8,982 matches
-
alături, în brazdele palmei, se odihnea și cheia de la lacătul aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă privea și el cu niște ochi întunecați și promițători care mie îmi aminteau de găurile de cașcaval în care îmi vâram fără drept de apel degetele copilăriei și din care rareori mai reușeam să mi le scot
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pur și simplu la ochi. Cer iertare citito rului pentru omiterea numelui, nu este un act politic, ci unul cu mult mai firesc, nu mi-l amintesc și, în fond, să facă bine cititorul și să-și puie pofta-n cui. Luminăția Voastră, ați ajuns cumva la... vreo strate gie? Oștirea e nerăbdătoare. Prealuminata Voastră minte a hotărât o tactică de luptă? — Răbdare, răbdaaare..., veni răspunsul pițigăiat al prea luminatului. Mă gândesc la acest lucru de atâta amar de vreme, că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pentru a reacționa, pentru a nu te pierde în tenebrele întunecate în care te retragi să-ți lingi rănile. Tu nu oferi dacă nu ți se oferă. - Nu cred că am controlat niciodată lucrurile în această poveste. Nu am avut cui oferi, apoi nu am mai avut ce. - Vrei să spui că nu mai simți nimic pentru mine? - Exact! - Oare de ce nu te cred? - Pentru că nu accepți că ai pierdut. - Eu nu pierd nimic, niciodată. Tu ești cea care pierde. - Ba
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
headline-ul. Acesta trebuie să se raporteze perfect îndemnului la acțiune, cele două elemente completându-se reciproc. Vă gândiți la niște headline-uri hazlii, mucalite? Nu e cazul. Sunt mult mai eficiente headline-urile care explică exact ce anume aveți de oferit și cui. 11. Creați textul propriu-zis al reclamei. Gândiți-vă ca reclama dvs. este ca un sandvici: headline-ul și îndemnul la acțiune din final sunt precum feliile de pâine, dar carnea e la mijloc. Atât headline-ul cât și îndemnul la acțiune sunt
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Cupidon! Mă văd cum sînt, un prinț singuratic. Un tiran peste un popor absent. Fericiți cei ce mor de dragoste! Își înfige sabia în burtă și moare și el.) (Aplauze furtunoase, curtenii, Prințul, Prințesa, ies. Prințul după ce agață sabia în cui. Regele și Regina se ridică, pun în cui mantiile și coroanele, sînt acum Charles și Emma, care se comportă ca un cuplu burghez din secolul XIX la întoarcerea de la teatru.) CHARLES (cu nasul în ziar): Ia te uită! EMMA (turnînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu nu sînt domn? Și-apoi la ora aia n-aflasem cine-i nuvelistul familiei. SONIA: Așa e. Să știi că ăla are de gînd să-i mai ceară tatii să scrie ceva. BUNICA: Ba să-și pună pofta-n cui. BUNICUL: Lasă că îi arăt eu nuvele. Dacă vine... GETA: Dacă vine... Da' cum facem să nu dea de Fane? BUNICA: Păi dacă vine acum e bin, că Fane e la cafenea. Îl punem pe Ilie să facă pe scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
apăreți cu toții în romanul meu. Intuneric II BUNICA, BUNICUL, GETA, FANE, stau in același loc, au activități casnice. BUNICUL citește ziarul, BUNICA tricotează, GETA răsfoieste o revistă pentru doamne iar FANE, neras, cățărat pe un scaun bate cu greu un cui pentru a prinde un tablou abstract care e rezemat de perete. Casa e decorată și cu alte tablouri aberante, ca ale unui amator care s-a apucat de pictura modernă. De altfel se văd un șevalet și, peste tot pensule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Să stau și eu pînă la 10 în pat ca matale. În loc să fii mulțumită că ai un ginere artist... Și încă un artist plastic. GETA: Plastic e în capul tău. Ai umplut casa de mîzgăleli. Dacă ai chef de bătut cuie, mai bine ai repara cotețul cîinelui că vine iarna și-l plouă (mămoasă). Răcește săracul. BUNICUL: Și dacă mai bați multe cuie în pereți, o să răcim și noi, că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai făcut pereții șvaițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
artist plastic. GETA: Plastic e în capul tău. Ai umplut casa de mîzgăleli. Dacă ai chef de bătut cuie, mai bine ai repara cotețul cîinelui că vine iarna și-l plouă (mămoasă). Răcește săracul. BUNICUL: Și dacă mai bați multe cuie în pereți, o să răcim și noi, că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai făcut pereții șvaițer. Păi stăm în casă ori în strecurătoare? FANE (coboară de pe scaun înflăcărat, ia o pensulă mare): Bine. Atunci o să pictez direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i! Du-te la Ștefan Furtună al tău și... (accentuat, cu total dispreț) fă-te de rîs! (BUNICUL ezită o clipă, face un pas pentru a ieși ofensat, dar apoi se întoarce, înhață banii și iese). FANE (lasă ciocanul și cuiul): Plec și eu. GETA (stupefiată): Ce? Te duci și tu la femei? FANE: Aș. Mă duc în parc, să pictez natura (ia paleta și pensula, își pune pe cap o beretă de pictor și iese). BUNICA: Mai bine ai vopsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
adevărat. Nici vorbă de vedere nocturnă în infraroșu. E adevarat că putea vedea clar ferestrele blocului vecin în timpul zilei,iar seara marile pete de pe Lună. Fusese păcălit ! „Nu intră -nici la blînd îndemn, Nici la poruncă de satrap Chiar orice cui în orice lemn, Chiar orice gînd în orice cap.” (S.Pavel) Iși aminti de articolul din ziarul de dimineața, despre escroci,dar era prea târziu... „Ei da,în colectiv se zice Că prost ca dînsul nu există La primă e
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Costel,Alin,Monica,Dorin și Augusta sunt dispuși prin toată camera. Au câte un pahar în mână.Nelu se chinuie să fixeze un tablou pe perete. Nelu:Vă rog,să-mi dați dreptul!(Alin îi oferă un pantof bărbătesc.Bate cuiul) Dorin:...Și Radio Erevan i-a răspuns:”La noi,accentul nu se pune pe profesori!”... Alin:Gata,unchiule.L-ai fixat.Poftim un pahar pentru trudă.( Ii oferă un pahar cu vin) Dorin(se ridică):Și cum vă spuneam,sala
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
liceul francez din Kabul) și se antrena trăgând cu kalașnikovul în pisici când nu avea la îndemână prizonieri hazara; dar iată că posaca tot nu se luminează la față. Atunci îi spui cum a sfârșit Massoud, sfârtecat de bomba cu cuie pitită în camera de filmat a celor doi falși ziariști marocani veniți special din Belgia ca să-l păcălească întru neființă; iar ea îți arată că de fapt așteaptă pe altcineva. Atunci de ce s-o mai fi uitat la inele? îi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să aprindă lanterna. Ar fi vrut să se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă. Umbra se întinsese pe burtă și Celebi auzi, printre bătăile încălecate ale inimii sale, pocnetul cuielor și scârțâitul capacului de lemn al sicriului. Clefăiturile ce răsunară după aceea în liniștea cimitirului făcură ca ghemul mațelor lui Celebi să se desfacă cu un zvâcnet. Simțind că e gata să se slobo zească în pantaloni, bâțâindu-se, aprinse
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Nu glumesc. Tu vrei să dai buzna. Eu zic să mai studiem locul. Nu-i de glumă cu hoașca asta dacă stă ea singură și o doare fix în andrele de eventualii hoți, deși l-a agățat pe Rembrandt în cui. Sigur are Rembrandt, ăsta nu stă numai la muzeu? Poate și Picasso. Poate și Dali. Nu știam că dăm spargere la Luvru. E un Luvru mai mic, cu boscheți pe alee și cu iederă pe ziduri, care-i problema? Poate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lui "așa se cade", împotriva acelei părți din social care încearcă să normeze acolo unde doar libertatea trebuie să troneze. Poate este și necesară această tendință de impunere, ea creându-mi posibilitatea de a mă împotrivi, de a avea împotriva cui și la ce mă împotrivi. Opoziția față de ceva poate fi o dimensiune de definire a sinelui. ٭ La Tatarkiewicz (Istoria celor șase noțiuni) găsesc informația că în vremurile vechi cel care dorea să intre într-un ordin cavaleresc trebuia să menționeze
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
făină Apoi, după măcinat Acasă s-au înturnat Ș-au chemat pe toți Ș-o sută de bătrâne Care știu rostuă la pâne. Mânecile - o suflecat De colaci s-o apucat Au făcut colac mare, rotat L-au pus în cuiul de mai jos Pentru cei ce ură frumos. Iară dumneavoastră De nu vă place Să-l rupeți în două Și să ni-l dați nouă! Hăi! Hăi! De urat am mai ura, Dar nu suntem de ici colea Suntem de la
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
scontează grotescul - scena amintește deopotrivă de Senatorul melcilor (1995), unde potentatul venit în vizită îi punea la cules de melci pe localnici pentru a degusta o tocana exotică sau de încercările de avort din Patul conjugal soldate cu bătaia unui cui în capul nevestei. Intenția unei analitici existențiale sau a examenului critic al unei umanități contorsionate se dizolvă după primele concupiscențe cu intrarea în scenă a domnului Marcel, acest "formidable bordel" și filmul rămîne neschimbat pînă la capăt livrînd variațiuni pe
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
știți, domnule ministru, noi, oamenii condeiului, nu prea ne pricepem la socoteli. Aceasta fiind situația, a încheiat conu Mihai - vorbea ca de obicei rar și foarte articulat -, nu-mi rămâne decât să mă retrag. Tacticos, și-a luat pălăria din cui și, cu aceiași pași măsurați, a plecat. - Ce zici? l-am întrebat pe Goga. - Ce să zic? O comoară." (pag. 86) Lucru amăgitor, această amplă țesătură narativă boierească! Fiindcă nici cancanurile politice sau anecdotele literare, nici exercițiul autoadmirarativ în oglinzi
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
lucruri. Despre pahare se crede că sunt obiecte rezervate evenimentelor, nu le cauți prietenia și te pomenești că nu-ți ajung. Toți avem ceva încrustat în noi. Unii o miniatură, alții o colivie de păsări care atârnă răsucită într-un cui, pentru că e goală." Pasajul acesta ne trimite cu gândul la Urmuz, dar ceea ce crede "omul pierdut" despre lucruri îl apropie mai cu seamă de naratorul Întâmplărilor lui Blecher. Obiectele, în același timp semnificative și derizorii, populează aceste pagini cu prezența
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
tăcerea. Atunci Teodor virează discuția: - Dar tu acum cu ce te ocupi? Mai scrii încă romane? - mă întreabă el. - Evident că scriu la ele și tu știi bine asta. - Trebuie să-ți spun ceva. înainte cărțile tale erau mai frumoase. - Cui ce-i pasă? - i-o întorc eu - ceva asemănător i-au spus și lui Byron. - Ce i-au spus lui Byron? - vru să știe Liza. - Secole de-a rândul venețienii spuneau despre orașul lor că înainte era mai frumos. Și
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
Ce i-au spus lui Byron? - vru să știe Liza. - Secole de-a rândul venețienii spuneau despre orașul lor că înainte era mai frumos. Și așa au spus și despre Byron la începutul secolului al XIX-lea. El a spus, cui ce-i pasă, acum Veneția e frumoasă într-un alt fel. - Eu nu înțeleg nimic din cărțile tale. - De ce-ar trebui să înțelegi? Cărțile mele sunt ca un bufet suedez. Iei din carte ceea ce vrei și cât vrei din
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-ar fi aia,/ și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a râde și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în stradă și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va apuca să-și taie salcâmul." (pp. 52-53) Zâmbetul țăranului din finalul acestui poem este un zâmbet de Mona Lisa. Ce se
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
culturale, combinațiile semantice, dezmățul vizual, acustic, olfactiv, erotic. Puterea sa de inovație nu cunoaște limite, șocul este total și vrei, nu vrei, rămâi bouche bée. Dacă există vreun autor român despre a cărui creație să nu se poată spune "așa cui făceam și eu", acela este, cu siguranță, Șerban Foarță. Nimănui nu cred că i-a trecut prin minte să îl imite - ori măcar să îl parodieze - riscurile pentru eventualul temerar de a se prăbuși în abisurile ridicolului fiind greu de ignorat
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
interesează de fiecare clanță, pupitru ori "bun din dotare", aflat "pe inventar"; are grijă pînă și de hrana bulinată evropenește a maidanezilor aciuați pe lîngă instituție, în pofida sfîșiatului repetat și zadarnic reclamat de ciorapi și de pantaloni ai te miri cui (pasămite, ar trebui considerate aceste manifestări patrupedice drept dovezi de tandrețe, dar...). Profesorului-funcționar nu-i punem la îndoială, Doamne ferește, realele calități; dimpotrivă, i le enumerăm, mai departe laudativ: plin de șarm, glumeț, prezent la toate balurile și chermezele, mereu în
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]