4,174 matches
-
relevă statisticile, interzicerea avortului nu a însemnat eradicarea practicării lui. Pentru a împiedica ducerea la capăt a unei sarcini nedorite, femeile apelau la diverse mijloace. Printrea altele s-a revenit la practicile descrise de Panait Istrati la începutul secolului precedent. „Cruzimi fără nume, adevărate barbarii”, numea scriitorul obiceiurile femeilor ce-și înțepau uterul cu andrele de împletit, cărau poveri, își opăreau picioarele cu apă fiartă sau și le rupeau sărind de la înălțime. Inventarierea mijloacelor de provocare a avortului dovedește că faptul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
și să lase timpul să lecuiască acea rană teribil de dureroasă. Și mai este un fapt care nu poate fi trecut nicidecum cu vederea. Probabil Vlad, că pe Ilinca și pe Virgil nu-i cred în stare de o asemenea cruzime, deși s-ar putea ca nici Vlad să nu fi făcut așa ceva, dar, de, încă n-am reușit să-l descopăr cu adevărat pe făptaș, de aceea zic că "probabil" Vlad, a răspîndit în sat calomnia că Bărzăunul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
om infectat de ură, răzbunare, crimă și alte impulsuri ar fi fost un mare pericol pentru voi dar și pentru Sistemul Solar și chiar Univers. Selecția naturală, pe care am impus-o, a fost făcută de cele mai multe ori, cu marea cruzime a celor mai puternici. Dar cel mai agresiv și feroce a fost omul, nu faimoșii dinozauri și marele păsări zburătoare. Aurora: Pentru toate aceste păcate ale omului nu ești și tu de vină? Evelin: Poate, pentru că v-am făcut atăt
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o mare arie geografică (pare-se, până în Scoția), au avut o viziune profund pesimistă despre sensul vieții omenești. Mărturie epopeea Ghilgameș, care întrunește ideea ratării de către erou a nemurii printr-o eroare minoră, prezența șarpelui ca simbol al acestei erori, cruzimea unei zeițe, care se răzbună pentru faptul că i-a fost respinsă dragostea și, mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
datorită conflictului fatal și necurmat dintre Iubire și Ură. Iar salvarea, catharsisul este "să mergi întotdeauna din creastă în creastă" a înaltei gândiri (fr.24). Iliada este o epopee a unei neliniști neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine manevrate de zei vicioși. Shakespeare avea să ironizeze sever acea lume în piesa Troilus și Cresida. Dar, mai apoi, odată cu tragedia, în spiritualitatea greacă neliniștea existențială capătă o măreție ne mai atinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
expresie a profundei neliniști existențiale și metafizice. Iar la poeți, regăsim tema la Alfred de Vigny și mai ales la Gérard de Nerval. În ambele registre pictural și poetic, apare reproșul făcut divinității de a-și fi părăsit fiul pradă cruzimii umane. O triadă Van Gogh, Nerval, Georg Trakl s-au autoeliminat din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spaima de existență, teama de a reveni identitar, iară și iară, pe toată rostogolirea veșniciei. Iar răul este condamnat într-o serie de postume, mai ales în Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-a creat pe om cu neînțeleasă cruzime. Absurdul suferinței, al răului și al pieirii, precum și al comportării unor zei, este scos în evidență și condamnat încă din legenda sumero-babiloneană profund pesimistă, Ghilgameș. În tragedia Troilus și Cresida, Shakespeare a condamnat absurdul crimelor sadice, dar considerate "eroice", din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de grecul vizionar din Toledo El Greco sau de Rembrandt. Empedocle afirma că lumea este expresia conflictului etern între iubire și ură. Ce bogată recoltă a răului a făcut Dante cu Infernul său ! Shakespeare, după ce condamnă sever în Troilus și Cresida, cruzimile inimaginabile și trădarea femeii din Iliada avea să scrie în finalul Sonetului 122 "The men are bad and in their badness reign" rezumând astfel spiritul malign din piesele sale "negre", precum Regele Lear, Hamlet, Macbeth, Richard III. Iar mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a murit, pentru că a murit, slavă lui Allah, a murit în chinuri groaznice, cu toate oasele sfărâmate, a murit și durerea lui s-a auzit până la Damasc, până la mine, care am fost sclavul lui, care i-am suferit toanele și cruzimea, care am cucerit Hispania în numele lui, care mi-am câștigat libertatea din mâna care mi-a ucis fiul, care am sărutat mâna aceea, care l-am blestemat, care l-am iubit, care l-am urât ca nimeni altul, care i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în ochii primului ministru. Dar ce știu ei, în afară de lupta pentru putere? Ce cunosc ei despre sublimul dezinteres pentru tot ce-i minor, al unui suflet regal? Și apoi, geniul nu a fost totdeauna vecin cu nebunia? Faptele de o cruzime inumană ale împăratului Nero nu sunt oare și ale omului Nero, dăruit cu atâta har artistic? Chiar dacă a dat foc Romei, a făcut-o neîndoielnic dintr-un nestăpânit simț pentru sublimul spectacolului, chiar dacă unul al distrugerii. Dar i se pare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
său răzbat hohote, chicoteli, strâmbături, haha-uri, î-hî-hî-uri, cele mai stridente sunete guturale cu care ține să sublinieze ridicolul din existența celorlalți. Unii spun că umorul lui Mercea este o revărsare egoistă, formă de hipertrofie a eului, nerușinare, cinism și chiar cruzime. Că de ce nu râde și pe seama lui, măcar din când în când? Altora li se pare totul „absolut normal”. Mai ușor vezi ce este în afară decât ce este înlăuntru! Și, în realitate, nici nu-i adevărat că tovarășul Radu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni; E) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor în formă consumată; F) asupra a două sau mai multor persoane; G) asupra unei femei gravide; H) prin cruzimi, Se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Tentativa se pedepsește. Art. 188 Uciderea la cererea victimei Uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a victimei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
proces biologic statuat și ocrotit de însuși Dumnezeu. Prin aceasta, avortul este o altă acțiune de intervenție nelegiuită în drepturile unice ale Creatorului. Omul este edificat ca ființă vie din trup și din suflet. Faptele prezentate anterior sunt cumplite prin cruzimea cu care se manifestă și prin consecințele lor ireparabile, dar Mântuitorul ne atrage atenția că mai periculoasă decât uciderea trupească este uciderea sufletească: “Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
contra persoanelor (1) Săvârșirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internațional, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internațional umanitar, a uneia dintre următoarele fapte: A) uciderea; B) luarea de ostatici; C) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vătămări ale integrității fizice sau psihice, ori suferințe fizice sau psihice grave, în special prin tortură sau mutilare; D) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituție, sterilizarea forțată sau detenția ilegală a unei femei rămasă gravidă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
căror chip exprimă cu destulă fidelitate trăsătura lor dominantă de caracter: o fire duioasă, tandră, răzbate chiar și într-un zîmbet abia schițat; o natură poetică, interiorizată sau pasională - în melancolia, reflexivitatea sau văpăile privirii, o înclinație spre duritate și cruzime - în asprimea trăsăturilor, în lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea gîndirii și a înțelepciunii sau familiaritatea cu studiul își sapă și ele amprente vizibile în acest număr de serie al
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
timp cea mare marchează extrema Cercului Polar: Amintiri din viață. 20 de ani în Siberia. Ca și Elisabeta Rizea, Anița Nandriș-Cudla rememorează chinurile suferite odată cu intrarea rușilor în Bucovina, în 1941. Povestea impresionează printr-un scenariu neplanificat, dar spectaculos în cruzime, cu atât mai dur cu cât realismul i se străvede prin pori. Chiar Dan C. Mihăilescu notează, cu entuziasm nestăpânit: "Domne, ce film fabulos s-ar face după Amintiri din viață. 20 de ani în Siberia!" Antologia e notabilă, în
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
brici. Scenariul victorian cu orori gotice, cu atmosfera morbid-misterioasă din From Hell (Din Iad - Jack Spintecătorul, 1999) al lui Albert și Allen Hughes dobîndește ceva de "cadavru delicios" suprarealist, prin plăcerea hipnotică de a bulversa rațiunea prin exagerări, distorsionări și cruzime. Ineditul filmului vine din această alianță împotriva firii a musical-ului cu horrorul, două genuri greu miscibile, a căror coliziune creează efecte spectaculoase. Așa este și finalul care retează parcă firul narațiunii dintr-o bucată lăsînd povestea neîncheiată, nu vom
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
cu fiica sa. Există în film și caricatura unui proiect conjugal în care regizorul a strecurat și un picknick englezesc cu o notă de sobrietate. Filmul aduce cu specatcolul de marionete și într-o oarecare măsură cu teatrul Kabuki, iar cruzimea s-ar regăsi în cadrul culturii japoneze unde s-ar înțelege absurdismul deciziilor bărbierului ucigaș. Rigiditatea impusă de regizor actorului dusă pînă la reificare constituie în același timp o relegare de unul dintre rolurile care l-au consacrat de Johnny Depp
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
răspunde rapid la întrebarea " Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism?", fără să dau nume, fiind atent numai la fenomenele sociologice, morale și estetice majore? Primul lucru, de îndată vizibil, este instaurarea unei atitudini extrem de severe, intransigente până la cruzimea negației totale, față de literatura scrisă în comunism. Totul părea simplu în această privință: nimic din perioada anterioară nu mai era valabil. Negația radicală, fără nici o circumstanță atenuantă, părea singura atitudine cinstită. Scriitorul român a dobândit libertatea de creație pe care
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
întotdeauna în latura unei jovialități ironice și de o "insuportabilă" ușurătate. Rubedeniile îndepărtate ale filmului lui Jiri Menzel sunt filmele lui Charles Chaplin, Goana după aur (1925), Luminile orașului (1931), Timpuri noi (1936), Dictatorul (1940) cu acel amestec de ironie, cruzime și tandrețe, de o naivitate care scrutată cu un ochi atent lasă să se vadă ridurile lacrimei. Lecția fundamentală pentru Jan se bazează pe două imperative contradictorii " Nu auzi nimic, nu vezi nimic" și "Auzi tot, vezi tot" punctată de
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
de ani scurși, spectacolul încarcerării la Canal. Fiecare eveniment este înfățișat numai după ce mai întîi a fost golit de virulența abjecției umane. Efectul este unul de domolire a josniciei și de estompare a suferinței. Din acest motiv, cititorul nu reține cruzimea gardienilor sau a anchetatorilor, ci latura lor omenească. Și cu toate că pare lecuit de iluzii în privința precarității firii umane, Andrei Oprescu este un autor al cărui mesaj livresc e unul tonic. Fiecare episod pare o fabulă însoțită de o morală subiacentă
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît "mlaștinile pierzaniei licăresc mai seducător decît argintul străvechi al cumpătării" (vorbele lui Dan Damaschin din Kaspar Hauser). Fascinația Răului poate isca o voluptate de natura
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Cât despre povestea doamnei RokujÜ, cea îndrăgostită de strălucitorul prinț Genji, cu sentimente atât de puternice încât ajunge să-l terorizeze, și pe el și pe femeile care îl iubesc, parcă reia o practică arhaică. Doamna ToganÜ manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Autoarea știe să presare pe parcursul romanului detalii pe care lectorul trebuie să le asocieze și să facă deducții. Abia atunci va descoperi semnificația celor trei măști, rolul de mesager pe care îl îndeplinesc tânara discipolă Toe și fratele acesteia. Dar cruzimea față copiii ei, față de sine însăși rămâne până la sfârșit cel mai greu de înțeles. Curioasă este nu doar întâlnirea celor două romane, ci și pasiunile similare ale celor doi autori pentru fondul arhaic, pentru o figură tutelară a propriei literaturi
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Chiar în timp ce voi citi cinci sau zece, alte douăzeci sau treizeci își vor găsi locul fie în teancurile de pe podea, fie, prin supraaglomerare, în rafturile bibliotecii. Deși-mi promit de multă vreme, n-am reușit să adopt principiul - de mare cruzime, dar și de înaltă igienă mentală - "intră în casă o carte, iese alta". Am o lăcomie de cărți așa cum au alții de bani sau măriri. O lăcomie care funcționează anapoda: nu-mi place să împrumut cărți, dar le dăruiesc cu
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]