19,564 matches
-
eram singură la Stockholm, gândind că era ușor să mă strivească cu moartea mamei, împiedicându-mă să fiu prezentă la înmormântarea ei. Poate că omul de lângă mine, mă gândeam, mergând cât mai repede, era unul dintre agenții trimiși să execute crime în străinătate, în contul poliției secrete sau al contraspionajului sovietic. Reușisem să mă distanțez de compatriotul meu dar el nu se lăsa deloc învins. După o tăcere lungă l-am auzit din nou: - Putem juca un joc. - Ce fel de
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
trage sfori, e în tabăra întunecată, se acoperă de lauri în ochii superiorilor săi îndeplinind cele mai abjecte misiuni. În toți anii ăștia experimentează până unde se poate coborî. A ajuns la viol și i-a plăcut, a ajuns la crimă și i-a plăcut. După una sau alta din faptele acestea abominabile, se uita în oglindă și constata cu surprindere, dar și cu o indescriptibilă satisfacție, că pe dinafară nu se cunoaște nimic din mizeria aflată înăuntrul său, fața lui
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
din faptele acestea abominabile, se uita în oglindă și constata cu surprindere, dar și cu o indescriptibilă satisfacție, că pe dinafară nu se cunoaște nimic din mizeria aflată înăuntrul său, fața lui are aceleași trăsături fine, atrăgătoare ca și înainte de crimă, ochii lui au aceeași seninătate și aceeași fascinantă culoare gri, iar frazele din literatura pe care continua să o scrie nu s-au stricat nici ele, nu înregistrează nimic din ticăloșie, dimpotrivă, parcă sunt mai puternice și mai expresive, cameleonismul
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
să te așezi tu pe scaunul judecătorului și al gâdelui. Și dacă totuși ești pus în situația să te așezi, curmând răul, luând viața celui locuit de rău, atunci nu se cheamă că tu însuți ești un învins, ai comis crima și ai devenit chiar tu o casă a răului împotriva căruia crezuseși că ești menit să lupți?! O asemenea faptă nu-ți schimbă pentru totdeauna cursul vieții, nu devii și tu, dintr-un ins imaculat, senin, un ins cu grele
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
mult cu făptura lui Toma necredinciosul mâinile le pierd prin măruntaiele nopții sunt gata să le înhațe ligamentele orelor să le articuleze în lumea incestului asta-mi mai lipsește să mă culc cu propria-mi făptură chiar ar fi o crimă desăvârșită! Ah, dar și înstrăinarea are efectul drogului Visele toate se lipesc precum niște abțibilduri pe pielița lumii anesteziind și cea mai pipernicită realitate îmi plâng în draci silabele ce mi-ai ciuruit plăcerea de-a îngurgita lumină pe inima
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
în parte pe biografia lui Baudelaire. Amîndoi au fost traumatizați, în copilărie, de recăsătoria mamei văduve, iubită cvasi-incestuos, cu un militar (generalul Aupick, generalul Knoyle în roman). Asta ar explica înclinația lor spre rău, spre viciu, spre autotortură, spre imaginația crimei etc. Numai că Baudelaire și-a transpus aventurile - în mare parte imaginare - din sfera răului în marea poezie a Florilor răului, pe cînd "dublul" său ratat, închipuit de Huxley, sfîrșește efectiv în crimă și sinucidere. Ciudățenia e că Mircea, deși
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
rău, spre viciu, spre autotortură, spre imaginația crimei etc. Numai că Baudelaire și-a transpus aventurile - în mare parte imaginare - din sfera răului în marea poezie a Florilor răului, pe cînd "dublul" său ratat, închipuit de Huxley, sfîrșește efectiv în crimă și sinucidere. Ciudățenia e că Mircea, deși nu-și mai amintește de pasajul pe care i-l citesc la telefon, știe într-un fel romanul mai bine decît mine, care abia l-am terminat. Fabuloasa memorie, aproape borgesiană, a lui
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
o vinovată fără voie, victimă a panicii de moment și a incapacității pe care mi-am recunoscut-o întotdeauna, de a mă orienta în mod prompt și pozitiv în situații neprevăzute. Și totuși, săvîrșisem și eu, în felul meu, o crimă, chiar dacă am regretat-o sincer imediat. Locuința mea era la capătul care dă spre stradă un balconaș folosit mai degrabă pentru a depozita diferite obiecte ieșite din uz: pe polița de sub măsuța din mijloc, vrafuri de reviste și publicații vechi
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
în care au avut loc evenimentele, poate induce în eroare. Ca să impresioneze, ziarele centrale cu tiraj de masă publicau incriminarea cu litere de-o șchioapă: " Cine știe, spre exemplu, că Eliade și Cioran se aflau la București, în 1941, în timpul crimelor sângeroase, făcute de Garda de Fier." (Evenimentul zilei, 9 aprilie 2002). în realitate, Eliade se se afla de un an de zile la Lon-dra. Și chiar dacă ar fi fost în țară, de ce l-am considera in-cul-pat? "Eliade a crezut în
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
l-au conceput. Brâncuși spunea: 'artă nu are nevoie de asasini; îi găsește în sânul ei'. Cei care au făcut acest gest nu sunt politruci comuniști, ci oameni de artă, și atunci sunt dublu vinovați. A arăta o stare de crimă culturală este primul lucru de igienă socială pe care il semnez.” Dan Puric a exemplificat un fapt absolut real criză fundamentală din cultura română: “Încerc să fac un film fără cuvinte în care să pot povești în alți termeni despre
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
viață de om întreagă! Și aud că nu înviază mortul. Chiar și cînd a fost înmormîntat de viu. Dar le spun acestea pentrucă am cel mai puternic temei să strig că asasinatul săvîrșit asupra mea și operei mele e o crimă împotriva artei, împotriva regimului actual și a poporului nostru. Urmează, tovarășe Președinte, copie depe petiția - întîmpinare către Ministerul Învățămîntului și Culturii, de care am și vorbit mai sus. C O P I E DOMNULE MINISTRU, Cu privire la gradațiile speciale ce mi-
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
morții, În martirajele spre taberele de la Deirez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
În martirajele spre taberele de la Deir- ez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
prin băutură, nefiind atras de nimic altceva decât de solitudine, fără ca viața să Îi ofere un trai satisfăcător În ciuda studiilor sau a vârstei. Astfel plănuiește să se sinucidă, dar neavând suficient curaj, angajează un asasin plătit să „rezolve”, printr-o crimă ce ar trebui să rămână nerezolvată, propria moarte. Pentru a evita orice suspiciuni și pentru a muri cu „demnitate” Îi spune intermediarului, un prieten de-al său din școală, că dorește să-l ucidă pe amantul soției. O mică eroare
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
Adevărul despre Sascha Knisch de ARIS FIORETOS Iubire și crimă? Plăcere și vinovăție? Partea afectivă a lucrurilor Încununează cu simplitate Întunericul. Înăuntru și-n afară se subliniază permanența atemporală a morții și se dă semnalul de plecare pentru un nou ciclu temporal. Iubirea mortală sau moartea În iubire se intersectează
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
parțial imitată, Knisch folosește din plin resurse vizuale, sonore, tactile, de care dispunde În extinderea lumii sexuale. El dislocă ceea ce este deja văzut, simțit, perceput Întrun mod pe care nicio conștiință nu ar putea-o justifica. Încercarea de a Îndreptăți crima comisă Îl propulsează pe Sascha ca un criminal, urmând după aceea o serie de morți ciudate, năucitoare. Partea sexuală e ca o amprentă asupra destinului său, căci bărbatul, Încercând să rezolve situația, ajunge la Fundația pentru Cercetări Sexuale. Dacă la
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
obiect și subiect, dacă umple un spațiu care nu Încetează niciodată să se simtă absent sub atâtea circumstanțe diferite. Din umbră obișnuită a omului ce cunoaște o femeie cu obiceiuri care ies din tipar, Își face prezența un acuzat de crimă ce Încearcă să-și dovedească nevinovăția. Din nou: atașament sau simplă frică? Sub imperiul repeziciunii, Knisch rememorează câteva Întâmplări ale Dorei, care Îl duc la cel mai bun prieten al ei, apoi la Fundația pentru Cercetări Sexologice. Uciderea lui Anton
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
ei, apoi la Fundația pentru Cercetări Sexologice. Uciderea lui Anton și Îndoielile legate de propria persoană și sex devin o pacoste a conștiinței și o extensie a comportamentului În viața personală, tot mai complicată. Amestecul de mister politic, artă sexuală, crimă și iubire eșuată Încununează un Întreg veridic: acesta prepară consecutiv etape reprezentative din viața covârșitoare a unui om. E vorba totuși de adevărul unui om care, În cele din urmă, se arată În cel mai complex mod, idee reflectată și
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
care, În cele din urmă, se arată În cel mai complex mod, idee reflectată și din titlu. Un adevăr agasant și o personalitate stranie. În ceea ce privește traversarea timpului, se va vedea construindu-se sub ochii săi un adevărat monument al unei crime, al unei duble Înscenări. Plecând de la drepte care țâșnesc spre cer, de la pura incertitudine, odată analiza Împlinită, Knisch revine de partea cealaltă a frontierei de sticlă de la care plecase și Își va lua rămas bun de la forțele imaginare. Astfel, el
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
labirintului morții Îl eliberează pe presupusul vinovat, descoperind o altă serie de convingeri nemotivate, de răutăți capricioase sau de fapte inexplicabile. Impulsurile constructive și judecata clară și precisă, În conformitate cu propria disciplină, curăță terenul și orice formă de necunoscut. Iubire și crimă? În contrast cu alte opere literare, În romanul lui Aris Fioretos nu numai că se urmărește reconstituirea conștiinței În realitatea sa cotidiană, dar se și dublează Întâmpinarea acestei idei. Deosebirea stă Întro coerență constantă, asigurată de manifestarea voluptoasă, amabilă și ironică. Astfel
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
mele și le-aș fi aranjat Într-un model nou, mai convingător? Abia atunci povestea mea va deveni mai mult decât o sumă de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie.” Fără Însă a generaliza, romanul centrează scena crimei ca motiv declanșator al Întregii acțiuni, moment În care Sascha Knisch, ascuns În șifonierul din camera 202 a Hotelului Kreuzer, este singurul martor al morții Dorei Wilms provocate indirect de către un vizitator anonim. În Încercarea deslușirii adevăratei Înșiruiri de evenimente
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
remunerație ultra- suficientă, o logodnică fermecătoare. Un viitor strălucit, ar indica acestea cititorului. Numai că în momentul în care intervine plictiseala în viața personajului-narator, firul narativ devine straniu de violent. Bateman devine un monstru asemănator lui Mr. Hyde, autorul unor crime monstruoase ațintite asupra unor personaje alese la întâmplare și nevinovate. Sau nu, căci nevinovația lor poate fi pusă sub semnul întrebării: victimele sale numără o prostituată, un cerșetor și un yuppie la fel de plictisit ca și Patrick. Spre deosebire de Dr. Jeckyll însă
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
căci nevinovația lor poate fi pusă sub semnul întrebării: victimele sale numără o prostituată, un cerșetor și un yuppie la fel de plictisit ca și Patrick. Spre deosebire de Dr. Jeckyll însă, Patrick nu încearcă să își controleze obsesiile. Este hyper-lucid în momentul comiterii crimelor și savurează cu o plăcere respingătoare fiecare moment. Cititorul trăiește o vagă deziluzie, în același timp o ușurare, la ivirea bănuielii că faptele lui Bateman s-ar fi produs doar în mintea personajului. El devine un narator neverosimil când avocatul
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
Vitoria Lipan (din celebra capodoperă a lui Mihail Sadoveanu: Baltagul), plecată în căutarea bărbatului său, hotărâtă să facă ea dreptate, nemaiașteptând justiția divină -, Maria Toacă poate fi privită aidoma necruțătoarei protagoniste din drama Năpasta a lui I.L. Caragiale: Anca. Despre crimă este vorba în Baltagul și în Năpasta -, și tot împotriva unei crime (genocid cultural, identitar) - comisă, de astă-dată, samavolnic, cu un arsenal de arme subtile, machiavelice, imperialiste - au pornit la drum Doina Cernica și Maria Toacă. Primele 268 de pagini
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
căutarea bărbatului său, hotărâtă să facă ea dreptate, nemaiașteptând justiția divină -, Maria Toacă poate fi privită aidoma necruțătoarei protagoniste din drama Năpasta a lui I.L. Caragiale: Anca. Despre crimă este vorba în Baltagul și în Năpasta -, și tot împotriva unei crime (genocid cultural, identitar) - comisă, de astă-dată, samavolnic, cu un arsenal de arme subtile, machiavelice, imperialiste - au pornit la drum Doina Cernica și Maria Toacă. Primele 268 de pagini ale volumului sunt trăite și scrise de Doina Cernica. Sub titlul Dulce
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]