548 matches
-
care înghițeau șinele, zări doar o pată cenușie și mare, ca un petic de stofă așezat într-un geam. „Așadar, pân-aici a fost“, își zise în sine, cuprins de fiori, iar călătoria aceea a unui expres cu vagon-restaurant și cușete îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă. Zăpăcit, se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
puțin, îmi împăienjenea de fiecare dată, ochii și-mi dădea o senzație nemaipomenită de împlinire-, nici una, nici două, îi propun Iozefinei ca, după ce va avea loc reprezentația piesei de teatru, să plecăm amândoi cu un tren rapid, cazându-ne la cușetă, într-o excursie până la București, iar de acolo înapoi, la Baia Mare. Ca să evităm, desigur, hotelurile. De fapt, să nu ne expunem prea mult. Și să nu dăm de bănuit. Când aude propunerea mea, fără să-mi dea măcar o portiță
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa de blestematele lor de fețe, se gândi casierul, amintindu-și-l pe evreul cel tânăr, cu haină de blană, care se plânsese pentru că i se repartizase o cușetă cu două paturi; pentru două nenorocite de ore, nu mai mult. Îi spuse ultimei călătoare de la clasa a doua: Nu pe-acolo, domnișoară! Biroul vamal e În partea cealaltă. Dispoziția lui se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați? — Nu, din câte știu, râse ea marcată puțin de melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați? — Nu, din câte știu, râse ea marcată puțin de melancolia plecării și de frica de necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din nou Într-o lună sau două. Dar știa că el nu-și va mai aminti de ea. Prea multe fețe se vor apleca pe durata următoarelor săptămâni prin geamul ghișeului, dorind o cabină, dorind să schimbe bani, dorind o cușetă, ca el să-și mai amintească una anume. Și fata nu avea nimic special. Când urcă la bord, deja se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plânsese de nimic și din acest motiv era mai ușor de uitat decât tânărul acela evreu, grupul turiștilor veniți cu agenția Cook, femeia În mov căreia i se făcuse rău și-și pierduse un inel, bătrânul care plătise dublu pentru cușetă. De fată uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe care Îl Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumi ostile. Recunoscu totuși cu gratitudine la ce anume erau buni banii. Nu puteau cumpăra totdeauna curtoazia, dar asiguraseră eficiența. A fost primul trecut prin vamă și, Înainte de a sosi ceilalți pasageri, a putut aranja cu Însoțitorul să aibă o cușetă de dormit de unul singur. Ura de-a dreptul să trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
privind cum degetele omului se mișcau neliniștite, dar acestea nu arătau alte semne de acută sensibilitate. Erau scurte, boante și groase. Părerea mea, spuse domnul Opie, Întrebându-se dacă fusese cumva foarte nenorocos În privința companionului, este că dacă găsești o cușetă, nu-i nevoie să călătorești la clasa Întâi. Aceste cușete de clasa a doua sunt deosebit de confortabile. — Da, așa este. Da, răspunse zelos celălalt. Da’ de unde ați știut că-s englez? — M-am obișnuit, spuse domnul Opie cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
arătau alte semne de acută sensibilitate. Erau scurte, boante și groase. Părerea mea, spuse domnul Opie, Întrebându-se dacă fusese cumva foarte nenorocos În privința companionului, este că dacă găsești o cușetă, nu-i nevoie să călătorești la clasa Întâi. Aceste cușete de clasa a doua sunt deosebit de confortabile. — Da, așa este. Da, răspunse zelos celălalt. Da’ de unde ați știut că-s englez? — M-am obișnuit, spuse domnul Opie cu un zâmbet, să nu subestimez oamenii de la prima vedere. — Desigur, spuse insul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trei minute Îi fusese teamă că bărbatul va vorbi sau, dacă nu el, femeia aceea subțire și Înaltă, soția lui. Liniștea era lucrul pe care ea și-l dorea mai mult decât orice. Dacă mi-aș fi putut permite o cușetă, se Întrebă ea, aș fi fost oare singură? În vagonul slab luminat, luminile pâlpâiră și bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu va avea timp să se gândească; o mașină care-l va aștepta, goana minaretelor, o scară mizerabilă și domnul Eckman ridicându-se dindărătul biroului său. Subtilități, cifre, contracte, toate Îl vor ține legat. Aici, Înainte de astea, În vagonul-restaurant, În cușetă, pe coridor, trebuia să-și plănuiască fiecare cuvânt și să-și repete fiecare inflexiune a vocii. Și-ar fi dorit ca negocierile sale să fie cu englezi sau cu turci, dar domnul Eckman - și undeva, În fundal, enigmaticul Stein - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
marfă de contrabandă. Nu se uită deloc În bagaje. — Orice, spuse doctorul, dacă ai pașaport englezesc. Privi În urma omului care se ]ndepărta și nu mai spuse nimic până când reveni Myatt. — Mă Întorc acum la compartimentul meu, spuse ea. — Aveți o cușetă? — Nu. — Coborâți la Köln? — Călătoresc până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și nu mai spuse nimic până când reveni Myatt. — Mă Întorc acum la compartimentul meu, spuse ea. — Aveți o cușetă? — Nu. — Coborâți la Köln? — Călătoresc până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația lui. — Cum să am o cușetă? Sunt În cor. El o privi cu surprinzătoare amărăciune. — Nu, n-aveți atâția bani. Ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația lui. — Cum să am o cușetă? Sunt În cor. El o privi cu surprinzătoare amărăciune. — Nu, n-aveți atâția bani. Ce trebuie să fac? Îl Întrebă ea. Sunt bolnavă? — Ce v-aș putea sfătui eu? protestă el. Dacă ați fi bogată, v-aș spune: Luați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a mai fost nevoie de răspunsul ei evaziv, „Cum să dorm cu femeia aceea și stomacul ei?“, ca să și-l amintească pe domnul Peters pândind din colțul lui Întoarcerea fetei ca să-și reia micile lui plăceri inofensive. — Trebuie să iei cușeta mea, zise el. — Cum? La clasa Întâi? Neîncrederea și speranța ei Îl făcură să se decidă. Se hotărî să fie princiar la scară orientală, aruncând cu daruri scumpe fără să ceară, fără să dorească nimic În schimb. Parcimonia era ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii. Dr. John, În sfârșit adormit, cu o pastilă amară dizolvându-i-se pe limbă, vorbi la un moment dat În nemțește. Nu avea cușetă și stătea sprijinit În picioare În colțul compartimentului său când auzi afară chemarea rară și cîntată Köln, Köln, Köln. Partea a doua Köln 1. — Dar, desigur, dragă, nu mă deranjează că ești beată, spuse Janet Pardoe. Ceasul de deasupra gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peniță din Mercury. Privi grijulie În lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită de-a lungul cușetelor, luminând În Întuneric. La câteva sute de metri mai Încolo, Dunărea luci ca mercurul. Putu vedea copaci Înalți care zburau În urmă și stâlpi de telegraf, care prindeau În trecere lumina lunii pe brațele lor metalice. Câtă vreme În vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe doamna Peters, chiar dacă n-o convinseră. — Sunt doctor. Le spuse cât de inutil ar fi fost să se aștepte de la ei să știe ce-i rușinea. Noaptea trecută fata leșinase. Îi prescrisese, pentru sănătatea ei, să-și ia o cușetă. Suspiciunea nu făcea decât să-l dezonoreze pe cel suspicios. Apoi i se alătură lui Coral Musker pe culoar. Nu puteau fi văzuți din compartiment, dar vocea doamnei Peters se auzea clar. — Da, dar cine plătește? Asta aș vrea eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca ea În orice noapte pe Spaniards Road. Și totuși, În ciuda acestor argumente, nu putu să nu simtă că aventura avea un aer de prospețime, de insolit. Probabil erau doar Împrejurările: călătorea cu nouăzeci de kilometri pe oră Într-o cușetă cu puțin mai mult de jumătate de metru lățime. Poate că era vorba de exclamația ei de la cină. Fetele pe care le cunoscuse nu prea foloseau expresia aceea. Puteau spune „Te iubesc“ dacă li se cerea, dar oferta lor spontană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de aceea nici nu le lua În seamă. Îl preocupa un singur gînd: să-și găsească un adăpost. CÎnd ajunse pe malul sudic al Tamisei, Își aminti de sfatul lui Hilfe și intră În metrou. Se lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un bar cu târfe, sunt peste tot, la Nisa. Se Încruntă, se Întunecă. — De când iau litiu, nu mi se mai scoală deloc, dar nu-i nimic, mie Îmi place și așa. Michel Încuviință absent, urcă În vagon: Își rezervase o cușetă. PARTEA A TREIA NEMĂRGINITUL EMOȚIONAL 1 Revenit la Paris, găsi o scrisoare de la Desplechin. Conform articolului 66 din regulamentul interior al CNRS, Michel trebuia să solicite fie reintegrarea, fie prelungirea disponibilizării cu două luni Înainte de expirarea perioadei. Scrisoarea era amabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un spațiu ce nu i se potrivea și pentru care dimensiunile tuturor lucrurilor - scaune, paturi, camere, pantofi, haine, cămăși și ciorapi, cușetele vagoanelor Pullman și cabinele transatlanticelor, precum și porțiile de mîncare, de băutură, de iubire și de femei, pe care majoritatea bărbaților le găsesc Îndestulătoare - erau prea mici. Istoria trecerii unui astfel de om prin lume ar trebui scrisă cu puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]