3,781 matches
-
urât sau frumos nu știu, nu, contează atât de puțin! Orașul, mirosul conțin o urmă din trecerea ta... Uitarea și gara ar vrea să umplem la loc buzunare cu libera noastră suflare, cu firele noastre de gând o nouă revoltă crescând, s-atingem cu visul și zarea, să fim contopiți cu chemarea orașului vesel din noi... uitați, amintiți, moi, vioi. Apă și foc Hai să ne jucăm un joc: apă și foc, eu să îmi ascund sentimentele, tu să mi le
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
premiul pentru curaj judecătoarei Gabriela Baltag ca apreciere a unor veleități congruente ale curajului, la nivel de ideologie, ci ale curajului deplin și în act, dovedit cel puțin atunci când, riscând să se expună unor pericole, confruntându-se cu un tir crescând de adversități din direcții cunoscute, intuite, sau acoperite, a rămas o luptătoare. Nu pentru sine, ci pentru triumful benefic al actului de justiție, o justiție întru slujirea individului și societății! „Într-o țară a vocilor mute, dumneavoastră doamnă judecător Gabriela
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului LUMI NOI Mi-am ancorat corabia în rada albastră a dimineții și cu lumina surâsului pâlpâind sub pleoapele încă adormite temerar magelan mă avânt în hățișul lianelor străzi deja vibrând sub rumoarea crescândă de pretutindeni revărsată de pași cribluri claxoane pneuri de minge lovită-n gardul de sârmă al școlii și-un soare alb îmi calcă pe urme strecurându-și prudent câte-o rază-n otrăvitul năvod fumegător în care-au prins ciclopii
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
tulburat credința că vor fi așa în veac! Se bucurau atât de ce trăiau... Și-avea copila un drag să-nșire vorbe! Potrivea ad-hoc rime cuvintelor de răspuns, adăugea frumos cu gândurile sale basme-auzite de la Arthur. Recita pentru toți, pentru sine! Crescând, mărturisea, parc-o aud: -Prietene, îmi place poezia! Îmi cântă în urechi și ecourile sale îmi rămân în suflet! -Cu ce te-atrage potriveala cuvintelor? o zgândăream. -Cu frumosul! Frumosul despre om și despre ce are în preajmă-i, despre
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
coboare din patul în care abia se instalase, apoi împingând stativul cu perfuzia, mersese cu ea la toaletă, lăsând ușa deschisă. „Până și-n pușcărie ai dreptul la intimitate” - se trezi iritat primul gând al Soniei, în timp ce privea cu furie crescândă stativul blocat în ușa pe care și-o dorea închisă. Strânse din dinți. Nu, nu avea să rămână acolo singură, prizonieră a unui stativ. Și regăsindu-și tonul imperativ, îi ceru infirmierei să scoată punga de perfuzie de pe stativ, pentru că
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Strofe > Atașament > CHEMARE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului https://youtu.be/oum1xqaSEhQ Ritmul, nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
de unde venise. Si odată cu ea, s-au amestecat peste trupul norilor visele noastre ale oamenilor copleșiti de durerei și neîmpliniri. Si zborul dat de credința Divină s-a răsturnat spre înălțimile cerului cu mii de note ale unei muzici, line crescândă spre închipuirea unor compozitori pe numele lor Paganini Liszt. La Campanella avea ecoul rătăcirilor, al împlinirilor cu fiece adăugare de gând, fiecare lumină, fiecare treaptă sau fiecare semn al apropierii și contopirii în iubire. Si scară, urca. Urca parcă singură
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
generații, nu este o simplă sintagmă, este o realitate, care curge din generație în generație, sub influența unei ,,gravitații” nedefinite încă, dar scoasă la iveală de factorul științific al progresului tehnic și tehnologic, al revoluției continui a vieții sociale, participării crescânde la tehnicitate a factorului uman. Și aici stă și o parte din răspunsul la întrebare, a participării factorului uman ,,tânăr”, pe care îl admirăm, îl susținem, dar, rămași în urmă, ne simțim uneori, chiar des poate, frustrați și, din răsputeri
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
mele, a scris o carte despre istoria României, care va fi tradusă în limba chineză și coreană, și va fi folosită ca material de studiu în universități. Așa cum am menționat anterior, îmi propun extinderea acestor activități, deoarece există un interes crescând pentru România, foarte slab valorificat prin oferirea de informații, activități, cursuri, oferte de turism, etc., din partea părții române. Pesoanele interesate să colaboreze și să susțină aceste proiecte mă pot contacta personal pe adresa de e-mail: adriana.e.stoica@gmail.com
SCRISOARE DIN ŢARA SOARELUI-RĂSARE [Corola-blog/BlogPost/92421_a_93713]
-
din dragostea amândurora pentru imensitatea câmpiei, a Bărăganului, Vasile Poenaru fiind născut și crescut în Miloșeștiul aflat într-un loc unde soarele se înneacă în propriul sânge atât vremea răsăritului, cât și la cea a apusului. El a ascultat grâul crescând în primăverile când, de Sfântul Gheorghe, verdele este negru, iar ciorile nu se văd din lan. Vasile Poenaru l-a adoptat pe nea Mișu așa cum a făcut-o în urmă cu jumătate de veac Fănuș Neagu. Nea Fane, cum îl
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
sport” sărbătorește cinci ani de la prima ediție și reprezintă cel mai mare eveniment sportiv desfășurat sub umbrela campaniei „Mișcarea face bine”. Din 2011, prin intermediul campaniei pro-sănătate „Mișcarea face bine” au fost desfășurate și susținute zeci de evenimente sportive, numărul acestora crescând de la an la an. Partenerul medical al evenimentului este Fundația Policlinici Sociale Regina Maria, care va oferi în mod gratuit o serie de teste medicale generale și va acorda sfaturi medicale pentru un stil de viață sănătos. Programul complet al
Turistii de pe litoral participa la cea mai mare ora de Sport [Corola-blog/BlogPost/92827_a_94119]
-
să mă ridic și să lupt. Dumnezeu ne iubește și mă iubește și pe mine, și lucrează prin oameni. Văd acest lucru, deoarece foarte multă lume mă încurajează și-mi vine în ajutor. Vreau să trăiesc, să-mi văd fetița crescând frumos alături de mine, să mă pot bucura de realizările ei, căci are abia 7 anișori”, declară Geanina Lisenchi, diagnosticată cu tumoare cerebrală gradul 3. În sprijinul Geaninei a intervenit și Asociația “Salvează o inimă”, care a demarat o campanie națională
Strigăt de ajutor al unei mame: “Nu vreau să-mi las copilul singur în această lume. Vreau să trăiesc!” [Corola-blog/BlogPost/92912_a_94204]
-
jumătate am zăcut la spital”. Frățiorul mai mic rămăsese în mila Tatălui Ceresc, având grijă de el niște femei deportate de pe meleagurile noastre. Ele rupeau bucățica de pâine de la gura copiilor lor pentru a-l salva pe acest prunc nevinovat. Crescând, Elena și-a dat seama ce suflete mari aveau acele femei, mai ales una din Volcineț, căreia, în 1946, Dumnezeu i-a ajutat să ajungă acasă. Fratele Elenei n-a uitat-o, amintindu-și și azi de salvatoarea lui, care
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
fel de negustorie făcuse. - Da și nu, îmi răspunse deschis Moș Damaschin. Odată ne-au prins cu o turmă de porci și altă dată cu câteva vaci, dar am scăpat cu bine. - Și cum ați scăpat? - întrebai cu un interes crescând. - Ajungându-ne finanții din urmă - continuă Moș Damaschin - am părăsit turma cu porci lăsând-o în grija finanților și cari au dus-o în sat, încuind-o în curtea primăriei, au raportat mai marilor lor cele întâmplate. Dar cum aceștia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
mai bine țară de origineRomania. Un entuziasm crescut s-a arătat și pentru antrenamentele de karate, stilul Wing Chun, care au loc în fiecare duminică, de la ora 11.30, prin bunăvoință d-lui instructor Constantin Constantin, si care în funcție de numărul crescând al participanților s-ar putea desfășura și sâmbătă. Din experiența anilor trecuți, în care înscrierile s-au desfășurat până la sfârșitul lunii octombrie, nici acest an nu va contitui o excepție, drept pentru care reprezentanții asociației estimează că numărul elevilor va
Sute de participanţi la cursurile Asociației Femeilor Românce din Grecia [Corola-blog/BlogPost/93336_a_94628]
-
și câte sunt pentru aprofundarea cunoștiințelor de cultură generală? În acest moment CSRJ - AH organizează patru categorii de cursuri: cursuri de limbă, cursuri de cultură, cursuri de economie, dar și de arte marțiale. În ceea ce privește cursurile de limba japoneză, datorită numărului crescând de participanți, în acest moment avem 10 grupe de limba japoneză împărțite în funcție de nivelul de cunoștințe și trei profesori dedicați, dintre care unul este profesor nativ, doamna Chinatsu Kawamoto sensei. Cât despre cursurile de cultură japoneză, și aici am avut
Centru privat de studii româno-japonez – la 10 ani [Corola-blog/BlogPost/93375_a_94667]
-
celor care au jucat mereu rolul „țapului ispășitor”, o minoritate la îndemână și care se știa că nu putea să se apere: minoritatea evreiască. Pregătirile de război s-au făcut pe acest fundal de așteptare, speranță și dorință de dreptate crescândă, culminând cu ordinul dat de Generalul Antonescu în noaptea de 21-22 iunie 1941: „Ostași, vă ordon, treceți Prutul!” Însă pregătirile de război nu însemnaseră numai pregătirea armatei române de luptă: însemnaseră o serie de înțelegeri încheiate în perioada toamna 1940
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
rodul deșteptării iubirii În tainița sufletului meu, nu al furiei simțurilor, cum păreți a crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui pentru femeia aceea, o târfă străină... — Înțelegem prea bine reținerea de a-ți târî versurile printre mesele unei cârciumi, zise iarăși Cecco Angiolieri, care nu avea de gând să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scutură din cap. Părțile mozaicului, semnul pe de cadavre, licoarea liniștitoare din Asia, stirpea Împăratului Frederic... Numărul acela nu doar sugera un mesaj de moarte. Îl urla. Se pomeni În stradă aproape fără să Își dea seama, pradă unei neliniști crescânde. Crima Îl fascina. Dar era oare just să Își dedice Întreaga lumină a minții faptei rele a unui singur individ, neglijând călăuzirea unui Întreg popor? Treptele ce duceau la camerele de oaspeți de la San Marco dădeau către o străduță laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu ne poate fi anulată de nici o instanță socială, refugiul și imperiul nostru interior - arta. Și deodată birourile și scaunele au fost trase la perete și sub lumina albastră a tuburilor de neon a apărut În mijlocul parchetului un Tiberiu transfigurat crescînd În sus ca o coloană arteziană, ca o flacără cu zeci de brațe, Într-o metamorfoză continuă; priveam fascinate acele salturi suple, aterizările ușoare, catifelate, piruetele În care trupul devine fusiform, ca să se desfacă din nou În brațe, leneș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
umple gura cu o limbă străină, aprigă... așa venea altădată poezia, așa venea dragostea și fața ta rămîne aceeași, placidă, nemișcată, un oblon, În spatele căruia se săvîrșește o crimă. Și tot libidoul acesta, un reflex vechi și fără obiect, acum crescînd pînă la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin piețe, pe străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu vă deranjam... Vă rog să veniți... Michael, mort, deși mișcând, asemeni nouă tuturor, niciodată născut, hălăduia de momente bune prin cameră, fără un scop anume, bâjbâind poate în căutarea propriilor haine. Abia acum observă rămășițele lui Teleferic, cu îngrijorare crescândă, enervându-se treptat cumplit. - Mda, nu, bolborosi Clossettino incoerent, destul de încet. Nu vreau! spuse apoi mai tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă fata. E ceva îngrozitor, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
scara de marmură de la intrarea principală. Dar, dacă înainte mi-era imposibil să reacționez cum aș fi vrut la auzul vocii directorale care ne umplea recreațiile, acum, aproape uitând de sentimentul de compasiune pentru Burkeviț care mă adusese acolo, simții crescând în mine o putere uriașă. Era puterea urii împotriva lui Kleiman cel stacojiu care urla acum la mine. Și, deși simțeam cu bucurie că această ură îmi dă aripi și că îi voi spune cuvintele pe care voiam de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
când vorbesc despre sportsmani, mă gândesc la toți aceia pe care-i cunoaștem, indiferent dacă sportul este pentru ei o profesie sau o pasiune, un mijloc de existență sau un scop al vieții. E suficient să ne gândim la popularitatea crescândă a unor asemenea sportsmani pentru a ne da seama că mari mase de oameni nu numai că sunt cucerite de succesul lor, dar îi și divinizează. Despre acești oameni scriu ziarele, lor li se fac fotografii (ce importanță are aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]