ei de a fi fiece - la fiece s-ar ajunge. Plină de comentarii Întotdeauna, gura completând premisele declarate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
drumului. Fotografiind bătălia, cu cămășile fluturându-le pe spate. Fetele erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și răsucită și cu pieptul acoperit de aparate de fotografiat Începu să li se plângă ofițerilor israelieni că nu era normal ca fetele să fie pe linia frontului. Sammler Îl auzi protestând printre dinți, care erau mici și stricați. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și simplu a dispărut.“ În timp ce copila, care pe atunci avea cinci ani, Îmbătată de febra jocului, albă de Încordare, stătea ghemuită În spatele găleții de alamă unde el se prefăcea că nu o vede, cu fundul aproape de podea, cu capul mare creț cu fundița roșie - o Întreagă viață acolo. Melancolie. Chiar dacă nu ar fi fost războiul. Totuși, furt! Asta era grav. Iar furtul de proprietate intelectuală - și mai rău. Și În Întuneric cedă cumva slăbiciunii vârstnicilor. Prea bătrân pentru așa ceva. Înaintând anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit era acoperit, Înfășurat În prosop, cu excepția, ca Întotdeauna, a șuvițelor cușer care Îi scăpau pe lângă urechi. Și zâmbea ca și cum mâncase o farfurie Întreagă de supă divină oprită și ce putea să i se facă acum că o Înghițise? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe care o surprinsese cu o seară În urmă Îl făcu acum să Îi simtă greutatea specifică, așa cum călca pe iarbă. Era evocată Întregimea corpului femeiesc, tot numai piele albă, coapsele, torsul, picioarele Însele, pântecul cu organele sale și părul creț care i se ițea răzleț de sub basma. Totul vizibil și aproape palpabil. Și chiar despre plante, cine știa tot adevărul? Se uitase Într-o seară Împreună cu Margotte pe un canal de programe educative la un botanist original care legase niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lovești. Ești nebun, Eisen, suficient de nebun cât să-l omori. Hoțul de buzunare Încercase să se ridice pe coate. Își odihnea acum trupul pe brațele Îndoite. Sângera din abundență pe asfalt. — Sunt Îngrozit! spuse Sammler. Eisen, În continuare arătos, creț, cu zâmbetul neschimbat, deși acum gâfâia, cu picioarele sale ciudate, fără degete, părea amuzat de inconsecvența ridicolă a lui Sammler. Spuse: — Nu poți să lovești un om ca ăsta doar o dată. Când Îl lovești, trebuie să-l lovești bine. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Acum auzi pe cineva Întrebând: — Unde sunt polițiștii? — Ocupați. Iau șpăgi. Scriu amenzi pe undeva. Rahații ăia. Când ai nevoie de ei... — E o baltă de sânge. Ar face bine să cheme o ambulanță. Lumina ce-i cădea pe părul creț mat, masa poroasă, neagră ca tăciunele de pe cap, din care sângele continua să picure, Îi bătea pe ochii Închiși. Dar dădea semne că vrea să se ridice. Făcea eforturi. Eisen Îi spuse lui Sammler: — Ăsta e individul, nu? Cel despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vadă mai bine. Tipul era un soi de hippie matur, frumos, cu ochi albaștri și un păr lung și blond care începuse să încărunțească. Avea picioarele unui puști de douăzeci de ani: musculoase și bronzate și decorate cu un păr creț, de un blond aproape alb. Mirosea a loțiune de protecție solară cu aromă de cocos. Altădată, Irene s-ar fi tras ceva mai aproape de el ca să-l miroasă mai bine. Terrier continua să alerge în cer în jurul lui, fericit nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îmi va fi greu, să mă alin cu una ca tine.” Mă bucur că o să fim împreună... o să fie perfect, ai să vezi, continuă ea să vorbească de parcă nu m-ar fi auzit. Eu sunt Elena, dar mi se spune Creața. Cum de era posibil să simțim amândoi că ne știm fără să ne fi văzut măcar o dată în viață? Parcă venise din universul viselor mele și se întrupase în această lume ca să mă ajute, fiindcă se purta foarte protectiv. “Ești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Marius mi-a făcut semn să ne așezăm în fața lor. Așa nu are cum să nu te vadă, mi-a spus mai mult în șoaptă. Pare o tipă de treabă și tu ești la fel. Celălalt tip se așeză în spatele Creței și părea trist fiind izolat de mica sa gașcă. Dirigintele începu să ne vorbească. Era un tip tânăr, de douăzeci și opt de ani, cu plete lungi de parcă ar fi făcut parte dintr-o trupă rock și nu din colectivul de profesori
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ea să începă să râdă și să mă mai pupe un pic, când îi venea. Mihai și Gigi se resemnaseră. Acceptaseră că sunt un cunoscut de al ei de mai înainte și ne-am împrietenit imediat fiindcă o aveam pe Creața ca punct comun. Ne purtam acum ca și cei din anul doi și colegii noștri ne priveau derutați. Auzi Creațo? De când m-a făcut mama. Tu ai iubit vreodată? Îhî... Și ai întâlnit băiatul perfect? Nee... Dar cum ar trebui
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Acceptaseră că sunt un cunoscut de al ei de mai înainte și ne-am împrietenit imediat fiindcă o aveam pe Creața ca punct comun. Ne purtam acum ca și cei din anul doi și colegii noștri ne priveau derutați. Auzi Creațo? De când m-a făcut mama. Tu ai iubit vreodată? Îhî... Și ai întâlnit băiatul perfect? Nee... Dar cum ar trebui să arate? În primul rând să fie înalt, să fie puternic ca să mă facă să mă simt în siguranță alături de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
frate, că îi plac fiindcă timpul trece mai altfel când îmi este alături, dar că trupul meu nu o atrage și că nu se va putea lega între noi decât o simplă amiciție. Băgasem la cap vorbele ei și acum Creața îmi confirma acele spuse. A fost o zi lungă în care am priceput că trebuie să mă schimb după ceilalți, fiindcă intrasem în lumea lor. Am dormit ca un prunc și-am visat-o pe Lili, care-mi spunea că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul că poate o să ies pentru prima oară împreună cu Creața (cum începusem să-i spun Claudiei) și că o să fiu văzut de toată lumea alături de ea. Faptul că ne apelam folosind porecle ne crea impresia că ne suntem mult mai aproape și apoi ea avea părul creț (chiar dacă fusese pus pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pentru prima oară împreună cu Creața (cum începusem să-i spun Claudiei) și că o să fiu văzut de toată lumea alături de ea. Faptul că ne apelam folosind porecle ne crea impresia că ne suntem mult mai aproape și apoi ea avea părul creț (chiar dacă fusese pus pe moațe) și eu eram un șoarec care căuta să i se cuibărească în suflet. Printre crengile copacilor soarele părea să-mi facă din ochi, cerul era senin iar eu puteam privi dincolo de albastrul pe care-l
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
întrebat-o făcând aluzie la accentul ei ce amintea de limba maghiară. Dispari până nu-mi pare rău că te-am lăsat în oraș! Sărrr`na, am rârâit-o dispărând ca un motan pe acoperișuri. Îmi imaginam că sunt așteptat de Creața pe undeva pe aproape așa că am grăbit pasul, dar strada era goală în fața mea. Din urmă se auzeau hohote de râs și mi se părea că de mine râd cu toții. Mi se pusese un nod în gât și-am luat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ei fiind împușcați într-o mină fără să mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit iarăși la ea. Creața părea că zâmbește, dar ochii ei îmi ocoleau privirea. Umbra profilului ei caraghios și atât de drag mie se estompa sub valurile spumegânde și negre ale Mureșului. Realizam în acele momente că ea nu-mi spusese nicio clipă că simte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cred că e cu fetele din clasa noastră la o prăjitură și că mintea mea rătăcea din cauza peisajului sinistru, dar inima îmi spunea clar că ea nu-mi va aparține niciodată. Priveam trist la apa care curgea peste gândurile mele. Creței îi plăcea să fie mereu în centrul atenției, îi plăceau băieții înalți cu trăsături exotice și era topită după ochii albaștri. Eu nu mă puteam încadra în tiparele ei și totuși nu înțelegeam de ce îmi căuta compania. Devenisem nedespărțiți și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui colorați de lămpile de cuarț. Erau mulți colegi din școala mea, majoritatea de anul II și printre ei am zărit-o pe Creața. M-am ascuns după un stâlp urmărindu-i cu mult interes fiecare gest, fiecare mișcare și n-a trecut mult până ce neliniștile mele s-au confirmat, fiindcă vâna deja un tip. De câte ori privirile lor se întâlneau, ea râdea cu gura
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ce simțeam, am priceput că istoria avea să se repete. Trist și deznădăjduit am adormit îmbrăcat, ascunzându-mi printre așternuturi primele lacrimi. M-a trezit Marius clătinându-mă de umăr ușor. Mai e până la noapte...hai, scoală că te așteaptă Creața să mergeți împreună la masă! Mi-era greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar am coborât din cameră, mânat mai mult de o curiozitate ce nu-mi dădea pace. În fața cantinei erau Gigi, Mihai și cu ea, zbenguindu-se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
griji. Cred că le-am spus zeci de bancuri în seara aceea la masă. Am mâncat, apoi ne-am despărțit îmbrățișându-ne. În cameră cânta, la un difuzor pe care nu-l băgasem până atunci în seamă, melodia pe care Creața dansase cu tipul din discotecă. A fost o dedicație din partea lui Ion pentru Elena, se auzi o voce metalică și inima mea aproape că a refuzat să mai bată. Când ai dedicat melodia? m-a întrebat Marius. Nu eu sunt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Marius. Nu eu sunt cel cu pricina. Nu e un singur câine cu coada scurtă. Ion-Elena... e prea mare coincidența. Râde soarta de mine, i-am răspus vădit supărat. V ați certat? N-am avut când. Atunci ce se întâmplă? Creața a găsit pe cineva care să poarte același nume cu mine și care să fie exact așa cum își dorește ea să arate. Adică? Înalt, frumos și cu bani, deștept, modest și romantic. Există? Întreab-o pe ea! Eu nu cred că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]