1,366 matches
-
stradă. Uneori Îl găseam acolo, alteori Julián era dispărut. Îi lăsam de-ale gurii, bani, cărți... Îl așteptam ceasuri În șir, pînă la căderea nopții. CÎteodată Îndrăzneam să explorez vila. Astfel mi-am dat seama că distrusese lespezile funerare din criptă și că scosese sicriele. Nu-l mai credeam nebun și nici nu mai vedeam În acea profanare o monstruozitate, ci doar o coerență tragică. CÎnd Îl găseam, vorbeam ceasuri la rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a mărturisit că Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă. Încă nu-l detectasem pe Fumero. M-am Întrebat dacă nu cumva coborîse În pivniță sau În criptă. Pulberea de zăpadă care pătrundea de afară Îi ștergea urmele. M-am strecurat pe casa scării și am aruncat o privire pe coridorul ce ducea spre ieșire. VÎntul Înghețat mă lovi În față. Brațul Îngerului scufundat se zărea În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Fumero trase percutorul. — Acum, nenorocitule, gîndește-te dacă ai vreun motiv să mai trăiești. Ce zici? Am Încuviințat Încet. — Atunci, spune-mi unde-i Carax. Am Încercat să bîigui ceva. Fumero și-a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla, ferește-te să-ți vâri nasul În intimitatea unei femei... Ferește-te cât poți să-i scotocești agenda În care dorm ca Într-o criptă atâtea nume și atâtea numere de telefon! La ce bun? Cui i-ar folosi știința asta?! La ce să-ți Încarci memoria cu lucruri de prisos? Mai bine studiază-i mersul, felul de a-și da ochii peste cap sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sănătatea tuturor. „Adică a celor vii, dar și a celor morții.” Spiciul său scurt avu ca punct de plecare tocmai cimitirul ce-și Întinsese cândva stăpânirea peste grădina de vară Corso... „Poate că e mai bine”, spuse el, „că În locul criptelor se Înalță azi aceste mese la care stăm și ne-ospătăm... Să bem, deci, și pentru morți, și pentru vii...” La toate acestea, medicul mai adăugă o frază alambicată, din care se putea deduce că locatarii vechilor morminte ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu care se Întâlnea la Corso sau pe stradă, și morții morți, ale căror spirite mai bântuiau măcar În vise și În amintirile prietenilor de pahar și ale urmașilor, dacă nu cumva și În alte locuri. Uneori, stând Întins În cripta sa de marmură, tapetată cu icoane și tablouri de ultimă modă, Noimann Își Închipuia cimitirul ca pe un tren ce se mișcă pe șine spiralate - cu o viteză imperceptibilă chiar și pentru un melc - spre un anumit punct unic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de Napoleon, pe Satanovski. Apoi Își amintea cum, intrând În criptă, se Întinseseră toți trei dezbrăcați la piele, plini de confeti și de frișcă, el În dreapta, femeia la mijloc și inginerul la stânga (probabil că Bikinski se evaporase undeva pe drum), fumând dintr-o țigară de foi și bând din aceeași sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
printre jerbele veștede de flori risipite pe mormintele din jur. Triumful și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă femeia-șarpe voia cu tot dinadinsul să se Încolăcească pe grumazul cuiva, n-avea decât să se strecoare În cavou. Inginerul Satanovski, poate chiar și Noimann, erau dispuși să Încerce diverse experiențe pe pielea lor. În ceea ce-l privește, Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și nesățios băutor de sânge. Am vizitat acest subpământen „mausoleu”, în vara anului 2002, criptă tăinuită. Parametrii uriași de beton stau mărturie dramaticei însângerări din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
băieților lui de mingi. Danny se duse înspre mașină, văzând negru în fața ochilor. Coborî din parc pe Los Feliz și Vermont, oprindu-se la un telefon public, de unde îl sună pe doctorul Layman și îi spuse că doi tovarăși de criptă de-ai lui Goines erau pe drum și că trebuia să-i înhațe cu orice preț pentru autopsie. Un minut mai târziu mașina lui Niles și breakul medicului legist se îndreptau spre sud fără lumini sau sirene, într-un cortegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bizuită, și s-a prăbușit totuși. . . Numele Lidiei, a acelei surori-idol a lui Nory, lăsa totdeanua în urma lui un spațiu tăcut și trist. - Așez ceaiul în sufragerie, le strigă de dincolo Lina. . . . După ce respectă tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și expresia artistică; a dat cuvintelor simple valoare nouă și armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit. Mihail Sadoveanu O, MAMĂ ... O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău ... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu‐ mi plângi; Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, fină, plină de focul tinereții” (Neamul șoimăreștilor). Dicționar: ARIF, TIM, EOFF, TMEI. . O, MAMĂ... de Mihai Eminescu „O, mamă , dulce... , din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură... de toamnă... de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău (... Mereu... vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu‐ mi plângi; Din teiul sfânt și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ionescu primește telegrama: „Caragiale a murit”, iar Cella Delavrancea menționa în scrisoarea din 29 iunie către București: „Caragiale e mort, mort... lungit la pământ cu gura deschisă, palid, cu privirea fixă... a murit subit.” La 27 iunie e coborât în cripta cimitirului din apropierea locuinței în prezența fiului mai mare Mateiu, a lui Vlahuță, Delavrancea, Gherea cu soția, Dumitru Gusti din Iași, Cerna și Ivașcu. Mărinimia guvernului care subscrie darnic pentru funeralii este luată în derâdere. Trupul neînsuflețit al lui Caragiale este
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Ioan Caproșu, op. cit., p. 232 footnote>. Casa domnească oferea o legătură imediată prin intermediul unei mici portițe din latura de nord a zidului, cu tunelul ce pornea din turnul sud-estic al incintei și care ducea la fântâna mănăstirii și apoi la cripta din altarul bisericii de lângă Sfânta Masă. Faptele acestea ne indică în mod evident condițiile în care voievodul ctitor își asigura atât bunurile cât și viața sa și a familiei sale. În caz de atac al palatului domnul și suita sa
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fel de bordeiaș cu țoale din cordele pe jos și un miros de odaie veche, specific pentru casele foarte îmbătrânite de la țară...Când dau să intru , observ că trebuie să cobor trei trepte, acoperite cu hârtie albastră, ca într-o criptă răcoroasă.Gazda avea un băiat de varsta mea. Lucra pe la Botoșani, pe șantier. Făcea naveta și în fiecare dimineață venea în sala de la odaia mea pentru a lua ceva. Nu știu ce lua. Dar știu că odăița mea avea ușa cu geam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei de la Policlinica Vitan. Bradul din curtea policlinicii, spre care dă fereastra săliței, e prea mare ca să mai lase loc de altă imagine, iar pe întunericul în care lucrările stradale au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu sentimentul că partea bună a zilei lui s-a consumat după ce „i-a prins“ pe gunoieri și și-a băut doza. Am nimerit o dată și în apartamentul lui, o odaie într-un bloc vechi de cărămidă, rece ca o criptă, luminată de un bec care mai mult aduna umbra. Aici, nea Petrică își gătește de unul singur, mănâncă și doarme și, n-ai să crezi, citește. Citește noaptea, fiindcă el ziua umblă prin tot orașul, seara-n amurg trage câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zic benzină și, dintr-un minim self respect, continui să nu mă otrăvesc cu ea) și de douăzeci și... În plus, cârciuma aromâncei mai era și închisă duminică seara când treceam eu simțind nevoia să mă „îmbărbătez“ pentru cufundarea în criptă. Din stradă, puteam să-l văd pe dom’ profesor singur la masa lui, supărat pe toată lumea, înjurând amical și fără drept la replică: Măi ticălosule, iar bei, nu te mai faci bine? În unsprezece ani, de când a suferit primul infarct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
căldură. Draga mea, avem niște câmpuri de levănțică, o minunăție. N‑ai vrea să le vezi? — Nu, îmi e foarte bine, îi spun radioasă. Sunt pur și simplu fericită, așa, cum stau cu dumneavoastră aici. Zâmbetul călugăriței piere încet. — Nici cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod deosebit. Sincer, nu vă faceți probleme. Nu mă plictisesc! E atât de plăcut aici. Atât de... pașnic. Exact ca în Sunetul muzicii. Femeia se uită la mine ca la o nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pelerinaj la locul său de veci. O călăuză m-a condus la cimitir. Luând-o la dreapta după intrare, am văzut mormântul, rezemat de zidul unei grădini. Peri și piersici Își Întindeau peste el ramurile, care-și presăraseră florile deasupra criptei, astfel Încât aceasta era ascunsă sub un covor de petale”. Cu oceanul s-a unit picătura de apă. Un fir de praf din nou s-a prins de pământ. Tu poți să-mi spui de ce-ai venit pe lume? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
1895, și imediat după ea urmau socoteli precise, cartea de căpătâi a unui domn prudent ce-și administrase cu precauție bruma de avere. Unele note despre achiziționarea de cărți de la anticari parizieni. Mecanismul afacerii Îmi deveni clar: Ingolf găsește În criptă o casetă de aur incrustată cu pietre prețioase, nu ezită nici un moment, o vâră sub cazacă, urcă din nou și nu le suflă un cuvânt tovarășilor lui. Acasă găsește Înăuntru un pergament, mi se pare evident. Se duce la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să calculați treizeci și șase de ani după sfârșitul anului 1307 (care e Paștele nostru din 1308) și ajungem la Paștele lui 1344. După cei treizeci și șase de ani fatidici, suntem În 1344, anul nostru. Mesajul e depus În criptă Într-un involucru prețios, ca pecetluit, ca act ce consemnează un eveniment oarecare ce s-a petrecut În acel loc, după constituirea ordinului secret, În noaptea de Sfântul Ioan, adică la 23 iunie 1344”. „De ce 1344?” „Consider că, din 1307
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
căutătorii acelei pietre filosofale care, cum s-a văzut, nu-i altceva decât Graalul. Și acum gândiți-vă de unde i-a venit inspirația celuilalt mare profet inițiat de druizi, Mahomed, pentru piatra neagră de la Mecca? La Chartres, cineva a zidit cripta prin care se face comunicarea cu ascunzătoarea subterană unde se află Încă statuia păgână originară, dar, căutând bine, mai puteți descoperi o fecioară neagră, Notre-Dame du Pillier, sculptată de un canonic credincios al lui Odin. Statuia strânge În mână cilindrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cervelli mondani, Venezia, Zanfretti, 1583, discursul XXXVI) Materialul iconografic găsit la Milano și la Paris nu ajungea. Domnul Garamond mă autoriză să pierd câteva zile la München, la Deutsches Museum. Petrecui câteva seri prin micile baruri din Schwabing - sau prin criptele acelea imense În care cântă domni bătrâni cu mustăți, cu pantaloni scurți de piele, iar Îndrăgostiții Își surâd printr-un fum des de aburi porcini, pe deasupra unor căni cu bere de un litru, stând cuplu lângă cuplu -, iar după-amiezile răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]