1,168 matches
-
rima. Un început modest pe drumul cel bun îl constituie lucrarea lui Charles F. Richardson, A Study of English Rhyme, Hanover, New Hampshire, 1909. 10. Wolfgang Kayser, Die Klangmalerei bei Harsdorffer, Leipzig, 1932 ("Palaestra", nr. 179) ; I. A. Richards, Practical Criticism, Londra, 1929, pp. 232-233. 11. J.C. Ransom, The World's Body, New York, 1933, pp. 95-97. Am putea totuși arăta că schimbarea făcută de Ransom este numai aparent ușoară, înlocuind, în murmuring, pe m cu d distrugem repetiția "m-m" scoțând
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Edwin Morris de Alfred Tennyson, citat după H. C. Wyld, Some A'Spects of the Diction of English Poetry, Oxford, 1933. O analiză cu un pronunțat caracter istoric a acestei probleme găsim în prefața lucrării lui Geoffrey Tillotson, Essays in Criticism and Research, Cambridge, 1942. 8. To His Coy Mistress de Andrew Marvell. 9. Louis Teeter, Scholarship and the Art of Criticism, în ELH, V (1938), p. 183. 10. Charles Bally, Trăite de la stylistique franc.aise, Heidelberg, 1909 și Leo Spitzer
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
O analiză cu un pronunțat caracter istoric a acestei probleme găsim în prefața lucrării lui Geoffrey Tillotson, Essays in Criticism and Research, Cambridge, 1942. 8. To His Coy Mistress de Andrew Marvell. 9. Louis Teeter, Scholarship and the Art of Criticism, în ELH, V (1938), p. 183. 10. Charles Bally, Trăite de la stylistique franc.aise, Heidelberg, 1909 și Leo Spitzer, cel puțin în studiile sale mai vechi, au identificat stilistica cu sintaxa. Vezi Vber syntaktische Methoden auf roma-nischem Gebiet, în Die
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Londra, 1922-1932. 20. Cf. bibliografia capitolului de față, secția a Il-a. 21. Josephine Miles, The Sweet and Lovely Language, în culegerea omagială Gerard Manley Hopkins. By the Kenyan Critics, Norfolk, Connecticut, 1945, pp. 55-71. 22. Geoffrey Tillotson, Essays in Criticism and Research, Cambridge, 1942, p. 84. 23. Friedrich Gundolf, Goethe, Berlin, 1915. 24. Herman Nohl, Die Kunststile in Dichtung und Musik, Jena, 1915, și Stil und Weltanschauung, Jena, 1920. 25. Motiv und Wort, Studien zur Literatur- und Sprachpsychologie, Hans Sperber
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
4. Vezi E. G. Boring, Sensation and Perception in the History of Experimental Psychology, New York, 1942; June Downey, Creative Imagination: Studies in the Psychology of Literature, New York, 1929 ; Jean-Paul Sartre, IS Imagination, Paris, 1936. 5. I. A. Richards, Principles of Literary Criticism, Londra, 1924, capitolul XVI, "The Analysis of a Poem". 6. Ezra Pound, Pavannes and Divisions, New York, 1918 ; T. S. Eliot, Dante, în Selected Essays, New York, 1932, p. 204; Eliot, A Note on the Verse of John Milton, în Essays and
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
1936) pentru că a considerat că "folosirea și alegerea imaginilor de către Shakespeare nu este condiționată de gusturile lui personale ci de intențiile artistice pe care le-a urmărit în fiecare caz concret..." 57. Eseul Carolinei Spurgeon este reprodus în culegerea Shakespeare Criticism, 1919-35, (alcătuită de Anne Bradby), Londra, 1936, pp. 18-61. Despre autobiografie și Hamlet, vezi C. J. Sisson, The Mythical Sorrows of Shakespeare, Londra, 1936. 58. T. S. Eliot, Hamlet, în Selected Essays, Londra, 1932, pp. 141-146. 59. G. Wilson Knight : Myth
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Counterstatement, New York, 1931, p. 238; vezi de asemenea p. 182 și p. 219. 4. D. McCarthy, Portraits, Londra, 1931, pp. 75, 156. 5. J. Frank, Spatial Form in Modern Literature, în Sewanse Review, LIII (1945), pp. 221-240, 433-456. Reprodus în Criticism (Scharer, Miles, McKenzie), New York, 1948, pp. 379-392. 6. Primele două capitole din Pride and Prejudice sunt scrise aproape exclusiv în formă de dialog, în timp ce capitolul al treilea începe cu un rezumat narativ, după care se reia metoda "scenică". 7. Clara
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
English Institute Annual, 1940 (1941)* p. 59 si urm., și p. 70. 3. W. P. Ker, Form and Style in Poetry, Londra, 1928, p. 15. 4. Harry Levin, Literature as an Institution, în Accent, VI (1946) pp. 159-168 (reprodus în Criticism, New York, 1948, pp. 546-553). 5. A. Thibaudet, Physiologic de la critique, Paris, 1930, p. 184 și urm. 6. Dar vezi C. E. Whitmore, The Validity of Literary Definitions, PMLA, XXXIX (1924), pp. 722-736 și în special pp. 734-735. 7. Karl Victor, Probleme
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de șes bornes prescrites, N'aurait ose d'un autre envahir Ies limites. 26. Implicațiile sociale ale ierarhiei genurilor în vremea Renașterii, cu toate că ne-au devenit de mult familiare, sînt în mod amănunțit studiate de Vernon Hali în Renaissance Literary Criticism, New York, 1945. 27. Van Tieghem, op. cit., p. 99. 28. Vezi, de pildă, Warner F. Patterson, Three Centuries of French Poetic Theory..., Ann Arbor, 1935, Partea a Ill-a, care include o listă a genurilor si subgenurilor poeziei medievale. 29. Cf. bibliografia
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
sa Geschichte der deutschen Ode (Miinchen 1923) și eseul citat mai sus în nota 7; vezi de asemenea fcîunther Miiller, Bemerkungen zur Gattungspoetik, în Philosophischer Anzeiger, III (1929), pp. 129-147. Capitolul 18 Evaluarea operei literare 1. S.C. Pepper, Basis of Criticism, Cambridge, Massachusetts, 1945, p. 33: "Definiția - în sensul de criteriu calitativ al judecății estetice, prin care se stabilește ce este sau ce nu este o valoare estetică și dacă respectiva valoare este pozitivă sau negativă. Normele intrinsece - în sensul de
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
și cel estetic, fie că emite o dublă judecată. Vezi N. Foerster, The Aesthetic Judgment and the Ethical Judgment, în culegerea The Intent of the Critic, Princeton, 1941, p. 85. 5. T. M. Greene, The Arts and the Art of Criticism, Princeton, 1940, p. 389. 6. "Valoarea" literaturii nu poate fi stabilită numai potrivit normelor literare, cu toate că nu se cade să uităm că numai pe baza normelor literare putem stabili dacă o anumită operă reprezintă literatură sau nu", Essays Ancient and
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
si a sa Idea of Great Poetry, 1925. 16. L. A. Reid, A Study in Aesthetics, Londra, 1931, p. 225 și urm., capitolul intitulat Subject-matter, Greatness, and the Problem oj Standards. 17. T. M. Greene, The Arts and the Art of Criticism, Princeton, 1940,: p. 374 si urm., 461 si urm. 18. Vezi mai ales E. E. Stoll, Milton a Romantic, în culegerea From Shakespeare to Joyce, New York, 1944, si Mario Praz, The Romantic Agony, Londra, 1933. 19. Eliot, op. cit., p. 96
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
211). 27. F.R. Leavis, Revaluation: Tradition and Development in English Poetry, Londra 1936, p. 68 si urm. 28. E. Vivas, The Esthetic Judgment, în Journal of Philosophy, XXXIII (1936), pp. 57-69. Vezi Bernard Heyl, New Bearings in Esthetics and Art Criticism, New Haven, 1943, p. 91 și urm., în special p. 123. Heyl respinge extremele "obiectivismului" și (mult mai ușor) ale "subiectivismului" pentru a expune un anumit "relativism" conceput ca o înțeleaptă via media. 29. Eriger en lois ses impressions personnelles
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
The Sacred Wood, Londra, 1920, p. 42 (vezi traducerea eseului respectiv, sub titlul Tradiție și talent personal, în volumul Pater, Chesterton, Eliot, Eseuri literare, București, Editura pentru literatură universală, 1966, p. 221 și urm.). 12. R. S. Crane, History Versus Criticism in the University Study of Literature, în The English Journal, Lollege Edition, XXIV (1935), pp. 645-667. 13. F. J. Teggart, Theory of History, New Haven, 1925. 14. Vezi bibliografia capitolului de față, secția a IV-a. 15. Vezi bibliografia capitolului
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Clark, What was Shelley's Indebtedness to Keats ? în PMLA, LVI (1941), pp. 479-497 (o interesantă infirmare a asemănărilor stabilite de J. L. Lowes) ; Ihab H. Hassan, The Problem of Influence in Literary History, în Journal of Aesthetics and Art Criticism, XIV (1955), pp. 66-76; Haskell M. Block, The Concept of Influence in Comparative Literature, în Yearbook of Comparative and General Literature, VII (1958), pp. 30- 36 ; Claudio Guillen, The Aesthetics of Influence Studies in Comparative Literature, în volumul Comparative Literature
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
sub îngrijirea lui W. P. Friederich, Chapel Hill, N. C., 1959, vol. I, pp. 175-192. 18. Vezi H. O. White, Plagiarism and Imitation during the English Renaissance, Cambridge, Massachusetts, 1935; Elizabeth M. Mann, The Problem of Originality in English Literary Criticism, 1750-1800, în Philological Quarterly, XVIII (1939), pp. 97-118 Harold S. Wilson, Imitation, în Dictionary of World Literature (ed. J. T. Shipley), New York, 1943, pp. 315-317. 19. Sidney Lee, Elizabethan Sonnets, vol. 1-2, Londra, 1904. 20. Wolfgang Clemen, Shakespeares Bilder, ihre
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
dir.), Handbook of Sociology, Sage Publication, Newburry Park, 1988, pp. 511-599. 5 Wendell BELL, "What do we mean by Paradigm?", Footnotes, American Sociological Association, noiembrie 1990. 6 Margaret MASTERMAN, "The Nature of a Paradigm", în Imre LAKATOS, Alan MUSGRAVE (dir.), Criticism and the Growth of Knowledge, Cambridge University Press, Cambridge, 1970. 7 Thomas Samuel Kuhn, "Reflexions on my Critics", în Imre LAKATOS, Alan MUSGRAVE, (dir.), op. cit. 8 Jérome STEPHENS, "The Kuhnian Paradigm and Political Inquiry: An Appraisal", American Journal of Political
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
evidență convins fiind, ca și d-na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire, că "... abia cu înțelegerea lui Heidegger va progresa înțelegerea lui Eminescu". Delimitările lui Eminescu de concepția lui Schopenhauer și apoi de criticismul kantian sunt, de fiecare dată, despărțiri sporitoare (în sensul dat de Noica acestui termen), gânditorul român găsind cutezanța de a reformula, pe cont propriu, întreaga problematică privitoare la ființă. Gândul lui Eminescu izbândește de minune în această "gigantomachia perí tes
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1962. Kofos, Evangelos. Nationalism and Communism in Macedonia. Thessaloniki: Institute for Balkan Studies, 1964. Johnson, A. Ross. The Transformation of Communist Ideology: The Yugoslav Case, 1945-1953. Cambridge, Mass.: MIT Press, 1972. Marković, Mihailo. From Affluence to Praxis: Philosophy ans Social Criticism. Ann Arbor: University of Michigan Press, 1974. Mates, Leo. Nonalignment: Theory and Current Policy. Dobbs Ferry, N.Y.: Oceana Publications, 1972. Mićunović, Veljko. Moscow Diary. New York: Doubleday, 1980. Milazzo, Mateo J. The Chetnik Movement and the Yugoslav Resistance. Baltimore: Johns
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Rusinow, Dennison. The Yugoslav Experiment, 1948-1974. Berkeley: University of California Press, 1977. Schrenk, Martin, Cyrus Ardalan și Nawal A. El Tatawy. Yugoslavia: Selfmanagement Socialism and the Challenges of Development. Batimore: Johns Hopkins University Press, 1979. Sher, Gerson S. Praxis: Marxist Criticism and Dissent in Socialist Yugoslavia. Bloomington: Indiana University Press, 1977. Shoup, Paul. Communism and the Yugoslav National Question. New York: Columbia University Press, 1968. Singleton, Fred. Twentieth Century Yugoslavia. New York: Columbia University Press, 1976. Stojanović, Svetozar. Between Ideals and Reality: A
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un naționalism critic, curățat de excesele auto-glorificatoare produse de istoriografia romantică. Rădăcinile spiritului critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat prologul declamator al criticismului istoriografic prin apariția Istoriei critice a Romaniloru a lui B.P. Hasdeu, școala cu adevărat critică avea să prindă contur doar în anii de după 1890, prin lucrările de străpungere lansate de I. Bogdan, D. Onciul și N. Iorga. Prima salvă ieșită
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică, ieșită călită din "războiul manualelor", se preface în criticism, găsindu-și "prelungirea ei "hipercritică"" în figurile dominante ale lui C.C. Giurescu și P.P. Panaitescu (Zub, 2000, p. 7). Iată cum era anunțată concepția istorică a școlii critice ca preambul la cursul de istoria românilor al Universității din București, preluat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]