565 matches
-
Hai, repede! Adu-l la mașină! Este trecut de 10, ne apucă miezul nopții în creierul munților. Doamne, pogoară-te cu plug peste mine și mă fă brazdă, și mă seamănă, și mă culege ca pe un rod! Doamne, scapără cremene din oasele mele nevrednice și mă aprinde ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează cenușa aceasta și o desăvârșește pe ea, amin! 70. Domule prefect, misiune îndeplinită. Fără urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-iubire două basme. Dară corpul ei părere-i, / Abur viu, ca de fantasme. // TOȚI (cântă): Când pe crug e-ajunsă vremea / Mult slăvitului Crai-Nou, / Pe când cerul se deschide / La al lumilor ecou, / Atunci ea vine asemeni, / Printre stâncile de cremeni, / Lângă lacul de smarald / Unde zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși în noaptea toată / Peste vârfuri luna tace, / Arătarea-i luminată / Umbră pe pământ nu face. / Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie. Se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se știe de unde, în același timp cu fluidizarea lor prin aer sau sub Pământ. E drept că aveam puterea multiplicării atenției și înregistrării pe computerul deja existent, cadou dintr-o anterioritate necunoscută, a tot ceea ce întâmpinasem în trafic: munți de cremene, imposibil de forat decât cu forța zgripțuroaică a basmului, fântâni otrăvite, copaci vorbitori. Am creat, ȘTIIND că noi suntem o poveste pe care va fi trebuind să o așternem cu încredere și că alegoria este însăși adevărul. Sigur, știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ți-am spus? Am un copil, o fetiță. Am fost măritata, n-aș fi fost! Că m-au vândut ai mei că pe-o vită, fără să mă întrebe ce vreau în viață. Să știi că acum sunt tare că cremenea! Și-o bătut viața joc de mine, dar vă veni și vremea mea! Cu drag, Sidonia PS. Îți trimit două poze, cred că ti le-am mai trimis. - Alo, Rățoi. - Alo, Țușca. Ce faci? Mă bucur să te aud! - Bine
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în prima noapte. I-am pus cuțitul în git <sabina>: i-am zis că dacă mai dă vreodată în mine, îl spintec în somn <sabina>: de atunci nu l-am mai văzut <vic47>: ești dura <sabina>: ți-am spus: sunt cremene acum! <sabina>: pe urmă m-am încurcat cu cel mai bun prieten al lui. Nu îl iubeam <sabina>: vroiam să îl fac pe soț să sufere <sabina>: m-am dus cu ăla în Germania, am stat acolo vreo patru luni
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
fustă - l-am plesnit <vik47>: hihi <sabina>: nici un hihi. S-a repezit la mine, ne-am bătut că prostii <sabina>: mi-a învinețit ochiul, mi-a făcut buza omida Dar tot mi-a pus-o <vik47>: cum a reușit? Ești cremene... <sabina>: așa este, dar cînd i-am simțit sula, nu m-am mai împotrivit <vik47>: de ce? <sabina>: niciodată nu intilnisem așa ceva <vik47>: hehe <sabina>: da, hehe. I-am fost amantă pînă l-am băgat în pușcărie <sabina>: aflasem unde ține
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sidonia>: ți-e teamă să nu-ți fac și ție asta? <sidonia>: pe tine te iubesc, timpitule! <sidonia>: cînd mă mărit cu ține, îmi coș pizda <sidonia>: dacă tu nu poți sau nu vrei să mă fuți <sidonia>: eu sunt cremene! <vick47>: da, mi-ai spus <sidonia>: uite, vino tu aici <sidonia>: îmi trebuie tata la fața <sidonia>: de ce eu? <sidonia>: să nu îmi fie teamă că îi faci ceva în lipsă mea <sidonia>: să știu că o vei iubi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
avut nevoie să vină cu toate lațurile, cu bâlbâitul, cu violul... Pentru un sutar? Pentru o viață în Canada? Da, poate... Nu ar fi prima. Poate ca si Sidonia e la fel. Ei i-am dat 500... Mai deșteaptă, hahaha. Cremene. Avocat... Adorm. Somn fără vise. Tresar, speriat. Trei dimineața. Unde e Țușca? Parcă era aici... Sar în mașină. Opresc la autogara. Lume puțină - ea nu e acolo. Întreb o impiegata: - Vreun autobuz spre Vancouver? - Peste trei ore. - A plecat vreunul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
astral, în pupila ce drămuiește lumina, nesfârșita cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul ca pe singura noastră măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu-mă. m-aș dărui cuiva, cum te dărui ninsorii, luminii de lună, mirosului de aer marin, cu toate neînțelegerile mele, cu plăpânda lumină ce mă naște ca pe un avorton, reluându-mă de la capăt, cum reiei un cântec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Jean, ar fi mers cu ea la târg, în tăcere, într-o zi frumoasă de toamnă, întocmai ca acum. Șoseaua urcă puțin și-i scoase momentan din ceață. Pe ambele părți ale drumului se întindeau parcele lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Arzător i-acest acum Vârsta face și desface orice lanțuri înnodate; chiar de-aș avea tot ce-mi place viața-i tot pe jumătate. Șaisprezece ani câți am îmi iau pofta de mâncare, nu îmi fac niciun program, sunt o cremene-ntre amnare. Scapăr la orice mișcare, arzător i-acest acum! dragostea e și mai mare când e la-nceput de drum. Dorul desfășoară gheme de proiecte și de vise rămân cărțile deschise și caietele cu teme. Și se duce drum
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
primul cântat al cocoșilor, ceata se afla deja la ultimul cot al drumului. Asta ar fi însemnat cam un galop bun de cal până la han. ― Ia să vedem cum stați cu pistoalele. Sunt bine încărcate? Da’ durdele? Ați pus destulă cremene și iarbă în încărcătură? Basmalele le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii, cumpănind armele în mâini. Deși hoții erau vechi în ceată, șeful a ținut - ca de fiecare dată - să le amintească regula
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ei, eu sunt în grupul lui Josephine. Eram dezamăgită că nu nimerisem în grupurile celor cu nume haioase. A urmat un cor de voci care au scandat „Nu Sora Josephine!“ și „Doamne!“ și „Tipa e dură ca o bucată de cremene!“ și „A făcut un bărbat în toată firea să plângă“ și „Chiar a făcut un bărbat în toată firea să plângă“. Ultima remarcă a iscat o dispută între - dacă le memorasem corect numele, deși se poate să nu se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dumitru, a hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării, istovită de izbiturile Crivățului, tăișul Gerului și de atotputernicia mantiei albe a omătului. Legenda Sângeapului A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân, uitat de lume, care viețuia la marginea unui fost sălaș, Siliște, aflat la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a mai observat că accentele caragialești devin frecvente în comedia politică. Venturiano cere la gazetă introducerea „sufragiului universal”, care este înțeles de Ipingescu ca „sufragiu”, „om care servește masa”, așa cum înțelege și Gheorghe al Saftei în Rusaliile sau satul lui Cremene. Deviza „vox populi, vox Dei” pronunțată deformat de Rică Venturiano „box populi, box Dei” este și lozinca preferată a personajului lui Alecsandri, Clevetici, autorul articolelor pe care subprefectul Răzvrătescu le citește în Rusaliile țăranilor: „Răzvrătescu (citind): De-acum fiecare locuitor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
își iau zborul de pe trupul tău obosit. nouă în al patrulea loc: e seară, e vremea să te retragi într-un loc mai ascuns, într-o poieniță a sufle țelului tău, într-o rariște cu amintiri frumoase, scoți bucățele de cremene din desaga-fără-fund, le strângi bine cu degetele mari de la mâini, iască se găsește peste tot, sufli, iese întâi un fumușor vinețiu, apoi izbucnește victorioasă flacăra dorului tău, îți aruncă umbre care dansează pe față, ești nostalgic, rememorezi ultimele zece zile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mult decât ieri, pare să ne surâdă. Dimineața în care cele două femei vorbiseră astfel era aceea a sosirii lui Hideyoshi. Soarele la asfințit întindea umbra văii peste sat, iar zidurile templului erau deja colorate de roșeața amurgului. Nene lovea cremenea pentru a aprinde lămpile, în întunericul sanctuarului ei interior, pe când bătrâna stătea așezată, rugându-se în fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se întoarse surprinsă, iar soția lui ieși pe verandă. — Vine Domnia Sa! Strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
seara dinainte. Drumul era presărat cu bolovani și plin de gropi și o ținea pe lângă malul apei, tot înainte. O vreme merseră prin locuri deschise, apoi intrară într-un desiș de răchite și de salcâmi. Am ajuns pe tărâmul lui Cremene, grăi căruțașul, făcându-și cruce. Dacă o să vezi dănțuind niște arătări în chip de fete frumoase să te faci că nu le vezi... Ai priceput, nepoate?... Am priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de surpriză. Cineva, ieșit din beznă, se ciocnise de el din alergare. Amnarul căzu ricoșând cu un sunet metalic pe pardoseala din piatră, În timp ce el Încerca să-și păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dâmburile de nisip veneau oameni negri și înalți, cu lănci și cu arcuri. Mergeau atât de repede, încît acum era prea târziu să se mai ascundă. Pesemne că și fusese zărit. Oamenii străini erau aproape. Câteva lănci cu vârful de cremene îi trecură vâjâind pe lângă urechi. Auta mai avea timp să-l trezească pe Iahuben. - Ca să scăpăm cu viață, aruncă-ți armele la picioarele lor! îi spuse repede, după ce ieșiră din cort și-i văzură pe străini la câțiva pași. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să vestească moartea preotului. Dar acel preot, tatăl tatălui meu, văzând după ce a putut să se ridice stâlpul rece alături, fără foc, fără lumină, a pus mâna pe el și și-a dat seama că era o piatră uriașă, de cremene. Acolo s-a clădit templul pe care îl știi. Când s-a întors în oraș viu și teafăr, lumea știa de la secerători despre stâlpul înflăcărat. Și atunci multă lume a socotit că Zeul de Foc i se arătase ca să și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mulți robi cărau în spinare bolovani rotunzi sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de cremene, cu nisip și cu apă, până când lespedea se netezea ca oglinda. Străinii se uitau cu milă la acești nefericiți. Vrând să-i vadă mai bine, opriră luntrea în aer, coborînd-o aproape de pământ. Robii erau prea istoviți ca să mai bage în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strajă la plută, singura lor avere. După mai multe zile, Mahukutah se gândi că pânza se poate țese la urma urmei și din păr de om. Cu un cuțit pe care unul din păstori îl făurise dintr-o așchie de cremene tăiară părul femeilor și bărbile și părul bărbaților. Se făcură urâți acum; dar nu se mai gândea nimeni la frumusețe. Război de țesut firește nu aveau, însă aveau răbdare. Zile și nopți șezură femeile și țesură un soi ciudat de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]