3,585 matches
-
care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește o masă liberă într-un colț retras, își croiește drum printre norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau cel mult trei ani de libertate, se gîndește, începînd să se simtă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
format, se gîndește. Credeți că mie nu mi-au ieșit ochii din cap de oboseală? se plînge și Tușica, dar fiecare cu treaba ei, încearcă să se consoleze, croitul e cea mai păcătoasă muncă, i se pare. Depinde pe cine croiești, face Angelina o glumiță, trăgîndu-i cu ochiul Delfinei, ia spune-ne în ce-ai intrat că murim de curiozitate, o pune la încercare. Zbîîîrrrrr, Delfina se preface că n-o aude, se concentrează numai asupra liniei cusăturii, ce n-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bănuții, să-i pui la teșcherea, nimic mai mult. Bătrînul n-a avut niciodată spirit pragmatic, se gîndește Roja, unde te-ai ascuns pînă acuma, l-a luat unul din ei la întrebări, în timp ce ceilalți trei au început să-l croiască ca pe un sac de box. Descărcați-vă cît mai puteți, nenorociților, a început să strige cît îl țineau bojocii. Niciodată nu simți o mai mare plăcere decît atunci cînd îți altoiești cu bîta un fost tovarăș pe care l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aceea aplauzele europenilor. Monarhia salvează România, își amintește ce se strigă pe străzi, uite încă un motiv pentru care îi vine să-și arunce cît colo scaunul cu rotile, să sară din nou în uniforma de colonel și să-i croiască pe spinare pe nemernici. Așa își consolidaseră ei Coroana, după ce Carol intrase pe șest în țară și nu adusese cu el decît o pereche de schiuri, prima pe care o văzuse vreodată România, se gîndiseră că niște războaie în stînga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deoarece citești aceste rînduri, știu că ești o persoană mai specială, care nu vrea să se mulțumească cu starea de lucruri actuală. Ești o persoană care vrea să-și scrie singură cartea vieții. Vrei să te formezi și să-ți croiești singur destinul, încît viața ta să fie unică. Sper din tot sufletul ca această carte să se constituie într-o contribuție la atingerea obiectivelor tale. Bodo Schäfer Nota autorului: În această carte am întrebuințat pronumele la forma sa de masculin
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
veritabil se ascunde sub pleoape ca după un capac de sicriu și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a strigat triumfal: "Gata, Dumnezeule, n-am crezut niciodată că este atât de ușor să fii cruce. Umil sau smerit, tot una-i, părinte, lecția aceasta o știu pe de rost." Ce să le spun? Posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile, tu ești bolând de-a binelea. Asta ne mai lipsea nouă aici în creierul munților. Nu ești în stare să ucizi o găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște personaje diverse, ești în mijlocul lor, ești marele lor absent, așa cum, de altfel, o înșiruire de nemotivări îți bifează identitatea. Orice poveste despre viață se sfârșește în fereastră. Moartea, precum un crin dimineața, desface petalele. În anticamera lui Dumnezeu, îngerii croiesc cămăși cu plata-n avans: Ajunge. Și una, și alta tot deznădejde se cheamă. Nu lașitate, nu eroism, nu obediență, nu frică. Curge prin vene un fel de păcură neagră și nici un înger nu-și aprinde candela. Dumnezeule, trece, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfântul Antirim, să mergem în poiană și să purcedem în a-l sluji pe Dumnezeu. Dumnezeul mă-ti, sănătocule! Să ardă tot, iar noi să ne rugăm? Legați-i pe amândoi de copac și aduceți-mi o nuia să-i croiesc până când o să sting focul cu sângele lor! Legați-i! Țineți cu ei, țineți cu bandiții care v-au lăsat pe drumuri?! Nimeni nu mă mai ascultă?! Spune, Teofile, ai fost de pază schimbul 2, cine a umblat noaptea dezlegat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este preferată tuturor calităților unui cuceritor și lumea nu prea mai are demența să încurajeze prin laude pasiuni crude care duc la zdruncinarea lumii. Mă întreb: ce-l face pe om să aibă visuri de mărire? În virtutea a ce își croiește planul de a-și ridica puterea pe mizeria și pe distrugerea celorlalți oameni? Și cum poate crede că va deveni ilustru făcînd din ei niște nenorociți? Noile cuceriri ale unui suveran nu fac statele pe care le stăpînesc deja nici
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a cerului, prin care se poate ajunge la locul judecăților și răsplăților (kriseis kai antapodoseis). Prima poartă se află la răsărit. Aici se despart două căi: una largă și încăpătoare, iar cealaltă strâmtă și înghesuită; fiecare are câte o poartă croită după aceleași dimensiuni. Dincolo de porți, pe un tron de aur, stă un uriaș „înspăimântător la chip, asemeni unui tiran”. Este „primul creat” (protoplastos) dintre oameni, Adam. Când sufletele mânate de către îngeri se bulucesc grămadă pe poarta largă, Adam începe să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
face economie la curentul electric ! mă gândeam în timp ce calul urca pe drumul pieptiș. Casa și drumul până la ușă îl știam, nu-mi trebuia lumină. Iar n-au tuns copacii de o parte și de alta a potecii, trebuia să-mi croiesc drum printre crengile ude. Dar n-am să las absolut nimic să-mi strice vacanța ! În casă, focul din sobă dădea suficientă lumină, cât să nu trebuiască sa aprind lampa cu gaz așezată pe masă, la vedere. Asta e ! Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui că, printr-o minune, vremea s-ar fi putut îndrepta i se risipi pe loc. Ninsoarea nu se oprise nici o clipă și nici nu dădea vreun semn. Toată curtea era troienită de zăpadă și, punând mâna pe o lopată, croi pârtii până la poartă și până la șopronul cu lemne. Când reveni în casă cu lemnele de foc, o găsi pe Mariana trebăluind și îi propuse să țină botezul mai repede, peste două-trei zile, la sfârșitul săptămânii, așa cum avea să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la alta. Prin ogradă, de la casă și până la șopronul din spate sau până la poarta de la drum, Virgil și cu moș Panciu croiseră pârtii cu pereții înalți, ca niște adevărate tranșee de zăpadă, prin care cine trecea de-abia se mai vedea. Și aceste tranșee trebuiau curățate și refăcute în fiecare nouă dimineață, după o noapte întreagă de ninsoare. De altfel, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
iasă, el dădu nas în nas cu profesorul Barbilian în persoană, care venea val-vârtej, discutând aprins cu un domn care părea să-i fie coleg și bun prieten; un om prezentabil, bine legat, elegant în costumul său de stofă englezească croit după moda anilor 30, cu nas acvilin și frunte înaltă, de cărturar distins. Intimidat de neașteptata întâlnire, Victor îi salută cu respect pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stația de tramvai cea mai apropiată. Aici, însă, ghinion: o mulțime de oameni așteptau de aproape o oră zadarnic, fiindcă, după cât se părea, pe traseu era o pană de curent și circulația se întrerupsese. Doi pensionari îmbrăcați în haine ponosite, croite după moda din urmă cu o jumătate de veac, vorbeau cu glasuri revoltate despre necazurile pe care le aveau de suportat zilnic cu mijloacele de transport în comun din capitala țării: Dacă n-ar trebui să merg în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tulburată și se așeza la pian. Emoția ce o copleșea adeseori când cânta era atât de puternică încât i se făcea rău. Din păcate eu nu reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea da ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
animal hăituit?... Ieri am adormit în acordurile unei melodii fredonate de John Lennon, care îmi șoptea că viața este doar timpul acela sacru în care mi se întâmplă să-mi fac alte planuri. Și am fost fericită în acel somn. Croiam proiecte, mă reinventam ca om... Dar am realizat că aceasta nu era viață. Nu te poți reinventa, ca om, zămislind proiecte doar în vis. Proiectele autentice sunt cele ale timpului real. Nu pot avea doar un ideal de... Macondo: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și lor ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-am amuțit, domnii cei sobri mi-au zis că-s un depravat mic și nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea cu educatoarea cea mai de preț a românilor, în viziunea domnilor sobri: cureaua. Dar tata n-a folosit acest mijloc eficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a despărțit apele, spunându-mi că una e să mergi la fitness și alta la bordel, dar că pentru mine e bine să evit vizita în ambele locuri. Cam în ceață m-au lăsat și alți doi cetățeni cu haine croite la același meseriaș. Hai, pramatie mică, zi-ne ce și cum cu bordelul, cu chestia aia de fitness, de-ai îmbârligat mințile cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în avion... Am rămas fără cuvinte. Ca și cum totul era perfectat, cu aerul omului care nu cunoaște ce este refuzul, mi-a aruncat simplu: "OK! Rămâne ora 9!" Adormitele mele instincte s-au trezit brusc și, în următoarea secundă, i-am croit o pereche de palme de care, sincer, mă mândresc și acum. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lovitura fatală. Mă așteptam să-l văd pe Burtă Multă lat, lângă biroul directorului, printre picioarele împrăștiate ale scaunului. Îmi și imaginam că este chemată ambulanța, ca să-l culeagă de pe jos. Dar ce ambulanță? Dacă ar veni și zece brancardieri croiți pe măsura directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar fi rău să propun pentru cutiuța cu sugestii și reclamații a Miliției dotarea ambulanțelor cu macarale. Dar cum Dumnezeu va intra macaraua în biroul directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]