1,182 matches
-
prânz am fost cu Pauline și Nick la Red Lobster (Racu Roșu) și am mâncat somon. Inserție. Îmi amintesc ziua în care am „descoperit” somonul. Era în 1992, într-un sat de pescari de lângă Universitatea Essex. Mai întâi m-am crucit că satul nu avea nici un animal în curte afară de câini de companie, că nu aveau grădini de legume, ci doar de flori și că, pe deasupra, oamenii aveau o cârciumioară la care mâncau de prânz. Cu 3 lire sterline am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat de adevărul lucrului. — Crezi că nu-i așa? se cruci nana Floarea. Am avut eu asemenea întâmplare cu fie-iertatul Negoiță, omul meu. Sărmana de mine, prin multe valuri și vânturi am avut a trece. Ar fi bine, poate, să-l legați; dar vă rog frumos să vă fie milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să ne întâlnim și o să ți le povestesc pe toate. La prânz? Nu eram disponibil pentru masă, așa că am aranjat să ne întâlnim la un pahar la Bartleby în Central Park South, la două și jumătate. M-am întors iarăși, crucindu-mă în sinea mea cea albă. Toate ruperile de ritm și săriturile și răsucirile, toate nivelurile realității mele au rămas mască. N-ai să ghicești niciodată cine era - sau poate că o să ghicești. Păi, cum, micuța Selina. Deocamdată însă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în Scoția. Nu putem contesta însă, tendința de exacerbare în manifestări a emoție religioase sau sumedenia de mărci ale pioșeniei care cu timpul au devenit adevărate cutume: oamenii trebuie să se închine și să facă de multe ori semnul Sfintei Cruci când se trag clopotele sau când trec pe lângă biserici, troițe. Se fac nenumărate procesiuni la Sfintele Moaște iar parastasele se fac în fiecare Duminică împreuna cu pomenirea morților și creștinul ortodox are acces nelimitat la rugăciune în biserică sau pentru
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
aștepta să se dea la o parte și să i se arate cerul înstelat și bucuriile nevăzute ale tăriilor. Surâse satisfăcut. — Și când mă uit eu așa mai bine, lângă stâlpul de electrică din colțul grădinii, chiar acolo unde-i crucea tinerelului ăla de l-a călcat tractoru’ în op’ștrei, anul în care mi se pare că ai plecat și tu de la noi, ce crezi că văd? Nu mai îmi aminteam în ce an plecasem de acolo. Știu doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tobă spartă Sunt putred ca un măr stricat, Ratarea unei lumi banale În mine parcă-am adunat Să fugi dacă îți ies în cale Din fața mea să te ferești Și numai dacă-auzi de mine Să scuipi în sân și să crucești
Autoportret. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_840]
-
ateriză la pământ. Tricou Murdar îl ridică și pipăi capătul acestuia, năclăit cu ceva moale. — E chiar el. Să-mi bag cracii! Tricou Curat își făcu semnul crucii în versiunea pachuco, mângâindu-și cu mâna dreaptă testiculele. Tricou Murdar se cruci în stil tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă să se lovească de pavaj, apoi îl aduse în poziția de repaus, ca la paradă, printr-o rotire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vas al măriei sale Ștefan. Simțurile mele de vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește. Cum de putusem să fiu atât de năuc! Omul de Încredere al lui Ștefan În materie de misiuni secrete și, pe cât posibil, primejdioase. Căpitanul Morovan nu plecase de capul lui, singur, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arzător, De jale Ți-este lacrima sihastră Pentru al nostru suflet pierzător. Te biciuim și Te lovim cu sete, Nelegiuiți, punem cununi de spini. Când pentru ură nu avem regrete, Mâhnire-s ochii Tăi, cu milă plini. Pe lemnul sfintei cruci duci grea povară, Pentru păcatul nostru simți dureri, Când Te hrănim cu fierea cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim de-o neagră veșnicie, Miel blajin purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o vacă înghițea trifoi. Zărindu-ne pe șes, cineva îl lepădase în iesle și dispăruse ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît: - Ce dracu, parc-am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus la Ucigă-l crucea pe pustii! Nici moșneagul, nici ginerii nu-s acasă, constată cu năduf, după ce cercetase cotloanele, bădia Nică. O femeie din vecini ieși somnoroasă ca să zvîrlă cu bulgări în cîine. Cînd mi s-a părut că tovarășul Șoptelea e dur, mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
soția și nu a stat nici șapte zile văduv. S-a dus peste deal (în alt sat, bănuiesc) și a adus acasă o nevastă foarte tânără de vreo șaptesprezece ani, nu prea frumoasă, dar vrednică și muncitoare. Mama mai povestea, crucindu-se de ciudățenia moșneagului, că ieșea ziua la poartă și, în văzul lumii, îi dădea tinerei soții bomboane de pe limba lui. Mie mi se părea fantastic moșul, ba îl credeam un fel de fachir și mă întrebam ce soi de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
starea de depresie de acum e nesănătos să mă mai întorc la muncă, pot să-l trimit doar pe fotoreporter. Ziua care debutase pișăcios se limpezise exact după spusa fetei cu prognoza meteo. Femeia de pe ultimul scaun al tramvaiului se crucește la ciudățeniile naturii: cică în Canada totul e numai apă, fără nici un pic de zăpadă, i-au scris ei rudele din America, în schimb la Los Angeles o zăpadă de s-au închis și școlile. Tramvaiul în care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
despre El Greco le vorbește acum studenților, Eu cu mâna stângè pe mouse, mèrind imaginea de pe ecran, e întuneric în sala de curs, ea, stând în picioare în spatele meu, vorbeste despre albastrul de cernealè din cerul întunecat pe care se profileazè crucea rèstignitului cu trupul alb că marmură al lui Cristos, când ea vrea sè merg mai departe, dupè ce terminè explicațiile, îmi atinge umèrul drept cu mâna, fècându-mè sè tresar, simpla atingere a mâinii ei stârnind în fiecare fibrè din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
are ea nevoie de ele; și Încă: nu le poate da, fiindcă ei i le-a dat cineva. Pentru ceva. - Pentru ce, ceva?, Întreb. Ceva, că ai șezut cu el? Bălana nu-și mai stuchește În sân, nu se mai crucește, Îi trage un: Oi!, de jale și se-așterne pe plâns. Și dă-i și plânge-i. Mă apropii, Îi pun mâna pe umăr; apoi pe păr, În creștet. Ea numai plânge, deschide spre mine inurile, Începe să chiar surâdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum nu-mi plăceau toamnele - dar deloc-deloc nu-mi plăceau toamnele. Deloc-deloc. În schimb, Îmi plăcea fata popii, Valentina, cea mare, fiindcă picta frumos, a zugrăvit În tinda bisericii, pe păreți, cu culori, ostașul-român-la-baionetă; sau (și) ostașul-român-la-Dalnic, unde erau numai cruci de cască. Eu Îi țineam culorile și nu-ndrăzneam să mă uit, În deal, la Valea Popii, fiindcă dacă m-aș fi uitat, mai Întâi și mai Întâi, aș fi văzut că are chiloți roz și albăstrii și liliachii - depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
David mi-a spus că zilele trecute puștiul s-a certat și cu maică-sa din cauza mea. Se pare că vaca aia bătrână a zis ceva nasol despre mine, iar Jake a sărit să mă apere. Și eu m-am crucit când am aflat! — Tipa știe de faza cu drogurile? a întrebat-o Alison. Fiona a clătinat din cap. Nu. David s-a gândit foarte bine, după care a căzut de acord cu Jake să nu-i spună nimic, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și mai spunea tradiția că cei din garnizoana Legiunii franceze aflaseră abia după trei luni că nu mai erau forțe coloniale, ci niște străini învinși. Șase morminte anonime se înălțau în afara zidului din spate. într-o vreme avuseseră chiar și cruci și un nume fiecare, dar cu ani în urmă bucătarul trebuise să pună crucile pe foc când i se terminaseră lemnele, și de multe ori Abdul-el-Kebir se întrebase cine or fi fost acei creștini care ajunseseră să moară acolo, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebui să îndure multe, înainte să ajungă la mine în dormitor. Ciocnim. Aud un sunet familiar, dar, amețită fiind, îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e. Sună telefonul. Îl dibuiesc în geantă și, când privesc ecranul, mă crucesc. — Cine e? întreabă Daisy, văzându-mi expresia. —E Jake, zic eu, fără să cred. Nu răspunde! strigă ea. Îmi smucește telefonul din mâini, de parcă aș fi ținut o grenadă pe cale să explodeze. Mă aștept să-i facă vânt prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mușcă de picior sau, măcar, nu-l bate amical peste operația de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la mănăstiri. Cel mai des se refugia la Frăsinei. Acolo făcea exorcizări părintele Gherontie. Când cobora de la mănăstirea din munte - unde părții muierești i se interzisese cu blestem greu să urce -, ieșea soarele. Bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
animate de întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund și neliniștitor. Nevăzut, nedibuit, un cuc-de-noapte își curta perechea: Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Să trăiești și tu, și copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade, crucindu-se pripit, de trei ori, cu limba, peste arcul inferior al mandibulei. Se aflau la mai puțin de o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vrut să mă muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați-l în apă! ordonă Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai lăsat-o să plece așa curând, Grigoriță! Când află despre divorț, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explicațiile lui Grigore fură zadarnice, mai ales că el nu-i mărturisea tocmai motivul hotărâtor. Bătrânul refuză să admită, deși nu spunea, socotind că prin divorț ar pierde speranța de-a mai fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înapoi: ― Hai, bre, îmbracă-te repede să plecăm, că arde Ruginoasa! ― Aoleu!... Ruginoasa? făcu Leonte Bumbu dârdâind deodată. Nu se poate! ― Acu lasă, nu te mai tocmi, omule! zise primarul nerăbdător. Nu vezi? Că parcă-i lună! ― Aoleu, aoleu! se cruci logofătul, intrând în casă. De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De buimăceală nici măcar nu l-a prea descusut ce și cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce să alegi. Bine însă nu poate să fie, coane Grigoriță. Și stricăciuni trebuie să fi făcut multe oamenii noștri, că sunt capabili de orice. Așa ieri dimineața mă întîlnii cu judecătorul de la Costești. Ce mi-a povestit, m-am crucit. A venit în tren cu un avocat de la București care a fost cu conița Nadina la Lespezi pentru vânzarea Babaroagei. Poate că-l și cunoașteți? Ei, câte a îndurat bietul om, ți se face părul măciucă. Numai ca prin urechile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]