785 matches
-
împletire paradigmatică. Prima dintre aceste dimensiuni gravitează în jurul spațio-temporalului evoluției întru corporalitate. Cea de-a doua își are drept centru deschiderea spiritului întru sine, o deschidere a-logică prin absența începutului și sfârșitului ei, prin faptul că ea, ca deschidere crepusculară a spiritului, este însuși acest spirit. Sacerdotul concentrează în prezența și actul său ritualic rezonanța ambelor lumi pe care reușește să le medieze simbolic situându-se, astfel, într-o poziționare opusă morții, eveniment resurecționar ce le desparte și distanțează dramatic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
captiv seducției estetice. Cu predilecție în pictura religioasă, frecvent găzduită și asimilată de templu, planurile secunde, perspectiva ce învăluie și poartă fundalurile adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
etalează splendoarea acceptându-i, totodată, aura sfințeniei radiante. Suspensia în golul ce scoate în prim-plan indică tendința promisiunii constante a unei plutiri peste și printre credincioși. Statuia religioasă pare a fi pregătită, în seninul prezenței sale clame, de zborul crepuscular spre înălțimile deschise templului dar și de o spargere sacrificantă, de o fragmentare indusă prin impactul cu dimensiunea interioară a celui ce vrea sa creadă întru reculegerea mistică. Într-un mod, din nou răsturnat, se pare că aici nu credinciosul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența prealabilă a reculegerii mistice individuale. Ea reprezintă aici un fond primordial, o temelie spirituală vitală în absența căreia ego-ul ce intră în templu pășește în golul crepuscular al non-spiritualului, al ne-asumării dialecticii dintre credință și îndoială, dintre ascensiunea spre transcendență și prăbușirea în ratarea ei. A trece pe lângă mormântul celor care ne-au fost dragi, a străbate un peisaj viu al naturii mereu active sau a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de unde vine efectul artistic, mai ales că de astă dată nici colorile nu-l servesc, fiind degradate prin proastă conservare. Deși aș putea spune și lucrul invers : că degradarea colorilor este responsabilă în mare măsură de efectul artistic. Auriul cerului crepuscular s-a umplut, evident mai târziu, de întunecate pete ce par simbolice, rău prevestitoare. Dar se pot numi artistice efectele neintenționate de artist, ivite din jocul întâmplării ? Despre grădină ai putea spune că este un țarc de animale, întrucât este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
căminului, încă din copilăria lui. Stânjeneala lui Alex, pricinuită de venirea lui George, se îmbina cu amintirea unui vis care o chinuise noaptea trecută. Visase că se afla la Belmont și casa devenise imensă cât un palat dar întunecoasă și crepusculară, de parcă fusese cotropită de o ceată gălbuie. Alex colinda prin casă, uneori însoțită de o femeie care părea să o cunoască mai bine decât o cunoaștea ea. Tot străbătând încăperile, se pomenise într-o galerie de unde privea în jos într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă m-aș putea uita în altă parte, îmi carbonizează ochii în cap“. Se întoarse și își răsuci capul. Zări Inelul lui Ennistone care, la rândul lui, părea să se fi apropiat foarte mult; era scăldat într-o strălucitoare lumină crepusculară. Și atunci, dinlăuntrul Inelului se ivi, sau crezu că vede ivindu-se și venind spre el, o scânteietoare farfurie zburătoare, din argint sclipitor, care porni să zboare deasupra izlazului. Veni de-a dreptul spre George, plutind încet, și când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea este modelul spre care tind toate ale firii, fără a reuși însă vreodată să o egaleze: fumul e strâmt în șolduri, vânturile vădesc pe o rochie verde sexul femeii, iar Pubera noapte a mai crescut / în șolduri pe ruini / crepusculare. Tonalitatea versurilor e solemnă, incantatorie, iar, la nivel imagistic, aceasta se întâlnește cu o risipă senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
8 O dată cu apariția zorilor, culorile prind parcă viață, bolta virând din indigoul nopții în azurul zilei, văzul trecând spre vederea colorată, în șapte culori. Aceste fapte ne determină să concluzionăm că ochiul uman prezintă o vedere diurnă Țcolorată), una bitonală (crepusculară) și unitonală (nocturnă), acesta comutând la unul din aceste trei tipuri de percepție în funcție de intensitatea luminii. În vederea crepusculară Țîn zori sau amurg), când intensitatea luminii este mai scăzută, ochiul devine mai sensibil la culorile reci, la indigo, în timp ce roșul apare
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
spre vederea colorată, în șapte culori. Aceste fapte ne determină să concluzionăm că ochiul uman prezintă o vedere diurnă Țcolorată), una bitonală (crepusculară) și unitonală (nocturnă), acesta comutând la unul din aceste trei tipuri de percepție în funcție de intensitatea luminii. În vederea crepusculară Țîn zori sau amurg), când intensitatea luminii este mai scăzută, ochiul devine mai sensibil la culorile reci, la indigo, în timp ce roșul apare întunecat. Vederea diurnă este dominată de culoarea galben (fenomenul Purkinje). În lumina puternică, datorită depășirii pragului de sus
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
odihnesc în noaptea aceea. Mi-a adus apoi o carte și m-a invitat să cobor la cină jos, în salon. Stătea în dreptul ușii cu o privire pătrunzătoare. Parcă voia să-mi dezvăluie un mister. Păream amândoi înecați în lumina crepusculară și nu auzeam decât bătaia unei pendule din camera lui Costash. Plecă de-a lungul holului și traversă palierul pentru a intra mai apoi în odaia lui. Ușa se închise în urmă-i, lăsând să se aștearnă iarăși tăcerea. M-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
între Riddrie și insulele de pe Clyde. Marjory îi citea numele în ziare, îi auzea vocea la radio, îi vedea chipul la cinematograf; o împresura, îi modela lumea, dar ea nu-l putea atinge. Apoi ațipi și visă o țară cumplită, crepusculară, scăldată în ploaie. încerca să scape de acolo cu o fetiță care îl insultase și trădase. Ea se făcu înaltă și stătea, plină de bijuterii, pe un tron, într-o casă foarte veche. își trimisese majordomul cu picioare strîmbe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîzgălea. Caietul devenise o suprafață neutră între suferința salonului și chinul respirației. Nu-i plăcea să-l părăsească atunci cînd trebuia să se hrănească sau să doarmă. Noaptea, cînd pe masa asistentelor, la capătul salonului, strălucea o veioză, o lumină crepusculară se filtra de afară, venind din cerul văratic, suficientă pentru a transforma pagina într-o tăbliță palidă, iar mîinile lui continuau să hașureze umbre în jurul unor capete feminine enigmatice sau a unora masculine grotești sau a unor monștri, în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Am trecut prin vreo două-trei încăperi până în camera ei, n-am s-o descriu. Am să spun doar că acolo se aflau, printre altele, două fotolii, o măsuță și o sofa. Ar fi putut să mi placă dacă în lumina crepusculară n-aș fi văzut zvârcolindu-se jos, pe covor, o fetiță de șase-șapte ani. Deși atât de mică, fetița mi-a amintit în mod ciudat de fata singuratică întâlnită spre primăvară, în mijlocul mlaștinilor... „E soră-mea“, a spus Maria, „suferă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
are explozia tulbure de resentiment consemnată de Marguerite Yourcenar în Coup de grâce. Revoluția devine război civil, iar linia de separație dintre albi și roșii este dificil de trasat. Călătoria siberiană a lui Corto Maltese este impregnată de un gust crepuscular și decadent. În această uriașă zonă ce unește Siberia, Manciuria și Mongolia, vechea lume se află în agonie, iar viața omenească încetează să mai aibă vreun preț. Două imperii, cel rus și cel chinez, sunt în ruină, iar pe cadavrele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din marele joc care are ca miză supremația în zona Adriaticii, în circumstanțele lui 1944-1945. Pratt este un personaj de Kipling ce schimbă decorul frontierei indiene cu limes-ul ce separă Italia de Iugoslavia lui Tito. Ceva din această zbatere crepusculară este cuprinsă în ficțiunea pe care Pratt o va închina Veneției și Mării Adriatice, Morgan. Acum, înainte ca pacea să revină în Europa, Pratt este deja personajul unui roman pe care l-ar fi putut scrie. Pelerinajul lui Pratt, între
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cuprinde germenii distrugerii. Coaliția de rase și de ideologii este ultimul avatar al unei identități imperiale britanice ce nu supraviețuiește șocului paradoxal al victoriei de la 1945. Aventura inițiatică a lui Koinski se întâlnește cu destinul lui Hugo Pratt sub semnul, crepuscular, al sfârșitului Imperiului Roman reconstituit ca himeră fascistă. Din Libia până în Abissinia și Somalia, edificiul maiestuos destinat să evoce grandoarea lui Augustus se clatină, sub asediul unor forțe pe care nu le poate contracara. Agonia colosului fragil și cariat de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și amintirea eleganței înghițite de deșert. În Kismet, amanta sa africană (evocând, prin hieratism, efigiile egiptene ale împăraților nubieni), ofițerul sedus de ariile intonate frenetic are o Aidă și o Carmen care i se devotează până la moarte. Înfiorată de presimțirea crepusculară a căderii de cortină, dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și culturi, ca și cum opera, convocată de maior, și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai imperiului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ca și Mermoz, Saint-Exupéry își edifică, în viață fiind, mitul care supraviețuiește dispariției sale. Ca și Mermoz, Saint-Exupéry este cu adevărat autentic doar în acest loc al zborului pe care divinitatea îl oferă oamenilor, cu prețul solitudinii și al morții. Crepusculară și psihedelică, cronica acestui ultim zbor închipuie punți peste lumile cartografiate de Pratt în textele sale. Deșertul pe care Saint-Exupéry îl explorează în Libia este același cu care se luptă Koinski în drumul său către Etiopia. Tangoul ce îi aduce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
renaște din mormântul său. Odată cu Mort Cinder, un continent secret al Londrei și al universurilor întregi este explorat, iar silueta inconfundabilă și damnată a lui Mort Cinder este flacăra ce luminează pe aceste culoare întortocheate și sângeroase ale evurilor. Atmosfera crepusculară este saturată de aluziile gnostice și paleosatronautice. Căci Mort Cinder nu are patrie și nici vârstă. El este, în același timp, soldatul ce luptă în tranșeele primului război mondial, dar și sclavul egiptean care asistă la sfârșitul prințesei Lisis. Înzestrat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trapă, o scară poate, care să ducă într-o pivniță. Dar unde? —OK. O să urmărim lumina aia mică de acolo - și o să trecem prin Pasajul Secret. Un adolescent imită vaierul lugubru al unei fantome. Sora lui cânta melodia de la Zona crepusculară. Grupul mergea în șir indian pe un coridor lung, pe sub un tavan boltit, nu foarte înalt. Lumina zilei dispăruse acum, exista doar strălucirea portocalie a spoturilor fixate în pământ la anumite intervale. Maggie tremura, o consecință a șocului, oboselii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai bine, ar fi turnat niște plumb pentru tine, a spus mătușa Banu cu o privire atât de supărată cum Asya nu mai văzuse niciodată pe chipul ei. Deși În mod indiscutabil cea mai experimentată din casă În ceea ce privea crepuscularul și paranormalul, mătușa Banu nu avea autoritatea să toarne plumb deoarece asta cerea să fii inițiat de un practicant, un drept care-i fusese refuzat În trecut. Era destul de ciudat că, În urmă cu aproape zece ani, când se afla Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Aproape impalpabile, purtate în voia valurilor invizibile care împing aerul, picături minuscule îi atinseră fața, curând moara din nori va reîncepe să-și cearnă făina ei de apă, cu atâta umezeală nu știu cum vom reuși să uscăm piesele. Fie din pricina blândeții crepusculare, sau a scurtei vizite evocatoare la cimitir, sau chiar, ceea ce ar însemna o compensație efectivă a generozității sale, pentru că-i spusese femeii în doliu că-i va da un urcior nou, Cipriano Algor, în clipa asta, nu se gândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bărbat a ajuns la capăt, că, zilele astea, femeia numită Isaura Estudiosa nu fusese decât o fantezie a minții lui, o minciună voluntar acceptată, o ultimă născocire a spiritului lui pentru consolarea cărnii triste, un efect abuziv al palidei lumini crepusculare, un suflu efemer care a trecut și n-a lăsat urme, picătura minusculă de ploaie care a venit și curând s-a uscat. Câinele Găsit își dădu seama că din nou stăpânul nu era în cea mai bună dispoziție, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arată cartea, niște bare înguste de fier, printre care va cădea jăratecul rezultat din rugul pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora aproape crepusculară la care începuseră să muncească îi va obliga să alimenteze focul în timpul nopții până când jăratecul va umple complet groapa și coacerea se va termina. Cipriano Algor îi spuse fiicei lui, Tu mergi la culcare, eu rămân să am grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]