757 matches
-
și „sârbi” variază considerabil de la un recensământ la altul din cauza unor modificări în percepția populară, experiența lor, sau alegerea de a-și exprima identitatea și apartenența etnică. Limba oficială în Muntenegru este în muntenegreana. De asemenea, sârba, bosniaca, albaneza și croata sunt recunoscute în utilizare. Toate aceste limbi, cu excepția albanezei, sunt reciproc inteligibile. Conform recensământului din 2011, cei mai mulți cetățeni au declarat sârba ca limbă maternă. Muntenegreana limba maternă majoritară a populației cu vârsta sub 18 ani, deși cu foarte puțin - 39
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
spre deosebire de cei mai mulți din componența oștirii creștine, el a reușit să scape cu viața, fugind după înfrângere. El, regele, si un numar de înalți demnitari au navigat cu o barcă mică până la Dunăre, întreaga călătorie fiind parcursă prin teritorii maghiare și croate. S-a căsătorit cu Barbara, fiica și moștenitoarea lui Andrei de Ozora, în 1398. Într-o nouă perioadă istorică cu probleme în care apar pretențiile asupra tronului a fiului lui Karol al II-lea, Ladislau din Napoli, Lo Școlari demască
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
ridicat pe dealul Similehov din apropiere. Sultanul a fost nevoit să rămână în cortul său pe toată durata asediului și a primit rapoarte verbale referitor la progresul bătăliei de la marele vizir, adevăratul șef al operațiunilor de război. Trupele maghiare și croate sub conducerea lui Zrinski, numărând aproximativ între două și trei mii de luptători, au rezistat unei uriașe forțe otomane (peste 90,000 de războinici și 300 de tunuri) timp de mai multe săptămâni. Deși apărătorii cetății au fost depășiți cu
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
bună alegere. Decizia a fost amânată pentru 2012 din cauza constrângerilor financiare. Pe 19 ianuarie 2012, ministrul brazilian al apărării a afirmat că, în opinia sa, decizia va fi luată cel mai probabil în prima parte a anului 2012. Forțele Aeriene Croate și-au anunțat intenția de a înlocui avionul MiG-21 din dotare cu JAS 39 Gripen sau F-16 Falcon. Țara va achiziționa între 12 și 18 avioane. Pe 27 martie 2008, Administrația Materialului destinat Apărării și Saab au înaintat o ofertă
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
JAS 39 Gripen sau F-16 Falcon. Țara va achiziționa între 12 și 18 avioane. Pe 27 martie 2008, Administrația Materialului destinat Apărării și Saab au înaintat o ofertă de achiziție a 12 avioane. Din motive financiare și politice, Forțele Aeriene Croate și-au amânat decizia și au examinat posibilitatea unei achiziții comune cu Slovenia a 12 avioane. Croației i-au fost oferite oficial 12 avioane Gripen A/B drept soluție provizorie pentru aviația militară. Suedia le va închiria gratuit Croației până când
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
Teza dominantă a doritorilor de libertate națională este că indiferent de apartenența religioasă (ortodocși, catolici sau musulmani), locuitorii Croației, Dalmației, Slavoniei, Serbiei, Muntenegrului, Bosniei și Herțegovinei constituie un singur popor, pentru că vorbesc aceeași limbă. În Croația este epoca Reînnoirii naționale croate promovată de Mișcarea ilirică. Ljudevit Gaj, conducătorul acesteia, este în același timp lingvistul care contribuie cel mai mult la stabilirea standardului limbii croate literare moderne, pe care îl fundamentează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, pentru că acesta este idiomul
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Bosniei și Herțegovinei constituie un singur popor, pentru că vorbesc aceeași limbă. În Croația este epoca Reînnoirii naționale croate promovată de Mișcarea ilirică. Ljudevit Gaj, conducătorul acesteia, este în același timp lingvistul care contribuie cel mai mult la stabilirea standardului limbii croate literare moderne, pe care îl fundamentează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, pentru că acesta este idiomul unei literaturi de prestigiu, cea de la Dubrovnik, din secolele XVI-XVIII, și în vederea uniunii lingvistice cu sârbii, ale căror graiuri fac parte tot din
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
apoi și în alte țări. De exemplu în Franța este folosit prima oară în 1869. Și în Croația este acceptată denumirea de croatosârbă sau sârbocroată. Începând cu acea epocă, domeniul lingvisticii interferează cu cel politic până în zilele noastre, relația dintre croată și sârbă pendulând de la o epocă la alta între ideea unei limbi unice și cea a două limbi aparte, în funcție de evenimentele istorice prin care trec vorbitorii lor. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Croația se formează
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
acestea cea numită a „vukoviștilor croați” sau a „tinerilor gramaticieni”, care urmează ideile lui Vuk Karadžić, dobândește influența cea mai mare la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, reușind să impună definitiv stadardul limbii croate bazat pe dialectul štokavian. După ocuparea Bosniei și Herțegovinei de către austrieci, în 1878, aceștia caută să impună ideea de limbă bosniacă, dar sârbii și croații de aici opunându-i-se, renunță la ea și în 1907 adoptă oficial denumirea de
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
în 1878, aceștia caută să impună ideea de limbă bosniacă, dar sârbii și croații de aici opunându-i-se, renunță la ea și în 1907 adoptă oficial denumirea de limbă sârbocroată, ceea ce contribuie la răspândirea concepției conform căreia sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit mai târziu Regatul Iugoslav, sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Ideea de limbă sârbocroată este din ce în ce mai
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
limbă bosniacă, dar sârbii și croații de aici opunându-i-se, renunță la ea și în 1907 adoptă oficial denumirea de limbă sârbocroată, ceea ce contribuie la răspândirea concepției conform căreia sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit mai târziu Regatul Iugoslav, sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Ideea de limbă sârbocroată este din ce în ce mai mult promovată de autoritățile de la Belgrad, însă croații
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
dinainte de război, urmând o perioadă de îndepărtare de sârbă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial ființează Statul Independent al Croației, satelit al Germaniei naziste, care persecută minoritatea sârbă. Pe plan lingvistic se practică depărtarea cât mai mare a limbii croate de cea sârbă, prin încercări de „purificare” de elementele necroate. În Iugoslavia comunistă, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, ceea ce reiese clar
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
persecută minoritatea sârbă. Pe plan lingvistic se practică depărtarea cât mai mare a limbii croate de cea sârbă, prin încercări de „purificare” de elementele necroate. În Iugoslavia comunistă, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, ceea ce reiese clar din acordul de la Novi Sad (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați. În acesta se prevede că limba comună a
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Sad (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați. În acesta se prevede că limba comună a sârbilor, croaților și muntenegrenilor este sârbocroata, care poate fi numită și croatosârbă, având două variante literare, sârba și croata. În urma relativei liberalizări a regimului iugoslav din anii 1960, intelectualii croați își manifestă nemulțumirea cauzată de dominația limbii sârbe în organismele oficiale. În 1967, șapte lingviști și scriitori semnează o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate”, prin care
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sârba și croata. În urma relativei liberalizări a regimului iugoslav din anii 1960, intelectualii croați își manifestă nemulțumirea cauzată de dominația limbii sârbe în organismele oficiale. În 1967, șapte lingviști și scriitori semnează o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate”, prin care revendică egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, precum și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În 1971 se publică o "Ortografie croată" care
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
cauzată de dominația limbii sârbe în organismele oficiale. În 1967, șapte lingviști și scriitori semnează o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate”, prin care revendică egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, precum și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În 1971 se publică o "Ortografie croată" care nu ține seama de acordul de la Novi Sad, dar este imediat retrasă. Totuși, în constituția republicii din
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
republicii din 1974, limba acesteia este denumită „limba literară croată”, fiind interzis oficial a se vorbi despre ea fără epitetul „literară”. În același timp, sârbii folosesc oficial exclusiv termenul limba sârbocroată. Cu aceasta începe o nouă perioadă de îndepărtare a croatei de sârbă. În constituția din același an a republicii Bosnia și Herțegovina, limba oficială a acesteia este denumită „sârbocroată-croatosârbă”, dar intelectualii musulmani cultivă o variantă de limbă bazată pe moștenirea lor culturală specifică. De la începutul anilor 1990, în cursul procesului
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
variantă de limbă bazată pe moștenirea lor culturală specifică. De la începutul anilor 1990, în cursul procesului de destrămare a Iugoslaviei, tendințele naționaliste se accentuează. Autoritățile fiecărei țări suverane nou formate folosesc și limba cu scopul făuririi națiunii respective. Astfel sârba, croata, bosniaca și muntenegreana devin limbi oficiale aparte, iar termenul „limbă sârbocroată”, apărut tot din motive politice, este în general considerat compromis. În urma proclamării independenței Croației (1991), tendințele puriste destinate să despartă limba croată de cea sârbă se întăresc în această
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
lingviștii naționaliști. Se reintroduc în limba croată numeroase cuvinte mai mult sau mai puțin ieșite din uz de mai multe decenii și se creează neologisme cu bază slavă. În Serbia, tendințele puriste se manifestă în mai mică măsură. Cuvintele considerate croate sunt tratate ca împrumuturi. Deși constituția prevede că limba oficială a statului este sârba scrisă cu alfabetul chirilic, alfabetul latin se menține în folosință curentă. Totuși, Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe promovează folosirea alfabetului chirilic, pe care o vede periclitată
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
literaturii muntenegrene de dinaintea reformei lui Karadžić. Majoritatea vorbitorilor nu și-a desemnat niciodată limba ca fiind sârbocroata. Acesta era un termen de specialitate folosit de lingviști și de oficialități. Sârbii au afirmat totdeauna că vorbesc sârbește, iar croații că vorbesc croata. Muntenegrenii considerau în general că vorbesc sârba sau, uneori, muntenegreana, iar bosniacii spuneau că vorbesc croata sau, uneori, sârba sau bosniaca. În Serbia, după datele recensământului din 2011, și în Muntenegru, conform celor ale recensământului din același an, în aceste
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sârbocroata. Acesta era un termen de specialitate folosit de lingviști și de oficialități. Sârbii au afirmat totdeauna că vorbesc sârbește, iar croații că vorbesc croata. Muntenegrenii considerau în general că vorbesc sârba sau, uneori, muntenegreana, iar bosniacii spuneau că vorbesc croata sau, uneori, sârba sau bosniaca. În Serbia, după datele recensământului din 2011, și în Muntenegru, conform celor ale recensământului din același an, în aceste țări n-ar fi vorbitori de sârbocroată. Pentru Bosnia și Herțegovina nu sunt disponibile date despre
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
același an, în aceste țări n-ar fi vorbitori de sârbocroată. Pentru Bosnia și Herțegovina nu sunt disponibile date despre numărul locuitorilor după limbile vorbite. "The World Factbook" a CIA menționează doar că limbile vorbite în această țară sunt bosniaca, croata și sârba. În această țară, la cei care caută și cultivă contactele între diferitele etnii, mai ales tineri, se găsește termenul "naš jezik" „limba noastră” și adverbul "naški" „pe limba noastră”. Denumirea limbii materne reprezintă o problemă pentru cei proveniți
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
881 de persoane dintr-un număr de 4.284.889 de locuitori. În unele țări, statisticile care iau în seamă limba maternă a locuitorilor continuă să folosească termenul „sârbocroată”. De exemplu în Canada se menționează separat vorbitorii de sârbă, de croată și de sârbocroată. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a adoptat denumirea „bosniacă, croată sau sârbă”. Controversele în jurul termenului „sârbocroată” sunt foarte vii de la dezintegrarea Iugoslaviei, nu numai între lingviști sârbi și croați, ci și printre cei sârbi și cei
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
țări, statisticile care iau în seamă limba maternă a locuitorilor continuă să folosească termenul „sârbocroată”. De exemplu în Canada se menționează separat vorbitorii de sârbă, de croată și de sârbocroată. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a adoptat denumirea „bosniacă, croată sau sârbă”. Controversele în jurul termenului „sârbocroată” sunt foarte vii de la dezintegrarea Iugoslaviei, nu numai între lingviști sârbi și croați, ci și printre cei sârbi și cei croați. Unii afirmă existența entității pe care continuă să o numească sârbocroată, alții o
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
pildă Pavle Ivić, Drago Ćupić, Novica Petković, Branislav Brborić și Slobodan Remetić, care i se opun în numele Consiliului pentru Standardizarea Limbii Sârbe, precum și Ivan Klajn și Predrag Piper. Acesta face distincția dintre punctul de vedere sociolingvistic, după care sârba și croata sunt limbi aparte, și cel lingvistic, care le consideră ca o singură limbă. În privința termenului pentru a o denumi, el afirmă: „și în zilele noastre lingviștii folosesc deseori, alături de denumirea limba sârbă sau limba croată, termenii limba sârbocroată sau croatosârbă
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]