631 matches
-
pentru că el încă își caută locul ? Inoportun și stângaci pribeag, pendulând încă pe acel prag de erori și victorii, înainte de-a se defini și a deveni. Treapta 22 pe scara Lavater, frumusețea neostentativă, șansa perfecțiunii, spirit, demnitate și adevăr ? Crispat, bolborosind, vânturând în aer brațele lungi cu care lovește, ba cu dreapta, ba cu stânga, marginea patului și peretele. ...Ar fi de ascultat, venind de nu se știe unde, prin golurile visului care găzduiește tânărul captiv, vocea liniștită a bătrânului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în biografia autorului. Gafele condimentează biografiile oamenilor celebri. Gloria presupune o selecție foarte dură. Numai pentru câteva mumii de faraoni, de exemplu, s-au înălțat giganticele piramide egiptene. Monotone trebuie să mai fie bolgiile eternității! Generează capodopere mai ales vremurile crispate. Geniile împing spre piscuri culturile mici în care au apărut. Geniile ridiculizează omenirea venind cu soluții extrem de simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție și de revelație. Cucerirea și păstrarea gloriei sunt acte de încrâncenare nu de cavalerism. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
familiei Plopeanu cele trei perechi: Radu cu Ramona, Andrei cu Livia și Eugen cu Oana cântau la mulți ani închinând cu șampanie. Pe fețele tuturor se putea citi o bucurie senină, specifică acelei nopți, în afara de Eugen, care părea puțin crispat, neobișnuit fiind cu societatea dar încerca și chiar reușea să zâmbească uneori la câte o mică glumă făcută de Andrei. în tot acest timp cât clopotele băteau, bătrâna doamnă Neli se ruga în fața icoanei sub care fumega candela cu tămâie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mers. De la o oarecare distanță îl văzu pe Radu, care stătea sub o salcie supăcioasă a cărui mireasmă se simțea plăcut. Din când în când, el dădea cu pietricele în apa limpede care curgea liniștit. Fața lui păru destul de crispată. -Radu, zise ea încet când se apropie de el. -Ramona!, exclamă Radu, surprins. -Ce înseamnă asta?, referindu-se la aruncatul cu pietre. -Fiecare își omoară nervii cum poate, răspunse Radu, cu privirea undeva departe. Ea se așeză lângă el pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
exercițiile taoiste și cele occidentale este evidentă mai ales la nivelul încheieturilor și al mușchilor legați de coloana vertebrală. Prin destinderea și întinderea vertebrelor și relaxarea mușchilor spinali conecși, puteți oferi impulsuri nervoase și energetice optime organelor vitale. Mușchii spinali crispați nu numai că blochează canalele nervoase și energetice, ci consumă și energia vitală, deoarece este nevoie de multă energie pentru a menține acești mușchi contractați. Relaxarea fizică totală este o condiție absolut necesară pentru controlarea adecvată a respirației și deplasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
răsucește spre mine, — Tu ai lucrat la Londra pentru Met, Robbo. Zi-le tu. — Păi, pot vorbi numai despre perioada În care am fost la Stroud, zic eu evaziv. Mă uit la Ray Lennox. Are fața impasibilă dar privirea cam crispată. Bag mâna-n foc că puțoiu suferă. Iar s-a apucat de chestia aia care se trage pe nări, pun pariu patru la unu. Chiloții gălbejiți intră pe felie, — Ce-i cu Stroud Green? — Cred că nu se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mine plecăm, după ce ne-am completat hârtiile cu ore suplimentare, iar de Crăciun se plătește dublu. Zi liberă oficială. Acasă am fasole cu pâine prăjită la masa de Crăciun. E un mesaj pe robot. O voce de fetiță obosită și crispată. — Crăciun fericit Tati. Sper că Moșul a fost bun cu zgâmboaica, căci io n-am fost deloc n pula mea. Șed În fața focului cu televizorul aprins. E un film cu James Bond pe care l-am văzut de un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cît mai libere, În nuditatea lor naturată: țurțuri, un bătrîn, un gest, un ceas ruginit. Dar și cu potențialul aluziv cît mai amplu. Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului În picurii aritmici care vestesc schimbări, În țurțurii care se topesc detașat și nu ruginesc niciodată, pentru că ei măsoară doar veșnica reîntoarcere a anotimpurilor. Simțim, În ceasul cuprins În palmă, strîngerea de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Țară Procedînd didactic, tema poemului este meditația asupra timpului. Sigur, nu Într-un mod discursiv, sentențios și enunțiativ. Ci primind provocarea celor două imagini la care ne trimit puținele cuvinte ale poemului. Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului În picurii aritmici care vestesc schimbări, În țurțurii care se topesc detașat și nu ruginesc niciodată, pentru că ei măsoară doar veșnica reîntoarcere a anotimpurilor. Simțim, În ceasul cuprins În palmă, strîngerea de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Sergentul, Impiegatul, Aprodul etc., procedeu preluat de Eugen Ionescu în Lecția, Delir în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
disoluția totală a umanului, noncomunicarea este percepută, astfel, paradoxal, prin comic. Nu este vorba, însă, de comicul de factură tradițională, declanșator al râsului vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
impietate prin vocabule și asocieri improprii, adecvate însă demascării imposturii și mascaradei festivităților, grotescul expresiei subordonându-se pervazivei intenții satirice: Cel mai iritat dintre membrii juriului examinator a fost o creatură integrală a muncilor mele. Pe fața lui vânătă și crispată am putut citi, ca într-un excrement, maladia de care îi suferea egoismul. [...] Aveam în fața mea niște oameni care mi-au povestit, fiecare în parte, cel puțin câte o porcărie pe zi, utilizând și vocabularul. Grimasa ochiului i-a înspăimântat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape în unanimitate specificul râsului caragialian care, "pentru publicul modern, trecut prin grave evenimente istorice, nu mai este pur și simplu vesel, ci pare profetic, un râs crispat, în fața unei lumi dezechilibrate, reduse la cele mai josnice porniri, în fața unei lumi deformate, dezumanizate"44. Comicul absurdului vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și amplasarea în modernitate a dramaturgiei lui Caragiale se referă la deosebirea esențială dintre râsul vesel și relaxant, declanșat de comedia clasică, și cel stârnit de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel derivat din comicul absurdului, specific farselor tragice moderne. Așadar, elemente care țin de forma dramatică și de conținutul generator de un mesaj compatibil cu acest râs angoasat, pledează pentru amplasarea pieselor lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și modelul originar este anihilat de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată asupra creației și a caracterului marelui dramaturg, poate fi aplicată și în cazul lui Urmuz, însă cu precizarea că există o deosebire majoră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iubito. Întoarse o felie de carne pe partea cealaltă și apoi îi aruncă o privire. Și care e strategia lui Ennco pe viitor? —Să fie mai mare și mai performantă. —Și-apoi? —Habar n-am. Îl privi cu o expresie crispată. Ce-i cu toate prostiile astea gen „afacerile sunt ochiul dracului“ pe care mi le tot îndrugi în ultimul timp? Nu sunt proastă, Aidan. De fiecare dată când purtăm o discuție, ajungem la cum ar trebui să dăm totul naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
blugii, ai dat ceva bani pe ei, asta cu sfârtecatul mai vedem, înfățișarea și comportarea lor te fascinează, Sorin o sărută acum pe Ioana, firesc, portocaliul ei Van Gogh îți bucură ochii, se apropie de noi un tânăr cu zâmbet crispat, este salutat de toată lumea, după câteva cuvinte shimbate cu Radu se îndepărtează, E Lucian, se-ntoarce Radu spre mine, ai să-l cunoști într-o zi, un geniu pustiu! Tresar, și nici nu-mi dau seama cum trece pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mișcare de mângâiere indecentă. Deodată, tresar. Am găsit! Sunt salvat. În tot corpul am un spasm de redresare a ținutei, devin solemn, Îl privesc fix În ochi, Îl sfidez. „Vrei să ne Întrecem? Ai cu ce?“, Îl Întreb din priviri crispat. În acest timp, cu mâini sigure, fără tremur, Îmi desfac cu lentoare calculată prohabul de la blugii făcuți să pocnească pe coapse și-i arăt sexul. Este jenat de agresivitatea mea. Lasă privirea În jos. Tace. L-am Învins. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi fals să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: „Noroc Mephisto!“. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu, dar cred că arătam așa monstruos din cauza amigdalitei. Vine spre mine Luminița D. ca să mă invite să dansăm un vals de Strauss. „Hai să dansăm, că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
damelor din grupa noastră?“ „Du-te dracului!“ (primăvara) Primesc o scrisoare enigmatică de la o fată timidă din grupa noastră, pe care n-am observat-o până acum; Îmi scrie lucruri extraordinare, este atâta decizie și delicatețe În rândurile ei cam crispate, că mi se face frică să mă Întâlnesc cu ea. O caut la cămin, coboară, ne plimbăm prin parcul de la Drept. E curios că nu ne vorbim prea mult, dar o țin de mână, ne ținem de mână (eu consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi; parcă se surpa spațiul până la ea, iar eu cădeam fără oprire, mă cufundam În acea spărtură, fără ca cineva să mă mai poată salva. De fapt, nu mai exista nimeni În acel moment decât noi doi, noi cu privirile noastre crispate, privindu-ne În extaz ca și cum am fi fost condamnați la moarte și nu ne-am mai fi putut vedea niciodată nici măcar o fracțiune de secundă după această Întâlnire absolută, unică, irepetabilă. Depășită fiind prima zguduire, dată de contactul nostru magnetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru a fugi apoi cu funia retezată, ca să nu mai iasă nimeni de acolo de unde ei nu au reușit să se aventureze. Am douăzeci de ani. Azi, tocmai când mă autosărbătoream, singur, crispat În fața chipului meu din oglindă, am descoperit cu spaimă că nu mai am timp. Nu mai am timp pentru orice fel de viață. Și ce steril am plutit În aburul vorbelor până acum; totul nu era decât o bucurie referențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
feței ce i s-a Însuflețit spontan printr-un aflux brusc de circulație; obrajii i s-au Înroșit Întâi, apoi s-au Învinețit, ochii Îi strălucesc, nu mai sunt stinși. A lăsat ușa larg deschisă; Își reia lecția cu voce crispată, care trădează nervozitatea. Fără să sesizeze, repetă aceleași fraze de mai multe ori. Mecanismul perfect al dicției s-a defectat; un insignifiant șurub a rămas blocat undeva și el Încearcă dramatic să-l redreseze; nu reușește, Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ultimul timp să le vadă. Ce să fac? M-am gândit mult la el, e o obsesie și-l iubesc așa adânc; tainic figura lui mă urmărește În tot ce fac. Cum să-i vorbesc? Natural, vesel, spontan, drăguț, nu crispată. Dar la Întâlniri nu-l pot invita eu. Dacă luni nu-mi mai spune ziua când să mă duc să discut cu el, sunt pierdută. Am uitat să-ți spun că i-am dat și un album cu pictorii englezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică deasupra celorlalți, destul ca să se observe diferența, destul ca să creeze invidia, destul ca să trezească ura. (vineri) Acum, când scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră de student cu mirosuri tari, nu primesc pe nimeni, o alung pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]