546 matches
-
ceea ce produci tu, ceea ce este propriu al tău. Prin urmare, de îndată ce o idee îmi împlinește mie această funcțiune, însemnează că este a mea.“ Urmează un alt pasaj asupra valorii originalității în materie de filozofie și precizarea că înțelegerea înseamnă „re creațiune“, în timp ce cunoașterea este doar „delimitare“. Așadar, Nae Ionescu recunoaște - și nu pentru prima dată - că în prelegerile sale se găsesc idei ale altor autori, care au fost recreate și integrate propriei înțelegeri a lumii într un mod atât de organic
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
izbutește să formuleze preocupările spirituale ale unei epoci, acela este într adevăr filozof și metafizician.“ Am văzut deja cum și-a formulat poziția față de creativitate și originalitate în cursul de metafizică din anul universitar 1928-1929. Peste puțin timp, în conferința Creațiune și păcat, va da acestei poziții o întemeiere teologică. Nae Ionescu observă că idealul creativist derivă din analogia pe care omul o stabilește între sine și Creator. La baza ideologiei muncii, a activismului, a creației, stă concepția că, pentru Dumnezeu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
n-ar fi tocmai el acela, el e însemnat nu prin sine, ci prin pozițiunea care-o ocupă; în centrul organismului omenesc e un atom împrejurul căruia se cristalizează simțire fiziologică* simțiminte interne*, cugetare, funțiuni trupești și psihice: sufletul; în mijlocul creațiunii întregi e un atom, puntul matematic comun de concentrațiune a tuturor puterilor lumii, puntul prin esistența și pozițiunea căruia puterile sunt un organism: Dumnezeu. Astfel Dumnezeu e în lume ceea ce sufletul atomistic * e în om. SUBSTANȚA IMATERIALĂ DIN UNIVERS DOVEDITĂ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a miilor de forme, virtualiter întotdeuna procreate și-ntotdeuna gata de[-a] apărea. O perspectivă nemărginită se deschide înaintea ochilor mei. {EminescuOpXV 30} {EminescuOpXV 32} ["CERCUL ÎNTREG TREBUIE LUAT"] 2267 Ceea ce numiți dv. trei dimensiuni n-are trei dimensiuni: acestea sunt creațiuni ale poziției noastre relative; precum ceea ce numiți dv. rază a soarelui n-are numai * cele șapte colori ale lui Fraunhofer: acestea sunt numai creațiuni ale simțurilor noastre. Cercul întreg trebuie luat; rezultanta cercului întreg e realitatea absolută, atotștiința, atotputința. ["KANT
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
CERCUL ÎNTREG TREBUIE LUAT"] 2267 Ceea ce numiți dv. trei dimensiuni n-are trei dimensiuni: acestea sunt creațiuni ale poziției noastre relative; precum ceea ce numiți dv. rază a soarelui n-are numai * cele șapte colori ale lui Fraunhofer: acestea sunt numai creațiuni ale simțurilor noastre. Cercul întreg trebuie luat; rezultanta cercului întreg e realitatea absolută, atotștiința, atotputința. ["KANT, CEL MAI PROFUND DINTRE MURITORI... "] 2267 Kant, cel mai profund dintre muritori, a descoperit că spațiul ca mărime este pururea egal cu sine însuși
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
subiectiv. Sunt numai acord ce af[ect]ează* simțirea. Lumea muzicei atinge mai mult rădăcina ființei noastre, însă formările estetice ale simțirei trebuie să le căutăm într-un element în care simțirea nu s-a formulat încă. Să nu confundăm creațiunea cu principiul creator. Ideile platonice sunt puterile cari lucrează tipic în noi, care dezvoltă oarecum forma. Ele nu sunt forme însăși. Nu esistă în lume nimic ce nu se poate supune măsurei estetice, căci căpătăm impresiuni asupra noastră în care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
deplin congruentă cu icoana reprodusă din ea. Nu este gata ca o fotografie, ci devine gata prin aceea că sunt puteri constructive în noi care să trezesc și cari din elementele apucate construiește icoana. Ce-i mai nalt - creatorul sau creațiunea? Spiritul e product. Ceea ce nu-i idee ci are puterea de-a produce idei. Este în natură ceva analog cu ceea ce în noi face posibilă fantazia - izvorul fantaziei. Izvorul în amândouă nu este ceea ce numim: intuițiune, închipuire, idee, ci altceva
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vină el, ci-i natura care l-a făcut să se conceapă astfel în pântecele mamei. Ce e mare place pe lângă ce e mic, se zice. Dar ce e mare? Este ceva absolut mare? Sau mărimea nu-i decât o creațiune, e compararea dintre măsura noastră mărginită și obiectele prezentate de natură*. Dacă am fi cu mult mai mici, atunci ceea ce ni se pare azi mic ni s-ar părea atunci foarte mare. Știința ne dezbracă și de asta când ne
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
geniu decât după ce a dovedit în o sută de coale că-i un nebun. [17] Un om cu temperament fericit și fără mișcări vehemente a sufletului trebuie să rămâie numai pasiv pentru a fi fericit. Pentru cel cu patimi frumusețea creațiunei e moartă. [18] Oameni veseli comit mai multe nerozii decât cei triști; dar aceștia comit mai grave. E o mare mângâiere la contrarietăți dacă ne-nchipuim a fi cu câțiva ani mai bătrâni. Cine cunoaște lumea știe ce multă schimbare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este un produs individual; sentimentul singur este social. Opinia publică poate avea simpatie sau antipatie pentru o idee, pentru o chestiune socială, dar sensul ei profund, logic și practic, massa nu-l poate înțelege. Opinia publică - entitate afectivă - este o creațiune minunată a timpurilor moderne, fiindcă interesează massele la progresul colectiv. Opinia publică nu se poate entuziasma decît de o idee simplă. Asta ușurează sarcina demagogilor”. Textul lui Porsenna se vrea a fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revistei și al primei avangarde românești: „Fără să atace, fără invective și înjurături, programul Contimporanului era să cîștige prin persuasiune. Convingerea era că inteligența și scepticismul românului nu se pot brusca fără pericol. Cuvîntul de ordine nu era spada, ci creațiunea. (...) Mișcarea de nobilă frondă de la Contimporanul și-a găsit drum propriu și zilnic numele scriitorilor și artiștilor tineri se înscria în paginile sale. Crezul nu era strîmt, nici fanatic. În orbita acelorași idei s-au născut, apoi, alte reviste, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ideale și autonome, marcată de adîncirea în interioritate și de refuzul programatic al oricărei referențialități „exterioare”: „Dificultatea stă în deprinderea publicului de a considera lucrările pictorilor noi ca pe un rebus de descifrat, în loc de a le lua drept ceea ce sînt: creațiuni strict subiective, construcțiuni intelectuale în care nu intră mai nimic din realitatea exterioară”. Termenul de „natură nouă”, atribuit de Iancu, vine să precizeze caracterul nonreferențial, nonfigurativ și organic al abstracționismului, bazat strict pe „raporturi de forme și culori”: „Trebuie repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interioritatea artistului, de trăirile interioare ale personajelor sale și ale cititorilor săi deopotrivă: „Realitatea în viața lui Don Quijotte nu sînt morile de vînt, ci uriașii. Morile erau fenomene, aparențe. Uriașii erau numenici și substanțiali. Visul, el e viață, realitate, creațiune. (...) nici Don Quijotte, nici Sancho nu sînt din Cervantes, nici din mine; ci sînt din toți acei cari îi creiază sau recreiază. Mai bine zis, ei sînt din ei înșiși, și noi, cînd îi contemplăm și creiem, noi sîntem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de o minunată factură revoluționară e transformarea unui palat în Brno”. Alături, în finalul unui comentariu despre nr. 10 din Cahiers d’Art o (altă) mențiune second hand: „Chervos (sic!) studiază desenul lui Cezanne și la urmă sînt reproduse ultimele creațiuni de arhitectură modernă cehoslovacă”. O atenție similară e acordată revistei Horizont și în numărul 74 al Contimporanului, nu fără (încă) o indicare a influenței germane: „Horizont este revista grupului arhitecților moderni cehoslovaci. Numărul al doilea aduce proiectul și modelele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în stabilirea relațiilor de solidaritate între nucleele moderniste existente în fiecare țară”. Nu este omisă, de altfel, nici contribuția - indirectă - a misticismului ortodox, prin „desconsiderarea pe care o aduce elementului rațional, singurul care coordonează și modelează forțele inconștiente în procesul creațiunii”, cu observația că „ambele curente, și cel mistic, și cel intelectualist, păcătuesc, în genere, prin exagerarea unei singure funcțiuni sufletești în detrimentul celorlalte”. În multe dintre aceste privințe, Const. I. Emilian se întîlnește - cum am văzut deja - cu Henri Massis din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă”: „virtuozitatea” și „intenția artistică” sufocă „germinările spontane ale creațiunii”. Din nou, artificiul și fragmentarismul impietează asupra „sintezei organice”. Altfel, „într’un studiu mai puțin generos decît al nostru, (Vinea) ar fi unicul reprezentant al extremismului liric despre care s’ar putea vorbi. Ceilalți sînt mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vizionarism integrator: „A face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului, dovedește o desăvîrșită neînțelegere a mesagiului poetic al dlui Arghezi, care constă în anexarea tuturor domeniilor și instituirea pentru sensibilitatea noastră a unui platou de unde toată creațiunea, scîrnavă sau îngerească, să se poată vedea, ridicată și schimbată la față”. Poemele lui Ilarie Voronca sînt, pentru Lucian Boz, un fel de „traduceri vizuale ca în filmele suprarealiste. Căci la Voronca metamorfoza nu mai este haină, ci esență”. Remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru Satana: pentru săvârșirea fărădelegii și a păcatului, pentru cei care se Îndoiau de ordinea religioasă și publică; mai presus de toate, pentru cei care se Îndoiau de Însăși ființa umană, aleasă de Dumnezeu ca supraveghetor și vechil peste restul creațiunii. Am putea crede că acum, de vreme ce supraveghetorul a inversat vechiul raport al naturii cu civilizația, asemenea temeri și uri superstițioase față de sălbăticie s-au stins - mai cu seamă, corolarul lor indispensabil, ideea că virtutea și frumusețea se află Între granițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a populilor fire, Spiritul, ce-a vremei fapte, de-ar eși le-ar face prav. {EminescuOpIV 145} Dar de secoli fierbe lumea din adâncuri să se scoale. Cum vulcanul, ce irumpe, printre nori își face cale Și îngroapă sub cenușa creațiunea unei țări, Astfel fiii tari și tineri unor secole bătrâne Lumea din încheeture vor s-o scoată, din țîțîne Să o smulgă, s-o arunce în sbucnirea nouei eri. Tricolorul plin de sânge e-mplîntat în baricade, Clopotele url-alarma pe Bastilia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dânsul în toate e cuprins Astfel tu vei fi mare ca gândul tău întins. De-astă viață mândră de vrei să ai o știre Gândește num-atuncea la visuri și la somn, Ca mort e corpul rece în noapte, nesimțire, Pe creațiuni bogate sufletul este domn; În ocean de stele, prin sori, nemărginire, El îmblă, risipește gândirile prin somn; Deși nu sunt aevea aceste lumi solare El tot le vede, simte, le-aude și le are. Când omul risipitu-i, un lut fără
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albastră mergîndu-și drumul său; Ce liniștită-i dânsa, în pace ea pășește, O, cum iubesc eu steaua, unde m-am născut eu. Mai e-n tot universul o stea plină de pace, Neturburată, vecinic de ură, de război; În toate Creațiunea gura ei vecinic tace, N-o bântuie griji rele, n-o bântuie nevoi. "E-un om, care pe dânsa nefericit se ține Dar nu-i nefericirea în stea, ci e în el, Dar soartea lui schimba-voiu, din rău oiu face
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în haine de argint, Cu ochii mari albaștri în bolți întunecoase Și desfăcut ți-e părul în valuri de-aur moale... De-asupra frunței tale e-un mândru cerc de stele Astfel treci, tu copilă, făptura minții mele, Minune-a creațiunei, ș-o singură gândire Te face ca să tremuri: o arfă pe-un mormânt. Da da! În viața-mi tristă tu treci cu-a tale stele Albastre și în sboru-ți tu murmuri surâzând... E-amor? copilărie?... Sunt versurile mele Ce-ocupă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului după o mitologie proprie română. Pământul gând al poetului Rom. În 20 de cânturi. {EminescuOpIV 460} CÎNT I Orbul poet Rom care-a-nvățat să cânte amorul de la filomelă - disperarea de la vijeliile înfiorătoare ale cerului - durerea din mirosul florilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru țeluri nedrepte. Însăși inocența Îl irită pe Rebel, În măsura În care ea presupune o orbire de nătâng. Acest „Întunecat spirit al răului pe care Îl irită inocența” va provoca astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi va da replica. Violența din disperare se adaugă cauzelor disperării pentru a conduce până la urmă revolta la această stare de atonie plină de resentiment, care apare după Îndelungata Îndurare a nedreptății și În care dispare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
noi, sub principalele ei f orme de manifestare. Căci este din ce în ce mai luminos adevărul, că d reptul la viață al unui popor se măsoară cu gradul lui de civ iliz ație și cultură, iar acestea din urmă se măsoară cu valoarea creațiunilor lui spirituale. Cuvântul autorizat și înțelept al Academiei Române, rostit de personalitățile cele mai proeminente ale culturii noastre, va ști mai bine și mai sigur să dist ingă oamenii și opera care poartă pecetea nobleței unui neam. În credința acestei nevoi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]