11,104 matches
-
deveni invizibil, decupînd în momentul trecător plăcerea nostalgică, dar și structura de adîncime a raporturilor sociale și a hazardului ce intervine în cotidian și îl modifică, Philippe Delerm reabilitează "clipa cea repede" și o expune, dezvăluind-o ca "minunată" și crudă totodată.
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
Care te fac să nu lași totul baltă - Tristeți ademeniri ce te mai fură/ Te fac să spui că viața se îndură/ Doar când le duci pe toate laolaltă"?, și usturătoarea imprecație adresată timpului și lumii din jur: "lumea asta crudă și nebună/ Pe care-o cântă cine vrea la drâmbă". Sonetele din această Carte ultimă uimesc prin capacitatea poetului de a se război cu sine însuși, cu Timpul neîndurător, în urma căruia rămâne "paragina" (cuvânt frecvent), cu lumea. Scrise în registre
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
a trecut, du-te acas. ea îmi da cu țîțele pe la nas. mi-a spus să mă arunc singur la coșul de gunoi și că din cordul ei sînt ras/ cu suflarea ochiului eu nu o pot atinge,/ fiind prea crudă, de-aceea-mi îmblînzesc privirea văzînd-o de departe prin zeci de ochelari de soare/ ploua cu mierle, cu aghiasmă/ mi-a spus că, de o vreme, mai are pe cineva pe dedesubt/ ca să te îmbrățișez, ar trebui să fiu, tot, numai brațe
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
sînt corecte, atente, ele nu mai au nici o relevanță ' amestecul valorilor face indistinctă orice afirmație critică. Geo Vasile dorește să readucă în prim-plan critica de identificare. Criticul se autocaracterizează extrem de generos: 'cu o floretă empatic-iscoditoare și totodată incredibil de crudă cu grafomania, amatorismul patentat su impostura prolixă'. Grafomani, prolicși, amatori, mulți de tot în cartea lui Geo Vasile și nimeni nu pățește nimic. Resuscitarea criticii empatice este unul din sloganele de tip 'Să ne întoarcem la Maiorescu!' Un țipăt de
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
-ar putea stîrni stînjeneală sau adversitate. Am întîlnit însă atitudinea aceasta peste tot în lume, iar cercurile românești civilizate nu fac excepție. Polemicile se poartă în presă și, din cîte am văzut, este de neconceput să fie purtate-n limbajul crud și pamfletar care infestează la noi chiar și unele reviste literare. Nu știu ce sau cum sînt germanii. Singura distincție care mie mi se pare universal valabilă e cea dintre oamenii civilizați de peste tot și cei necivilizați de peste tot, o distincție supranațională
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
pur și simplu, sînt date drept artă adevărată. Aici nu mai pot merge alături de acești autori. Și, fiindcă vreau neapărat să mai menționez un nume de scriitor tînăr, aș încheia cu un exemplu de carte în care limbajul uneori foarte crud este uimitor stăpînit. Ovidiu Verdeș nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit. Cartea lui, Muzici și faze, are unele defecte de amănunt, dar în ciuda lor rămîne cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare și mai nostalgică proză românească
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
politic, mari scriitori ai secolului precum Albert Camus (,,Oamenii plîng pentru că lucrurile nu sînt ceea ce ar trebui să fie" /,,Caligula"/), Nikos Kazantzakis (,,Există momente teribile și neprevăzute cînd văd într-o străfulgerare că toate astea nu sînt decît un joc crud și van, fără început și fără sfîrșit, fără nici un sens" /"Asceză"/), Jean Anouilh, Eugen Ionescu sau Julien Green privesc alcătuirea macro- și microcosmică în primul rînd ca moraliști, pentru care salvarea poate veni prin ieșirea din minciună, prin sinceritate, aspirația
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
Comunismul apare astfel ca un rău organic, injectat de la vîrste fragede. Cam asta ar fi imaginea de ansamblu a cărții. Cei patru doresc, în fond, să închidă o etapă, aceea a memoriei martorilor comunismului și să deschidă etapa analizei reci, crude, a aceleiași perioade. Ei sînt ultima generație de "martori". Cu ei începe însă și etapa uitării "afective" a comunismului. Cu ei începînd, nu mai sînt suficiente exemplele autobiografice. Nu mai vorbim despre lucruri de toți știute. Tinerii sub 25 de
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
în felul acesta, s-a încercat acreditarea ideii că deși avem o economie dezastruoasă, la capitolul excelenței politice suntem ași. Cât de bine stăm cu politica se vede din activitatea de zi cu zi a parlamentului și a partidelor. Realitatea crudă, și plăcută în același timp, e că am fost, în fine, "cumpărați", după ce în destule rânduri am fost "vânduți" (ori lăsați de capul nostru, ceea ce s-a dovedit a fi cam același lucru!) Să nu uităm că Occidentul se află
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși are o mare putere de fascinație. E un personaj înrudit pe departe cu Remedios, fecioara fatală din Un veac de singurătate; cele trei mame mitice sunt o treime sui-generis, comică și ciudată. Am putea considera această carte
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
ale celei mai bune literaturi recente din spațiul central european, alături de Kundera, Capek sau Danilo Kis. Politicul nu se reduce doar la parodierea clișeelor oribile ale comunismului și enormităților lui, ci se joacă inteligent cu spectrele mai blânde sau mai crude ale Europei sau cu imaginea europeanului despre sine. Astfel, ca un civilizat ce este, Mrozek, exponent al tuturor europenilor civilizați care se trezesc dimineața cu un crocodil în dormitor (kafkian), va proceda la aplicarea tuturor metodelor de remediere a situației
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
are cu Dumnezeu numai o relație de dispreț reciproc după toate aparențele. Sărăcia lucie îi aruncă nevasta în brațele altuia și el decide să rupă firul fatalității părăsindu-și orașul. Însă fatalitatea îl va urmări cu un soi de ironie crudă: e acuzat de uciderea rituală a unui copil de 12 ani și e închis. Singurul om bun și lucid care crede în nevinovăția lui va muri absurd. Bok își pierde orice nădejde și din acest moment trăirile lui sunt din ce în ce mai
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
doi, Liiceanu și Pleșu aveau s-o înfrunte - pericolul de a renunța la cultură. Liiceanu scrie: "Pe scurt, și Pleșu și eu am pierdut meciul în unicul fel în care puteam să-l pierdem: nemaijucîndu-l". O afirmație pe cît de crudă, pe atît de adevărată. Putem, desigur, analiza complex situația, putem face un inventar (de cărți și de activitate culturală) și constata că cei doi discipoli nu au pierdut definitiv; unii ar spune că au cîștigat. Cert este că gustul amar
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
bibliografiei. Vasile Băncilă, Spațiul Bărăganului, Editura Muzeul Literaturii Române și Editura Istros - Muzeul Brăilei, ed. îngrijită de Dora Mezdrea, 2000, 305 p. O uitare prea manifestă Un alt brăilean, Sorin Pavel, rămâne un autor în genere necunoscut. Necunoscut, căci uitat. Crud rezultat pentru inițiatorul a două texte interbelice bulversante, dintre care primul a reușit să inflameze opinii și să nască o polifonie a controverselor! Cel care semna în 1928, alături de Petre Pandrea și de I. Nestor Manifestul "Crinul Alb", iar în
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
puternic și mai fragil ca niciodată în ultimul timp, de-a dreptul fermecător și seducător, cinic, ludic, ironic și autoironic, Marcel Iureș ni se arată într-o altă lumină. Poate nu atît de epatantă ca în alte dăți, o lumină crudă și bizară însă în care intuim razele unei aure care se dezvoltă în jurul personalității actorului. Eu nu știu dacă e cel mai bun la ora asta. Nici nu știu ce înseamnă asta. Știu doar că e altfel. Iar Dabija a reușit să
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
sugera o imagine, doar câteva râanduri: „...în cea mai recentă lucrare a sa, Nicolae Bălașa propune o incursiune în perioada post revoluționară, în care cititorului i se prezintă adevărul despre existența cotidiană. Tragicul pândește din umbră, însă povestea din spatele realității crude este una de dragoste, având centrate două personaje ș Ștefan și Elena, a căror idilă se sfârșește trist. Ștefi, un tânăr originar din Bulzeștiul Doljului, este prezentat ca elev la Craiova, student la București, bursier în Rhodos (Grecia). Locuiește în
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
Bérénice... Mut ochii încoace și încolo, după rânduri, când dau de Qalis artifex pereo ! exclamația lui Nero înainte de a se sinucide - ce mare artist pierd eu insumi, și pierde lumea pentru că își ia viața... Din tot ce-a făcut, împăratul crud cu sine și cu ceilalți n-a lăsat moștenire, în afară faimei sale absurde, decat aceste cuvinte în stare să sfideze întreg pământul, întreaga istorie... Mă trezesc murmurându-le în limba latină, si mai ales când zic pereo! gură mi
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
totuși, atît de în preajma sufletului meu. Cele două săptămîni pe care le-am stat acolo sînt, probabil, cele mai minunate pe care le-am trăit. Viața în sine pare o parcurgere inițiatică, continuă, a unei succesiuni de povești, fascinante, viscerale, crude și de o mare sensibilitate totodată, misterioase, descifrabile, sofisticate și, în esență, atît de simple. În jur, totul este un spectacol, de la templul Todaiji, la o grădină Zen, la strada ca un vacarm, pavoazată cu firme luminoase în picioare, de-
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
din Shakespeare timpul în care înainte ne desfătam vânând șobolani. Obișnuiți să furăm fructe din maglierii de prin curți și să omorâm câinii cu pietre, pe ulițele încinse din Guacamayal, pentru noi era cu neputință de scornit o tortură mai crudă decât viața aceea de prinți. Totuși, ne-am dat seama foarte curând că doamna Forbes nu era așa strictă cu ea însăși cum era cu noi, și asta a fost prima fisură a autorității sale. La început rămânea pe plajă
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
precizează: Distrugerea vieții înseamnă reificare, dar și lichefiere, pulverizare a acesteia în vid. Acel proces al mineralizării s-a declanșat chiar de la început. Bineînțeles, el se accentuează pe parcurs, devenind o realitate mascată, subînțeleasă. În Scîntei galbene, de pildă, "Verdele crud", mugurul "alb, și roz, și pur" sînt ca niște oase în deșert, într-un spațiu sufocat de artefacte, de construcții, de asfaltul din tîrg, spațiu în care forfotește o lume, o gloată agonică. Avem aici o confirmare a ceea ce a
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
Constantin Țoiu Scriitorii europeni l-au înțeles și l-au admis greu pe autorul imaginarului ținut Yoknapatawpha din sudul Statelor Unite, "singurul său proprietar și stăpîn absolut." Un monarh al ficțiunii. Sentințe crude și definitive vin din partea celor trei mari europeni ai secolului abia încheiat... Gide, Malraux, Sartre... O rîcă superioară se distinge imediat în frazele lor critice atît de elaborate, reprezentînd literatura celui mai cultural continent, în înțelesul modern, firește... Mai întîi
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
Laffont-Bompiani) Cel mai categoric se arată a fi Jean-Paul Sartre. "...L'Homme de Faulkner, comme on dit l'homme de Dostoievski ou de Meredith - ce grand animal divin et sans Dieu, perdu dès la naissance et acharné à se perdre, crud, moral, pînă și în crimă, - nu prin moarte, nu în moarte - în clipele cele din urmă ce preced moartea, grandios pînă și în chinurile ca și în umilințele cele mai abjecte ale cărnii, acest om eu îl acceptasem fără nici o
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
ieșire în lume? După lectura culegerii de articole Aromanul trandafirului, verdictul nu este ușor de dat. Ca și în cazul lui Gheorghe Iova, este foarte greu de înțeles constanța stilului indiferent de context. Acest gen de experimentaliști (cu o soartă crudă înainte de '90) sînt urmăriți de un blestem: deși condiția experimentului este prin excelență mobilitatea, capacitatea de a modifica discursul în fel și chip, autorii în cauză au rămas fideli unui anumit tip de experiment lingvistic. Limitele acestui "stil" sînt evidente
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
pasăre nu mai îndrăznește să zboare/ în prelungirea semnului pe care-l am, din copilărie,/ pe frunte" (Mă simt în continuare foarte departe). Să urmărim acum drumul către regăsirea iubirii, supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
străzii Mântuleasa și câte și mai câte. Un fragment din excelentul eseu "Despre modă": "A fost, într-o vreme, moda oțetului de mere, a venit pe urmă moda petrolului polonez, cândva s-a practicat gargara cu ulei, consumarea de sfeclă crudă sau de grâu încolțit, magnetizarea cu bitter suedez și câte și mai câte altele pe care nu le mai țin minte" (p. 259). Cartea prof. Ștefan Cazimir se citește cu plăcerea cu care a fost scrisă. Finalul lecturii ne arată
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]