5,338 matches
-
N., Mărginean, I., Pop, L., Stroie, S., Teodorescu, M., Voicu, M., Voicu, B. (1999), Politici sociale în România 1990-1998, Editura Expert, București Zamfir, E., Zamfir, C. (coord.) (1995), Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, București Zvekiv, U. (1998), “Criminal Victimisation in Countries in Transition”, United Nations Interregional Crime and Justice Research Institute, Publication No. 61, Roma http://www.unodc.org/unodc/newsletter 2003-12 01 1 page003.html II. Legislație națională Legislația a fost studiată din perspectiva evoluției acesteia în intervalul 1990-2010 Constituția
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
prima mare deziluzie. Să poți face ceva și să nu ți se dea voie. Gândul îi fuge foarte des la acest prim eșec“. Să fi dus acest eșec la călugărirea de mai târziu a Eugeniei Ionescu? La fel ca la criminalii care-și justifică pornirea prin faptul că în fragedă pruncie niște părinți ceva mai încuiați nu le permiteau să mănânce un picuț mai pipărat? În timp ce Eugeniei Ionescu i se refuză gloria, iată însă că alții prosperă. De curând, Constantin Tănase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vene, iar ideea uciderii copilei i se contura tot mai clar în minte. Simțea insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au devastat sediile de partid, în sate au aprins grajdurile și au omorât animalele, au rupt barajele, au dat foc la benzinării, și s-a încins o horă a purificării cum nimeni nu mai văzuse până atunci. În furia generală, criminalii s-au amestecat cu eroii, binele cu răul, minciuna cu adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Asta până când urmele au prins conturul unor pantofi roșii ce plecau de lângă tine și începeau undeva o conversație, apoi ușile troleibuzului închise în urma lor, separându-i de gândurile tale. Te încăpățânai să crezi că aveau să se întoarcă asemeni unui criminal la victima lui, așa cum și tu te întorceai la urmele tale din ce în ce mai vechi și mai apăsate. Veneai în stație cu noaptea-n cap și plecai seara târziu, urmăreai fiecare trecător, iar silueta ta devenise ceva comun și impersonal ca asfaltul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis-o! O, cumplită vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi. În sufletul său, însă, el continua să se audă, neîncetat: piu, piu, piu... Când sosi ora de culcare voi să adoarmă. Nu putu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mare fiind fata, Ilinca. Cunoscut fără antecendente neavenite. Calm la fapte și la vorbe, cum erau mai toți bulbocenii. și, totuși, cu ceva ascuns, în el, de care lumea nu putea să-și dea seama. Un ceva drăcesc, un ceva criminal, un ceva fără putință de a fi depistat și înlăturat, reparat, ameliorat, vindecat. Ori, măcar, mergând spre vindecare. Acel ceva, se chema GELOZIE. Boala otrăvii otrăvurilor de pe lume. Nimic nu-i mai cumplit decât așa ceva! Nimic, oameni buni. și, o să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
desigur. Bani - bani; singurică la părinții atât de bogați singurică; eminentă absolventă a facultății de drept de la universitate? Eminentă! Post bine văzut și plătit în magistratura locală? Da! Atunci, oare, ce mama dracului o fi făcut-o să îngroașe rândurile criminalilor locului? Chiar, ce? Asta i. Că, nu se știe, deocamdată, ce, și, nici dovezi, prea convingătoare, cum că, în adevăr, dânsa ar fi criminala, încă nu sunt. Nu sunt, însă, cine știe, poate că vor fi. Dosarul se îngroașă, încet
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de la adăpat și se îndreptau către culcare. Dând de oameni, de mișcare și de vorbele lor, făcură un salt, urcară ceva mai sus, după care coborâră, și se așezară, la poalele Piscului Doamnei. Nicoară, nemaiavând ce face, deschise vorba, către criminal. Cum, domnule, chiar dumneata, cu mâinile dumitale, s o omori? Da. Chiar eu, cu mâinile mele. Așa cum v-am povestit, în câteva cuvinte, când v-am abordat, și v am rugat să anunțați la 112. Ne iubeam foarte mult. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iar când, în sfârșit, se apropie bătrânețea, înțeleg că se află la ultima și că aceasta se va deteriora repede; de-abia atunci apare fața lor reală. Nu știu ce virtute toxică posedau pereții camerei mele; îmi otrăveau spiritul: cu siguranță, un criminal, un nebun furios, ocupase locurile astea înaintea mea. Nu numai pereții camerei, ci tot ceea ce vedeam în afară, măcelarul, bătrânul negustor de mărunțișuri, doica mea, târfa, oamenii pe care îi vedeam în mod obișnuit și chiar castronul în care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
i-am văzut niciodată. Au apărut în ultima vreme. Parcă i-a adus vântul de pe pustii... Întâi să se facă bine Hliboceanu și după aceea trebuie căutați lotrii! Or mai da ei pe la Crâșma din drum. Se știe doar că criminalul dă târcoale locului crimei, să audă ce se vorbește și dacă cineva are bănuieli asupra lui... Așa că, Ioane băiete, nu suflați o vorbă către nimeni... Trebuie lucrat în taină... Nu se poate să nu cadă ei în laț! Am priceput
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a simțit atât de plină de viață decât atunci când mititelul În formă de bastonaș Îi ciugulea tandru ficatul. Au urmat, evident, decesul și un proces intentat numitului bacil de către urmașii băbuței milionare, care, ce oroare!, Îi lăsase Întreaga avere criminalului. În alte cazuri, gazda a căzut pradă propriei slăbiciuni. Un cetățean din Liverpool și-a păstrat ca animal de companie vibrionul care nu izbutise să-l dea gata. Îl ținea Într-un borcan, hrănindu-l cu mâna lui cu alge
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru asta. — Posibil. Și de-atunci nu trece o oră fără să mă-ntreb de ce. Să fi fost un simplu om plictisit de veșnica monotonie a zilelor? Unul care-a suferit prea mult și voia să uite? Ori poate un criminal bântuit de mustrările de conștiință? Știi, ieri am descoperit Într-un colț de sertar, sub o latură ușor desprinsă, un fragment de bilet de avion, pe care Încă se văd data și numărul zborului. Se pare c-am sosit la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât de prost, Încât vreun cititor să se enerveze cumplit și să crape. — Nu cumva și-a dat seama
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
casele, locuiesc precum într-o leprozerie sau într-o veche Curte a Miracolelor, îngropați în gunoaie și invadați de șobolani, tot felul de năpăstuiți ai soartei, copii ai străzii, oameni evacuați din imobilele revendicate, prostituate devenite neproductive, alcoolici, foști pușcăriași, criminali sau violatori, o lume învăluită în mirosuri pestilențiale și în "răsuflarea" morții, supraviețuind de azi pe mâine din scormonitul pubelelor, din hoție și din cerșetorie. În oceanul acesta de violență și de promiscuitate, unde guvernează legea junglei, Antoniu și Kawabata
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
că lucrurile complicate pot fi Înțelese cu ajutorul celor simple - și viceversa. Fiindcă există Întotdeauna un „și viceversa“. De aceea lansă o ipoteză mai Îndrăzneață decît intenționase. Poate că l-au omorît rolanzii, ca să-i fure solda. Iar poliția, neputînd găsi criminalul, dă vina pe extratereștri. Ori de cîte ori nu poate rezolva un caz, poliția dă vina pe extratereștri, confirmă Pruritanal. — În cazul de față, Înclin să cred că poliția are dreptate, interveni Vic, fără să mai aștepte să-i vină
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vor fi determinați să-i aleagă pe cei mai tîmpiți dintre ei ca să-i conducă. Copiii vor fi Învățați de mici să mintă, să fure și să facă rău. Justiția Îi va condamna pe nevinovați și-i va achita pe criminali. Cei capabili vor fi ținuți deoparte, trimiși la munci umile sau lăsați să crape de foame. Iar oamenii cinstiți, dacă vor mai fi, vor Înnebuni de bunăvoie. Astfel Încît, În cele din urmă, România va deveni invizibilă și va dispărea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dinții de fiecare secundă, spune Tîrnăcop, cît a durat hăituiala pînă am reușit să ne facem pierdută urma. Ne-am fofilat fiecare pe unde am putut, prin gurile de metrou, pasaje, străzi lăturalnice, apoi ne-am încuiat aici ca niște criminali. Pînă cînd Tîrnăcop nu s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de gol, e slab de tot la găoază, a fost nevoie să iasă de nu știu cîte ori ca să se ușureze de tot, norocul lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
repezit să dai ordine drastice de a se deschide focul la Timișoara, nu-ți puteai imagina nici în ruptul capului că Piticul te mințise cu sînge rece, cum nu o mai făcuse pînă atunci, într-o chestiune atît de importantă. Criminalule, te-a înțepat Picioruș, hai să facem odată tîrgul, îți cunoștea perfect personalitatea, mustrările de conștiință care nu-ți dădeau pace, chestia cu martirul care se sacrifică pentru că nu vrea să facă nici un compromis, cu tiranul aflat la putere, o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să fie doar o grămadă de moloz mîine-poimîine, a început să-mi toarne despre picturile alea că erau neprețuite, altarul, jilțurile, covoarele, mobilierul, obiectele de cult, că toată șandramaua era un monument istoric, a-nceput să se isterizeze, să țipe: criminalul, că ne demolează și bisericile, nu îi era de ajuns că ne călcase toate drepturile în picioare, urma s-o facă și pe asta, am apucat-o de umeri să-și revină, eram acolo, de cine-ți pasă ție mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Că se vor înfrunta două tabere de pe poziții total diferite. Că deznodămîntul va fi cu totul imprevizibil. Nici măcar de o asemenea iluzie nu vei avea parte. Totul se va face în cel mai elagant mod posibil. Vor exista călăi și criminali, dar din aceia cu mănuși, dichisiți, ferchezuiți, încît nimeni n-o să-i deosebească de restul lumii. Toți morții vor fi planificați, iar numărul lor va fi stabilit în funcție de necesitățile cerute de evenimente. La sfîrșitul Revoluției însă nu vor fi lăsați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tipi cu adevărat răi de băgat În pușcărie fără să-i mai trimitem și pe cîțiva puști ușchiți la un curs prin corespondență din Închisoare la Univesitatea de Infracțiuni că fumează iarbă sau vînd pastile. Nu poți să-i faci criminali pe oameni pentru că preferă anumite produse. Ai putea la fel de bine să-i bagi În Închisoare pentru că preferă Cornflakes și nu All Bran. O grămadă de aiureli de rahat, clatină el din cap. Oricum, trebuie să plec. Simt cum Îmi crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
prezent fără speranță. Tot ce ar trebui să fie al lor aparține altora. Până și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de minune mizeriei, se adaptează cu o ușurință fantastică. Foștii clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori sunt și ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
omor din culpă la cincisprezece ani de Închisoare, cu interzicerea tuturor drepturilor civile. Recursul, În loc să-i reducă din pedeapsă, a mai adăugat doi ani la condamnarea inițială. A primit sentința resemnat, și, și-a făcut intrarea În lumea sordidă a criminalilor Înrăiți, cu o pace de care nu credea că este În stare. Dar ce se Întâmplase de fapt În acea noapte În care-i sărutase prostituatei buzele reci ca gheața? În umbră, foarte aproape de mașina lui În care o primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]