3,596 matches
-
stătea Farah, și i-a deschis ușa. E-n regulă, poți să cobori, nu e noroi. În fața lor se distingea suprafața unei ape, cotitura unui râu care curgea potolit. Era Întunecat, calm și tăcut. Pe mal erau copaci cu rădăcinile cufundate În apă, scunzi și masivi, parcă pluteau. Farah a ridicat capul. Nu văd luna, a spus. știu. Sunt nori. De-aia am ales seara asta. De ce? Ce vrei să spui? O să vezi. Vino! Au Înaintat pe o cărăruie care urmărea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doare ca să o amuze pe Farah, dar ea n-a râs. El s-a oprit și a ocolit-o ca s o ia de mână și să o conducă pe cărarea care se pierduse iarăși. După ce au traversat un crâng cufundat În beznă, poteca a făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a șoptit Farah, Johan. Asta voiam să-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi putut să dispară. Îi dăduse atât de puțină importanță, fusese atât de neglijentă, iar acum se ruga să-l găsească la locul lui. Slavă Domnului, era. A avut nevoie de ceva vreme ca să revină la mașină. Așa cum erau, cufundate În Întuneric și nemișcare, nu mai recunoștea poziția clădirilor din campus. șoferul de la ambasadă stătea lângă Buick; i-au văzut vârful aprins al țigării. Lăsase motorul să meargă, iar când i-a văzut apropiindu-se s-a urcat În mașină
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
niciodată seama de celelalte mașini, nu ținea seama de nimic. În orașul acesta tânăr și grăbit, n-avea chef să stea locului și nici să se culce. Ploua. Străzile erau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se goliseră și erau cufundate În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, maidanele care separau droaia de locuințe se pierdeau În beznă, astfel Încât În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate el Își Închipuia arbori și eleșteie. Uneori putea să-și imagineze acolo și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era deja alta, cu totul alta. Pe urmă, pășind către casă, mica victorie se frânse, își stopă mersul, îngrijorată, îi lipsea ceva, era așa nesigură, ca în vis, ca în transă, dar își pierduse identitatea, nu mai era EA, se cufundase în șuvoiul de oameni ce popula trotuarul într-o parte și alta, se pierduse acolo și-i era imposibil să se identifice. Într-o zi îi reîntâlni pe soții Alexe. Carmina era împreună cu Ovidiu, făcu prezentările cu voce nesigură, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strugurii se conservă mai bine în pod, de ce fierbe vinul, de ce poștașul ajunge la poarta lor la ora patru după amiaza, de ce casa lor nu se află în zona demolabilă. Lucruri complexe devenite dintr-odată ușor de înțeles. Parcă se cufundase în apă mocirloasă și rătăcise printre unde până își consumase toate rezervele de aer și acum ieșea la suprafață după ce lăsase acolo tot balastul ce-i umplea spațiile celulare și acum percepea totul ca la început, normal și fără eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Șam. Adrian scutură din cap. Femeia asta nu-i un reporter de provincie cu cas la gură, Șam. N-o să țină. — Mda, s-ar putea să ai dreptate, recunoscu Șam cu părere de rău. Se încrunta și făcu o grimasa, cufundându-se în gânduri, după care exclama: — Stai puțin! Se însenina. — Stai puțin! Ce-ar fi să-i dai un interviu pe bune, dar să te folosești de prilejul asta ca să-i faci tu ei un portret caricatural pentru un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
urechi și, sărind de pe un picior pe altul, strigam: ,,Auraș, păcuraș, Scoate apa din urechi, Că ți-oi da parale vechi. Și ți-oi spăla cofele Și ți-oi bate dobele!” După aceea, aruncam pietrele în apă și ne scăldam, cufundându-ne împreună în undele limpezi ca cristalul ale Ozanei ,,celei frumos curgătoare”. Când am ieșit la suprafață, Nică, nicăieri. Am început să strig disperat: Nică, Nică! Unde ești? N-am primit însă nici un răspuns. Doar glasul duios al mamei m-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clasa a III-a C Bucurie Cerul înstelat anunță o noapte frumoasă, caldă de vară. În casă era o liniște odihnitoare. Numai în verandă se auzeau șoptite glasuri de copii. La lumina unui bec se vedeau trei copii ce erau cufundați în aprinsa lor discuție. Mâine este ziua mamei! De aceea v-am chemat în seara asta aici, zise Cristina, fata cea mare, responsabilă de faptele fraților ei mai mici. Trebuie să-i facem o surpriză plăcută. Un glas firav, glasul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor să ajungă și ei undeva. La părinți, la rude, la prieteni... Sunt atâtea posibilități... Și dumneavoastră doriți același lucru. Domnul de lângă geam deschise din nou Magazinul și se cufundă Într-o lectură ușoară, dar plină de satisfacții intelectuale. Adolescenta strabică se pregătea să coboare și Încă nu știa ce culoare aveau ochii vânătorului de munte care dormea cu bascul căzut pe nas, cu brațele vânjoase Încucișate pe piept. Bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost director de bancă era un om de lume. De ce sunt atâția morți În România liberă, domnu’ Ster? Pentru că e mult spațiu, Gheretă, răspunse domnul Ster mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
siguranță tava cu șampanie și În ținută sumară, ceea ce făcea pe multe cucoane să ofteze, sau să bea șampania cu o repeziciune care Încălca toate regulile după care fuseseră crescute În familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dat jos rucsacul din spate și m-am lăsat în mâini și în genunchi ca să mă uit în gaură. Am reușit să văd doar cinci sau șapte centimetri dintr-o podea de ciment cenușiu, grunjos, înainte ca spațiul să se cufunde într-un întuneric desăvârșit. Aerul cald și filtrat al librăriei mă făcuse să transpir pe sub haina groasă, dar aerul care ieșea din gaură părea rece și tare, elementar și real, și anunța kilometri întregi de locuri cu totul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jurnal secret cu o mulțime de poezii rușinoase despre el... — Și i-ai arătat poeziile? — Nnu, i-am spus că soră-mea s-a născut fără vagin. Sunetul râsetelor noastre se rostogoli de-a lungul rafturilor prăfuite și al coridoarelor cufundate în tăcere. Foarte urât din partea ta. — Ei, nici ea nu-i mai brează. Se opri preț de-o secundă. — Nu era. Își feri privirile. Aici jos pierzi noțiunea timpului. Acum trebuie să aibă optsprezece ani, adică mai mult decât aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
inexpugnabilă, prin urmare orice pare să se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o secundă am crezut că ne aflăm pe o navă care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne dă târcoale din apă. — Doamne, am spus, terminați odată. Două fețe se uitară în sus la mine de pe punte. Am arătat spre mare. Butoaiele descriau o curbă largă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plachetă bună de poeme își trece sufletul în tine), una simplă, ușoară și, dacă am noroc, o carte nebunească, așa cum este Nostalgia lui Cărtărescu. Mi se întîmplă să țin cîte una în mînă, cu degetul strecurat la cuprins, în timp ce mă cufund în alta. Cărților nemaipomenite le știu anul de apariție, cum știi cînd s-au născut cei mai buni prieteni. În noaptea de 14 februarie 1974, cînd împlineam 30 de ani, am citit Márquez, Un veac de singurătate. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor de câini cum se apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru prima oară, intuiția mea a dat greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
drum ca să ne urmeze. Era evident că gândurile lui vădeau o puternică dorință ascunsă. Nefericirea și neîmplinirea erau înscrise pe fața lui. Desigur, poate să fie și o eroare, dar a stat o vreme îndelungată în fața castelului luminăției tale, adânc cufundat în gândurile lui. Părea că a ajuns într-un punct din care nu ar fi dorit să meargă mai departe. Atunci, am hotărât să-l iau cu mine. Împărătița Furnică a făcut o pauză, apoi și-a dres vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prispă să contemple zilnic asfințitul în așteptarea ei. Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
va deveni în timp o referință către alte relații. În căutare de absolut, adică de iubire, oamenii schimbă relațiile pentru altele și altele. Ființe ale apelor, aerului și ale cerului, albatroșii ating absolutul prin dans, prin zbor și atunci când se cufundă în adâncul mărilor să vâneze. Totuși, există unii oameni ce rămân foarte atașați unii de alții. Îi recunoști ușor numai după ce, ajunși la bătrânețe, la capătul unei vieți liniștite, fără căutări, se mai țin încă de mână cu voluptatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru totdeauna a lor. "Vine regele! Pleacă regele!" Soarele va desena în umbre aceleași jocuri pe nisipul fierbinte, marea va clipoci la fel din ochiurile de apă construite cu migală de vânturi, timp și lavă. Santiago Santiago era mereu absent, cufundat în gândurile lui. Și ea ar fi dorit să poată intra în gândurile lui, să fie mai aproape de delfinii ce dansau pe valuri sau de leii de mare ce se răsfățau la soare, să fie acolo de unde se puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frumusețea debordantă a fetelor respinse evident de austerele lor gusturi estetizate pe crterii de cultură, sensibilitate și profunzime, caracteristice geniului și nu pentru niște fufe cu paie în cap visându-se penetrate cu același extaz cu care asceții gândeau raiul cufundați într-o adâncă depresie, specifică Eclesiastului, care vedea lumea ca pe o uriașă deșertăciune. Așa că Brăila neintrând în criteriile lor valorice, aveau să le caute pe alte meleaguri, dispărând pentru totdeauna. Mai sunt însă zvonuri a căror veridicitate se situează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înțelegeau. De multe ori te surprinzi în ipostaze pe care dacă le analizezi mai târziu, în filmul memoriei, nu le pricepi ego-ul și te miri pentru că ai provocat lumea cu existența ta, fără să fi vrut să exiști. Și te cufunzi în neliniște și întrebări cu parfum de eseu, ajungând la concluzia: Propoziția 2: Pentru ca aplicația liniară A a spațiului vectorial normat E în spațiul vectorial normat F să fie continuă, este necesar și suficient să existe un număr M ≥ 0
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au dublul feminizat, Nilă o lua sub protecție și o numi... Nilă! Și poate din acest motiv Nilă deveni volubil. El, care făcea apologia tăcerii ca atribut al înțelepciunii și al cunoașterii. Ați văzut voi ne explica el vreun yoghin cufundat în sine și perorând în același timp despre rostul exercițiului? Ați văzut vreun grup de pescari cântând la pescuit? Dar cum ai uitat să taci? îl întrebă Prunilă. N-am uitat îi răspunse el filosofic numai că eu păstrez tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]