1,324 matches
-
meu a murit când el avea 18 ani, a trebuit să facă mai departe moara. Ce făceați de fapt la Auschwitz? La Auschwitz am stat șapte luni și jumătate. Cred că e record național, pentru că ori au fost duși la crematoriu, ori i-au trimis undeva să lucreze. Acolo am fost cu una din Târgu-Mureș, acolo unde se spală lumea. Era de 450 de locuri, dar dacă vă spun că nu a putut fi lăsat nimeni Înăuntru, ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
experiențe. Ăstora Încă nu le venise rândul, de aceea i-am văzut. Deja auzisem că se fac experiențe cu gemeni... Eu, după ce am venit acasă, nu am citit nimic despre Holocaust, nimic. O singură carte am citit, pentru că era despre crematoriu și am vrut să știu cum a murit mama. E scrisă de un medic din Oradea, care a fost asistentul lui Mengele, la Auschwitz. Pe asta am citit-o, o singură carte - era destul cât pătimisem. Acolo, la Ravensbruck, lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să-ți faci treaba era Îngrozitor. Acolo, În Auschwitz, adică În Birkenau, știam franceza foarte bine și era un kapo francez care zice: „Uite, intră repede În oricare transport care duce la muncă, că aici slăbești și o să intri la crematoriu, și o să te gazeze”. Am intrat, pe stânga, Într-un comando, la lucru, dar m-au arestat. A doua zi am intrat În altul, ne-au dat ceva de mâncare, rece, și ne-au dus la Mauthausen. La Mauthausen ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
murit o mulțime de oameni. Și acolo noroc. În fața blocului era... din beton, făcut pentru gunoi. Și am intrat În cușca aia și am scăpat - dar era de groază câți oameni au murit și acolo. Cine era rănit - imediat la crematoriu. Multe lucruri sunt de povestit. Când mergeam la lucru, În Melk, toate familiile erau obligate să tragă jaluzelele, să nu ne vadă. Și, după eliberare, acum câțiva ani, Înainte de revoluție, i-am scris primarului de acolo că aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
suportat, foarte mulți au căzut... Cum am ajuns am constatat că erau și câțiva pe moarte. La Auschwitz, trenul a fost mișcat Încă vreo câțiva kilometri până la stația Birkenau. Birkenau era lagăr de exterminare: acolo erau camerele de gazare și crematoriul. Dar Auschwitz era pentru selecționarea celor apți de muncă. În Birkenau, la ora șase s-au deschis obloanele și au venit evrei polonezi, Îmbrăcați În haine vărgate. Noi ne uitam la ei, cine sunt, și, Înainte de a afla răspuns, ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu se vadă din afară unde merg. Știam acest lucru, pentru că ne spuseseră cei de la rampa unde am fost scoși din vagoane... Cei din Polonia erau acolo de cinci ani și știau perfect ce se Întâmplă și ne arătau hornurile crematoriului: „Uitați-vă acolo, vedeți limba aceea de foc? Este din crematoriu și acolo vor fi arși cei care nu sunt buni pentru muncă”. Totul era deja clarificat. Și am stat acolo câteva ore până când rândul acela de mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne spuseseră cei de la rampa unde am fost scoși din vagoane... Cei din Polonia erau acolo de cinci ani și știau perfect ce se Întâmplă și ne arătau hornurile crematoriului: „Uitați-vă acolo, vedeți limba aceea de foc? Este din crematoriu și acolo vor fi arși cei care nu sunt buni pentru muncă”. Totul era deja clarificat. Și am stat acolo câteva ore până când rândul acela de mii de oameni a ajuns... Îi vedeam pe acei bătrâni, copii mici, femei gravide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bube care reflectau descompunerea corpului. Avea un băț de bambus În mână și lovea pe umărul celui care avea asemenea chestii pe corpul lui. Știa perfect deja, că duba era lângă baracă: Îl ducea la camera de gazare și la crematoriu. Era moarte. Deci În loc să-l ridice la rang de cavaler, medicul acela nenorocit Îl trimitea la moarte. Și asta În fiecare lună. Frica era permanentă În mintea și În sufletul nostru: era distrugător, și asta În afară de condițiile grele, foametei... Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de ani, și când l-a lovit pe umăr a Înnebunit și s-a năpustit asupra ofițerului SS. Normal că doctorul a scos pistolul - fiecare avea pistol - și l-a Împușcat În inimă. Nu mai mergea la gazare, mergea la crematoriu. Asta era viața În lagăr. Norocul meu era că am făcut croitoria, aveam și carte de muncă deja, și În fiecare lagăr În care am fost, că am fost În mai multe, erau și deținuți În postură de aristocrați - peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Bergen-Belsen. De ce? Pentru că eram atât de slab, Încât nu mai puteam să lucrez. Iar Bergen-Belsen era lagărul de exterminare a celor care nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic, iar dacă te Înțepau, organismul era infectat și temperatura ajungea până la 42 °C. Și omora, sfâșia inima. Din o mie de oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gazați. Asta s-a Întâmplat cu cei doi frați ai mei, care erau Împreună cu unchiul, prin septembrie. Unchiul a mai supraviețuit până În decembrie, tot la Auschwitz, când a murit, probabil și el gazat. Nu știu dacă mai erau În funcțiune crematoriile, mi se pare că În decembrie mai erau... Soră-mea a fost În nord, În Prusia Orientală sau În Estonia, nu știu precis. Dar știu că a fost evacuată Împreună cu o mătușă și două verișoare, care au murit Înaintea evacuării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copii. Pe noi ne-au pus să Încărcăm În cărucioare toate cadavrele pe care ei le gazau. Nu mi-am văzut părinții - și dacă-i voi fi văzut nu i-am recunoscut; pentru că, să vă spun sincer, nu erau În crematoriu, ci În niște barăci În care mergeam din barăcile noastre, e adevărat, sub escortă, cadavre pe care noi am fost obligați să le Încărcăm. Deci primul șoc aici a fost. Am văzut oameni care se mișcau Încă - nu era voie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
voie să facem nimic, doar să-i urcăm pe niște benzi circulante și treceau pe bandă la camera de ardere și până la cuptor. Asta era cam la vreo 300-400 de metri. Mai cădeau jos. Erau și cei care lucrau la crematoriu - nu știam atunci ce sunt, erau cu haine vărgate, foarte bine păziți. Ei Îi luau de pe bandă... Ăia se numeau „canada”. Deci cei care lucrau la crematoriu se numeau „canada”. Erau prizonieri ruși, polonezi, nu știu, n-am văzut nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vreo 300-400 de metri. Mai cădeau jos. Erau și cei care lucrau la crematoriu - nu știam atunci ce sunt, erau cu haine vărgate, foarte bine păziți. Ei Îi luau de pe bandă... Ăia se numeau „canada”. Deci cei care lucrau la crematoriu se numeau „canada”. Erau prizonieri ruși, polonezi, nu știu, n-am văzut nici un brunet, nici un țigan printre ei. După trei luni de zile am fost mutat din acest lagăr, E, lagărul de țigani pentru copii, În lagărul F. Am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
D - unii dintre noi, nu eu. Acolo era lagărul de experiență, lagărul D, unde se făceau experiențe pe oameni. Noi vedeam, din lagărul F, pentru că ne despărțea doar sârma ghimpată. Erau niște barăci și zilnic plecau de acolo transporturi pentru crematoriu, care treceau prin culoarul dintre lagăre. Între noi și creamatoriu erau vreo 600 de metri. Simțeam mirosul ăla intens de carne arsă, gaze... Erau cadavre pe care nu le puteau arde și trebuiau depozitate, cei care inhalaseră gaz. Sute, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
După aia am avut ocazia să văd execuții experimentale, asta În Mauthausen. Iar În Auschwitz am mai avut ocazia să văd. Era lagărul ăla, v-am spus, de experiență, despre care a scris și doctorul Nyiszli -a lucrat și la crematoriu, și la secția asta de experimente a doctorului Mengele. Eu n-am discutat cu el, nu l-am cunoscut, dar am avut ocazia să văd unde se făceau experiențe, cum erau scoși afară după experiențe... Scoși afară și dați la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dus din lagărul nostru niște persoane care au fost selectate și maltratate și le-am transportat În lagărul vecin, În lagărul pentru experiențe. Acolo erau preluați și noi eram curioși - stăteam să vedem ce li se Întâmplă. Lângă Mauthausen era crematoriul, care nu era În mijlocul lagărului, unde, Între ghilimele, „se ardeau morții” - dar nu-i adevărat. Erau gazați și la Mauthausen, cei care opuneau rezistență erau Împușcați, răniți și atunci erau duși la crematoriu. La Mauthausen, de exemplu, când mergeam la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ce li se Întâmplă. Lângă Mauthausen era crematoriul, care nu era În mijlocul lagărului, unde, Între ghilimele, „se ardeau morții” - dar nu-i adevărat. Erau gazați și la Mauthausen, cei care opuneau rezistență erau Împușcați, răniți și atunci erau duși la crematoriu. La Mauthausen, de exemplu, când mergeam la muncă vedeam „cadavre” care se mișcau, se zbăteau, dădeau din mâini, din picioare... Peste ei erau câte trei-patru morți, alții erau deasupra, mișcau, dar nu se puteau ține pe picioare... Asta vedeam dimineața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din picioare... Peste ei erau câte trei-patru morți, alții erau deasupra, mișcau, dar nu se puteau ține pe picioare... Asta vedeam dimineața când ne duceau la muncă. După aia, când veneam, veneam cu morții de acolo. Îi duceam În zona crematoriului. Păi, mergeam cam 4-5.000 de deținuți În cariera de piatră, În trei schimburi. Deci veneam cu pietrele, le descărcam, veneau alții... Eram cam 6-7.000 pe zi. Din ăștia cam 2-3-400 erau aduși Înapoi pentru crematoriu. Nu erau morți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duceam În zona crematoriului. Păi, mergeam cam 4-5.000 de deținuți În cariera de piatră, În trei schimburi. Deci veneam cu pietrele, le descărcam, veneau alții... Eram cam 6-7.000 pe zi. Din ăștia cam 2-3-400 erau aduși Înapoi pentru crematoriu. Nu erau morți, erau muribunzi, alții care cădeau, se sufocau când urcau. Erau niște chinuri groaznice. Nimeni nu le poate descrie, sincer vă spun. La Auschwitz se executa, la Mauthausen se maltrata. De ce? Ca să cobori 235 de trepte - poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eliberat și cu el am venit acasă. El a Îmbrăcat haine vărgate, eu haine civile - dar nu că am vrut eu... Că noi am fost la rând, eu mai În spate, el mai În față, și acolo am auzit de crematoriu, că până atunci n-am știut. Acolo am auzit: „Uite aici ne arde pe noi”. Am fost În același vagon. Și la dus, și la Întors. Ne-am Întors În Cluj, ne-am dus la organizația de tineret - erau două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Erau șapte vagoane. Am mai văzut un transport venit din Cehoslovacia: prima dată au fost scoși copiii, Înghesuiți Într-o dubă, luați și aruncați Într-o basculantă - nu să se urce, ci aruncați de deținuții care lucrau la „Canada”, la crematoriu. Era personalul pentru crematoriu și cum pătrundeau imediat erau gazați, pregătiți, maltratați, bătuți, ca să nu mai opună rezistență. Am văzut niște cetățeni pe care scria „Poland” și care opuneau rezistență. După aia am văzut din Ucraina niște persoane pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai văzut un transport venit din Cehoslovacia: prima dată au fost scoși copiii, Înghesuiți Într-o dubă, luați și aruncați Într-o basculantă - nu să se urce, ci aruncați de deținuții care lucrau la „Canada”, la crematoriu. Era personalul pentru crematoriu și cum pătrundeau imediat erau gazați, pregătiți, maltratați, bătuți, ca să nu mai opună rezistență. Am văzut niște cetățeni pe care scria „Poland” și care opuneau rezistență. După aia am văzut din Ucraina niște persoane pe care scria „URSS”, mai erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care scria „URSS”, mai erau și ruși, polonezi, cehi, francezi, aveam de toate naționalitățile. Cel mai groaznic se purtau cu polonezii și cu sârbii. Plus evreii care aveau steaua - până și asupra copilașilor ălora care purtau steaua ațâțau câinii! În crematoriu am fost numai după ce ne-am eliberat: Încă mai erau cadavre, foarte multe cadavre... Vă dați seama, În iulie am fost și Încă mai erau cadavre! Nu mai funcționa crematoriul. A fost și Oliver Lustig acolo. Am revăzut ceea ce știam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și asupra copilașilor ălora care purtau steaua ațâțau câinii! În crematoriu am fost numai după ce ne-am eliberat: Încă mai erau cadavre, foarte multe cadavre... Vă dați seama, În iulie am fost și Încă mai erau cadavre! Nu mai funcționa crematoriul. A fost și Oliver Lustig acolo. Am revăzut ceea ce știam... Atunci am văzut și crematoriul - ne-am dus cu microbuzele Crucii Roșii Internaționale. Am stat și m-am gândit unde s-a dus cenușa. Că acolo multă cenușă s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]