590 matches
-
abia puteau vedea cozile cailor din fața lor, iar cărarea prin iarba câmpiei era încă întunecată. În timp ce ceața se învolbura în jurul steagurilor, al armurilor și lăncilor, toți oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
involuntare ale mâinilor, poziția picioarelor. Germanicus spusese odată că omul nu vorbește prin cuvinte, iar câteodată nici prin priviri, ci, asemenea cailor și câinilor de vânătoare, prin frământările și încordările trupului. „Dacă bănuiești că minte, uită-te cum i se crispează degetele, cum i se mișcă picioarele în încălțări.“ Gajus reținuse aceasta și acum asculta relaxat, inert, privind blând în ochii ei. Iar când termină de vorbit despre tatăl său, el păru că nu știe ce să-i răspundă: — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
licențioasă cu femeia, stând foarte aproape de ea, de gura ei, iar ea râdea fără reținere. Însă Împăratul privea dincolo de părul ei frumos pieptănat și parfumat, spre Calpurnius Piso, moștenitorul unui neam ce visase să pună mâna pe putere, care se crispa auzind cuvintele jignitoare ale fostului sclav: de la o distanță de douăzeci de ani, se întorsese și în mintea lui amintirea otrăvirii din Syria. Gândul acela se răspândea în întreaga sală, se transmitea de la un creier la altul, punea capăt discuțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stupide (extrase din I.U. Soricu, Scăunaru ș.a.). Coperta întîi a numărului al doilea înfățișează două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se în fundal. Cea din prim-plan își ține mîinile la urechi într-o atitudine crispată de groază, părul îi flutură, iar rochia ridicată de vînt îi dezvelește pînă sus coapsele. Dedesubtul imaginii, semnatarii sînt menționați în ordine alfabetică: Ion I.C. Brătianu, Claudian, Horia Maniu, Ernest Poldi, N. Porsenna, Theodor Solacolu, Tristan Tzara, Ion Vinea... Apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
această vilegiatură”, Chemarea oferă — ironic — cititorilor primul „poem” scatologic din literatura română modernă: „După masă mă duc la water closet/ Unde lipsesc lanțul și instalația modernă/ Și unde ie doar un măturoi cu care mă joc/ Și-l rostogolesc cînd crispez piciorul pe el./ De un cui sînt atîrnate foi/ Ilustrierte Zeitung/ Bukarester Tagblat (...)/ În jurul meu roiesc tot felul de muște/ Cele mai multe din ele sînt verzi./ Nesuferit cînd cineva dă busna acilea/ Și trebuie să strig precipitat Pardon/ Căci ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Marie trecu atunci la atac foarte direct. - L-ai văzut pe Yves pe faleză cînd erai cu Nicolas. Soția doctorului nu se clinti nici măcar un milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se crispă vizibil, o lacrimă Îi căzu pe elegantul taior șifonat de loviturile lui Pérec. Marie contemplă În tăcere mica picătură de apă sărată care se lățea ca o aureolă pe mătasea fustei, lăsînd-o o clipă pe soția lui Yves să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iubește din... - Nu mai vreau să-i aud numele, i-o tăie el Îndepărtîndu-se. Marie ieși pe balconul camerei, punîndu-și haina de piele. Părul, Împletit cuminte Într-o coadă grea, Îi degaja chipul, accentuîndu-i paloarea; dormise totuși prea puțin. Se crispă auzind sirena bacului și se abținu să se miște. Și-l Închipui pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de speranță. Răsună ultima avertizare a sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după beție Într-un colț. Ea m-a dus la bătrînul Pérec s ămă Îngrijească și m-a pus să jur că n-am să vorbesc niciodată despre cele Întîmplate pe faleză. - În schimbul a ce? Al lingourilor? Maxilarele skipperului se crispară la auzul jignirii. - În schimbul lui Anne. N-avea decît trei ani. Yvonne a amenințat că-l va denunța pe tata serviciilor sociale, că mă va trimite la casa de corecție, a spus că Anne va merge la un orfelinat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căutătură bănuitoare. - Nu dormi? - Ryan e de vină... mă rog, Erwan, răspunse el cu voce suavă, arătînd spre roman. Pietrele care glăsuiesc. - Dacă l-ai Început, nu-l mai lași din mînă. Ți-l dau de Îndată ce-l termin. Arthus se crispă și ieși fără să răspundă. Fiul lui Întoarse atunci cartea și Îi zîmbi larg lui Ryan, a cărui fotografie se afla pe spatele supracopertei. - Aveai dreptate, frățioare. E mult mai excitant să-i faci zile fripte moșului. Bătrînul se Înapoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ea, care de obicei privește și tace, acum latră la mine din camera alăturată, și eu nu pot să înțeleg nimic din ce spune. În general, toate știrile acestea, care sună atât de grav, nu au nicio importanță pentru mine. Crispat în timpul meu, nu mai pot fi sensibil la nimic exterior, la ce se întâmplă în afara mea. Acest timp al meu îmi este momentan deosebit de prețios, ca o bijuterie veche de familie. Mi-am amanetat adevăratul timp în speranța că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rămână ceva nedefinit, departe, cu toate că este tot timpul în mintea mea, la fel cum te visezi în prezența unor persoane foarte apropiate ce poartă un chip ciudat, străin, dar tu știi bine cine se ascunde sub acea înfățișare. Eram foarte crispat, nelalocul meu, doream să se termine cât mai repede, nu știu dacă a fost bine sau a fost rău, nici nu are așa mare importanță, cred că nici măcar pentru ea. Ne-am despărțit ca doi străini, tot ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este bine definită într-un anumit context geografic, dar limbajul este proteic. Dacă frâiele conștiinței și-ar da drumul, limbajul ar fi în fiecare clipă altul un Babel, ce ar cuprinde cuvinte amestecate din alte limbi. Dacă n-am fi crispați în spaima comunicării, am exprima, probabil, același lucru în mii de formule lingvistice în funcție de starea conștiinței noastre din acel moment. Dar cine să ne mai înțeleagă? Pentru că deraierile noastre de conștiință nu sunt și ale celorlalți, sau ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
drept că muzica poate provoca mai lesne aceste stări, ea pare a fi mai ușor accesibilă, limbajul ei fiind mai simplu și mai natural. Orfeu a desfătat cele șase urechi ale Cerberului cu lira lui, după cum șerpii dansează sau se crispează într-o euforie paralizantă în prezența muzicii; "Ca șarpele pe muzici înnodat, / Rotit de două ori la mărul-soare" (Ion Barbu). Fie și în cantități umile, fericirea este la îndemâna oricui, fiecare trebuie să se fi bucurat cumva, cândva, de ea. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
câțiva dintre Negri Își dăduseră jos nădragii și Își arătau dosul În semn de dispreț. Deodată, În centrul pasajului apăru un bărbat călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în tricoul lui albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână și oacheșă, păreau fără culoare, iar gura i se crispase, tristă, sub mustața stufoasă și pleoștită. Ei tăceau, umiliți că intră ca după o înfrângere și furioși pe propria lor tăcere, pe care le venea din ce în ce mai greu s-o rupă, pe măsură ce se prelungea. Treceau pragul fără să-l privească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de dușmănoasă, încât fu uimit el însuși când se auzi. Arabul privi în lături. - A fugit. Am alergat după el. Înălță către Daru niște ochi întrebători și triști. - Și acum ce-or să-mi facă? - Ți-e frică? Prizonierul se crispă, ferindu-și privirea. - Îți pare rău? Arabul îl privi, cu gura deschisă. Era limpede că nu înțelege. Mânia punea stăpânire pe Daru. În același timp își simțea stângaci și ne la îndemână trupul mare, înghesuit intre cele două paturi. - Culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mi-o pot imagina pe Lucille lucrând, am meditat eu cu voce tare. — Ei, pe vremuri era o tipă foarte activă. Sigur, asta se întâmpla cu mulți ani în urmă. Telefonul a început să-mi sune, iar eu m-am crispat imediat. Dar era numărul de la biroul lui Randall - nu șefa mea. — Bună, dragule, am gângurit eu. — Salut, ursulețule! Ascultă, am vrut numai să te anunț c-o să vină Freddy să vă ia de la aeroport. și am rugat-o pe Svetlana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi cu blacheuri, mica reuniune, pioasă cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în timp ce eu eram în biroul alăturat, apoi Lee pornind în trombă spre La Verne’s când a fost scos din minți de Sclavele infernului. — Martha, povestește-mi sincer și restul, i-am spus. Martha se uită în jur și se crispă toată. Își ținea picioarele apropiate, brațele pe lângă corp, pumnii strânși. — Lee Blanchard a venit acasă la noi și i-a spus lui tata că a stat de vorbă cu femeile de la La Verne’s - niște lesbiene care puteau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
violoncel, admițând că aș fi părăsit chirurgia pentru muzică așa cum doream. Poate aș fi ajuns un muzician bun. Cine știe? Așa, nu sunt decât un doctor ratat, care nu e în stare să vadă o rană deschisă fără să se crispeze. 26 august Am plătit o dată pierzând muzica. Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învârtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbâcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]