8,169 matches
-
România a d-lui Meleșcanu, partid care a ajuns în această poziție deoarece și-a propus mult mai mult decît era în stare și care, atunci cînd a avut de înfruntat situații de criză, a cedat dinăuntru. Pe muchie de cuțit, după cum o arată sondajele, sînt cel puțin trei partide și o alianță. Cel mai expus pare PNL-ul, care, ținînd seamă de marja de eroare a sondajelor (3%), dar și de faptul că omul pe care acest partid l-a
Startul campaniei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16725_a_18050]
-
a puncta o cosmogonie indigenă, Ioan Modovan săvîrșește operația contrară, a de-construcției. El demontează analitic universul dat. Pune sub lupă detaliile. Elanul dionisiac e înlocuit de lehamite (o stare "minoră"), incandescența e anulată de reziduul său, care e cenușa: "Cuțitul pe masa de bucătărie/ În marea de melamină plină de zgîrieturi -/ Lumină sleită în cerul de-afară/ Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
privirea meditativă a poetului nostru apar gesturi incredule, comparații sufocate parcă de propria lor cutezanță, retractări ale visului. Realul e redus la o stenogramă senzorială, dovadă a pudorii, dar și a unui scepticism congenital: Miroase a mere curățate cu un cuțit inox/ Liber să deschizi încet portița grădinii/ E toamnă plină de gesturi// Șters dintre noi/ Aerul povestește mai bine decît Șeherezada/ Cine acum se tulbură, acum se ascunde// Uimirea unui cîine/ Privind rîmele -/ Ajungă-i zilei atîta poezie!" (Colaj). Din
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
încă o iarnă sau măcar să supraviețuim pe cât posibil nevătămați. Poate nu vei fi agresat, obolul ți-l vei plăti împăcat hoțului ce-ți va sfâșia artistic geanta. Mulțumit de a nu aparține uneia din acele profesiuni ai căror practicanți primesc cuțite în gât și splină la ieșirea din casă ori gloanțe în tot trupul, la venire. Cruțat, sosești la domiciliu și ca să te relaxezi deschizi televizorul: când posturile naționale ți se vor părea prea coafate, vei recurge la serviciile celor private
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
eroul săvârșise un omor, un omor involuntar și comis în legitimă apărare dar un omor, o abominabilă faptă oricum am lua-o. Este adevărat că victima, un ins orbit de gelozie, îi primejduise eroului viața, înfigându-i în spate un cuțit, iar năpraznica lovitură cauzatoare de moarte pe care eroul i-o administrase fusese o reacție de apărare. Astfel socotiseră și anchetatorii care nu i-au mai deschis proces. Tenebroasa și oribila întâmplare desigur că nu este biografică ci imaginată, trecută
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
imaginii cu "ideea", de substanțializarea spontană a scriiturii, al cărei "conținut" devine libertatea însăși de-a o elabora. Rezultatul libertății asumate e tocmai acest salutar proces de respingere și reconstituire a realului scăpat din chingi, nociv ("aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite"), pe coordonatele unui imaginar care echivalează o utopie pozitivă prin estetic, opusă utopiei negative a totalitarismului. Poetul își închipuie un Eden din care normele constrîngătoare au dispărut, pătruns de o căldură mîngîietoare, de flăcări
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
rulate între Arghezi, Voiculescu și liderii poeziei anilor '70. Cumințenia de stil n-are cum să nu producă un text perfect melodramatic, ca de pildă Credință: Crezând în veșnicie,/ în sfintele porunci,/ - inima mea,/ în cântecul plângând,/ a-nfipt până la tine/ cuțitul unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul mă îndeamnă - răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia - simt în mine - ai
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
Oglinda) Alunecarea rapidă din proza vieții în metafizică este acrobația poetică pe care Nora Iuga o practică și în prezent, cu o siguranță uimitoare. Iată ca exemplu un scurt poem din volumul Spitalul manechinelor publicat în 1998: "un măr/ un cuțit/ mâna mea corupe materia/ mâna mea e șarpele/ acestui paradis" (punct) Puțini poeți români de azi au o imaginație atât de promptă și impetuoasă. Nu este vorba de o simplă gândire asociativă și cu atât mai puțin de o fantezie
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
cu seamă eroul, care e american, nu o înțeleg dar sînt fascinați de ea, atrași irezistibil tocmai de ceea ce fata are ininteligibil: combinația de pasiune, frumusețe, tenacitate, forță și deopotrivă delicatețe, fragilitate și periculoasă abilitate cu care, saltimbanc fiind, mînuiește cuțite și alte obiecte contondente. Mi-am zis, privind acest film (din motive oarecum asemănătoare celor din care am citit pînă la capăt Adorabila româncă): cît de ridicol exotici putem părea, priviți de la distanță! Catinca, protagonista aleasă de Isidore Isou, nu
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
de sinucigași travestiți în pietoni. sîntem/ douăzeci și trei de milioane de patroni/ ai aceleiași morți indecente, ai aceleiași/ vieți indecente. hei, vatman, du-ne spre/ alte continente, spre alte climate ale spaimei/ și bucuriei de moarte!// dimineața: ca un cuțit vesel și însetat" (conserve cu carne de tun șimnul de stat, în varianta paul viniciusț). E oarecum firesc ca o asemenea dezinvoltură să ducă la plinătatea conștiinței de sine, la o anume infatuare. Iat-o în expresia unui autocomentariu grandilocvent
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
a monta în scenă un text și nu altul. Piesa lui Shakespeare nu este doar o comedie. Un profund spirit ludic, un erotism special, o ambiguitate intenționată și exploatată pe multe niveluri ale comicului, jocul în sine pe muchie de cuțit, complicitatea conținută a protagoniștilor, toate acestea sînt savoarea piesei. Prea puține răzbat și pe scenă. Spectacolul, de aceea, este plat, fără nerv și nu are un clou. Este o construcție oarecum în gol, decorativă pe alocuri, cu nume importante, dar
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// Și nu-i nimic străin - a'mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n carte -/ priviți-mă și-o să vedeți ușor/ că nu-s asemeni nimănui în parte,/ deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor." Geo Dumitrescu și-a făcut cu seriozitate datoria față de literatura
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
Clita e liber, S.R.I.-ul habar nu are unde se află jurnalele victimei, dosarele de cercetare penală au fost falsificate (actele originale au dispărut, fiind înlocuite cu simple tăieturi de presă), judecătorii sunt îmbiați cu probe subțiri ca lama de cuțit, iar șefii democrați ai serviciilor secrete fac pe nebunii mai ceva decât Postelnicu și Măgureanu la un loc. în ciuda eforturilor disperate ale familiei, în ciuda campaniilor susținute de revista "22" ne aflăm, astăzi, la zece ani de la căderea comunismului, exact în
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
risipa de timp și inteligență cu care-ți desăvîrșești lucrarea. E de preferat chiar, dacă se poate, să fie un personaj beneficiind de o anume poziție în societate, un individ respectabil dintre aceia care dețin, cum se spune, pîinea și cuțitul, căci avînd amorul propriu mai dezvoltat decît al altora, ei vor fi în mai mare măsură sensibili la altruismul tău și apți să-și exprime recunoștința cum se cuvine). Or, cine este mai fericit, fie el prinț sau muritor de
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
Românii atrofiate, în care putere de expresivitate mai are doar putregaiul, crima, violența și tragedia domestică. în felul acesta se dorește ascunderea marii tragedii naționale: imuni la nefericirea aproapelui nostru (pentru că la asta conduce bombardamentul de crime cu satârul și cuțitul de bucătărie, violul tată-fiică și incestul mamă-fiu, înecurile cotidiene în bălți imunde, furturile de cabluri electrice și de benzină din conductă), cum să mai observăm marea tragedie la nivel de țară? Cu niște conducători pe care dacă-i numești "iresponsabili
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
semnificativă, ale cărei mărci stilistice îl fac ușor de recunoscut, datorită unui lexic prețios, lucrat desăvîrșit. Dacă nu ar fi și un exercițiu al inteligenței, virtuozitatea de limbaj ar aluneca în verbozitate, în manieră obositoare, într-atît stă pe muche de cuțit ingeniozitatea. Practicînd această orfevrerie a cuvintelor rare, mai ales din registrul neologistic (cum făcea, memorabil, G. Călinescu și cum reușesc și astăzi cîțiva critici, extrem de puțini, cei ce pot să-și rafineze discursul, astfel încît să ilustreze realmente critica expresivă
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
astfel, în spectacol, de Artur pentru schimbarea pe care dorește să o opereze și să o impună cu orice chip. Acest accent pus de regizor mi se pare că mărește teatralitatea piesei, miza relațiilor ce conservă tragi-comicul pe muchie de cuțit. Pe măsură ce experimentul teatral, înscenarea înaintează, comicul se retrage în favoarea tragicului. Absurdul situațiilor și al replicilor, sofismele, metaforele, parodicul, ridicolul se topesc într-un joc al morții, cinic, hidos, înspăimîntător. Măștile cad și scot la iveală și chipul morții, personaj prezent
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
cu vreun an și ceva, încercase să provoace haosul în chiar instituția pe care a ajuns s-o conducă. Mai vede că în comisiile de specialitate - de apărare și servicii secrete - naționaliști vehemenți, unul și unul, primitivi gata să scoată cuțitul când aud de Occident și de orice altă democrație decât aceea pe bază de bulan, furtișag ori șpagă, nu se sfiesc să colaboreze cu teroriștii din lumea arabă sau asiatică în numele șuvoiului roșu al comunismului care le-a opărit retina
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
după tot mai evidenta inflamare a românismului, ar fi trebuit ca de ziua noastră națională să fie pe străzile țării o fremătare patriotică și-o bucurie de nedescris. Nimic din toate astea. Nefericitul care-ar fi în stare să scoată cuțitul pentru a-l apăra pe Mihai Viteazul de amenințarea maghairă a preferat să stea acasă si să numere bănișorii, să vadă dac-o să facă față scumpirilor la gaz și electricitate pe care guvernul românesc sută la sută i le-a
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
cu concepția mai largă a lui Tony Judt, un binecunoscut "eurosceptic", care a scris pagini extraordinar de dure și despre Franța, și despre Belgia, ba chiar și despre Statele Unite. În nici una dintre aceste țări articolele n-au fost, însă, asimilate cuțitului împlîntat mișelește pe la spate. Dimpotrivă, ele au fost considerate fragmente dintr-un dialog intelectual și politic absolut obligatoriu în lumea de azi. Întîmplarea face ca, aflîndu-mă la New York, să fi avut posibilitatea să răsfoiesc și cîteva dintre aberațiile trimise de
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
o simplă balerină care face pe boxerul, ci la consilierii din categoria Octavian Știreanu, pe care ideea ramînerii de căruță nu cred că-i amuză deloc. Pentru aceștia, viteza luată de Adrian Năstase trebuie să fie mai dureroasă decît un cuțit învîrtit în rană. Prin urmare, ei n-au decît o alternativă: fie îl abandonează pe bătrînul stalinist, sărind în barca lupului mai tînăr, fie înfruntă riscul ieșirii din cărți, rămînînd fideli refrenelor "Katiușei" și ale lacrimogenului "Sulico". Pentru un neinițiat
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
trivială, și ea aceeași. Derizoriul este în tot și în toate. Cuvintele sînt mici, chircite, conflictele banale, superficiale. Ca și atitudinea celor care le generează. Iubirea și prietenia sînt terfelite, tocate mărunt de ignoranța noastră agresivă, ascuțită bine ca și cuțitul de bucătărie care taie un castravete pentru captivantul sandviș. Zi că-i bine, robotule, și dă-i înainte! Ai să te oprești cînd nimeni nu o să-ți mai învîrtească cheia. Sau, cine știe? Ai să te ridici, singur, ca un
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
cîteva momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea strecurată în aceste texte și nu a scăpat vigilenței actriței care a introdus-o în jocul ei. Există cîteva șabloane, să le spunem regizorale, dar spectacolul în sine nu este viciat de ușurința rutinei cu care
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
o umbră, fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului verbal.
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
la vechii greci. Oreste, băiatul din partea locului care ne învăța să înotăm în apă adâncă, se ivi pe neașteptate de după niște tufe de caperi. Avea masca de scafandru pe frunte, un slip minuscul și un brâu de piele cu șase cuțite, de forme și mărimi diferite, căci nu concepea alt mod de a vâna sub apă decât luptându-se corp la corp cu vietățile. Avea cam douăzeci de ani; petrecea mai multă vreme pe fundul mării decât pe uscat și el
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]