5,558 matches
-
tale, vrei ca totul să fie cel mai curat posibil când el sosește. speli toate vasele în care se mănâncă, caserolele de plastic transparent ale puilor de vulturi harpagornis, păzitorii văzduhului tău, găleata de bronz a tigrului alb qilin, protectorul cuibului tău pur, cutiuțele cu praf dulce, în care își fericesc zilnic boticul furnicile albe, argintia găleată cu lacrimi, din care beau viața petuniile magice, castronul mic de aur, din care se înfruptă zeița chuang mu cu musaca de cărniță de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dulce, în care își fericesc zilnic boticul furnicile albe, argintia găleată cu lacrimi, din care beau viața petuniile magice, castronul mic de aur, din care se înfruptă zeița chuang mu cu musaca de cărniță de pajiște. apoi speli toate textilele cuibului tău: covorașul de papură albă, salvator la ananghie, pătratul de trifoi cu cinci foi, minunea grădinii tale suspendate, pânza albă a patului tău fără picioare, așezat direct pe pământ, pe care o vei îmbrăca în ziua nunții tale. apoi freci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te privește pe tine, ci largul apei, tu ești însă liniștit, zâmbești. visul acesta este semn de sincer față de miez mare noroc. alții poartă războaiele lor, tu nu te bagi, tu îți vezi de drumul tău, care te apropie de cuibul tău proaspăt înfățat. nouă în al doilea loc: auzi pescărușii strigând puternic lângă țărm, ei nu își strigă puii de data asta, ci se sperie de craniile care au fost aduse de valuri odată cu fluxul, mii de cranii alb-gălbui se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apar și chestiunile cu tangențe religioase. E descris un preot local, o figură luminoasă ale cărui sfaturi sunt ascultate cu sfințenie de Eugenia Ionescu: Să nu calci pe firimituri de pâine sau să calci vreo gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de această mărturie prin care călugărița își dezvăluie fascinația pentru părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o întrebare. Cine i în fruntea acestor nelegiuiți? A legionarilor am vrut să zic. Îți voi spune, dragul meu, dar am și eu o rugăminte. Să-i sfătuești pe oameni să nu li se alăture lor. În fruntea lor, a cuibului - cum se numește adunătura asta - se află un profesor de latină, pe nume Bounegru. Cum îi numele așa-i și omul. Ei sunt cam de felul celor care propagă nazismul în Germania lui Hitler sau fascismul în Italia lui Musolini
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
PARTEA ÎNTÂI 1 S e potrivise ca în anul în care Simona termina liceul, tatăl ei, Costache, să iasă la pensie. O stare de neliniște, privind situația financiară, plutea deasupra casei familiei Deleanu, întocmai unei păsări care nu-și găsea cuibul. Maria, mama Simonei, nu avusese niciodată serviciu, deși absolvise un liceu și ar fi putut ocupa un post de secretară sau funcționară la un ghișeu poștal. Costache însă, din prima zi a căsătoriei lor, îi spusese soției lui: Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înflorat se priviră preț de câteva momente ca și cum s-ar fi studiat reciproc. Mama se hotărî să spargă liniștea: Simona, fata mea, începu ea, mâine, poimâine părăsești căminul părintesc. Pleci în lumea largă, te desprinzi, cum s-ar spune, de cuibul în care ai fost apărată de multele griji ale vieții. Vei avea timp să le întâmpini. Într-o zi, fără știrea mea, Cel de Sus mă va chema la el și nu știu dacă voi mai avea când să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Se trezi dusă către o lectură a unei cărți pe care o citise, când și unde nu mai știa, în care aflase despre o pasăre ce trăiește în Australia, cu nume ciudat de Bikirikipiripiki. Aceasta, în așteptarea mirelui, își construiește cuibul din rădăcini frumos mirositoare, după care îl căptușește cu pene multicolore de papagal și cu pietricele rare care scânteiesc în lumina palidă a lunii. Apoi, măiestrește un gărduț, îl împănează cu nisip în care apoi implantează cele mai frumoase flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aripile, smulgându-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib pene, ierburi și flori Bikirikipiripiki le trage în jurul corpului ei și ouă câteva zile la rând câte un cocoloș ciocolatiu de mărimea unei ghinde, cu irizări alb-gălbui, apoi se așază să le clocească. La timpul sorocit, vin pe lume viitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cocoloș ciocolatiu de mărimea unei ghinde, cu irizări alb-gălbui, apoi se așază să le clocească. La timpul sorocit, vin pe lume viitoarele sale progenituri. În așteptarea disperată a doctorului, Simona ar fi fost în stare să construiască și ea un cuib asemenea pasării din Australia, dar cum nu era posibil, ea urma să preia de la aceasta doar viclenia și, dacă timpul îi va fi propice, și tainice înțelepciuni. Orele treceau și doctorul nu se arăta. În dimineața ce urma, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o umbră care se îndreaptă spre ușă, mama ei voi s-o urmeze. Se trezi cu o mână hotărâtă pe umăr. Soțul ei o opri. Las-o! Ea și-a ales această cale. Să meargă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
iar izbucni într-un hohot de plâns. Putea plânge oricât și oricum; putea să-și strige durerea cu glas tare pentru că nu era nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un târziu o pasăre sparse văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise noaptea și se cuvenea ca Simona să părăsească și ea cimitirul pentru a nu-i tulbura liniștea și somnul măicuței ei dragi. Reculeasă, Simona îl luă pe Răducu de mână și porni așa fără țintă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spre răsărit, spre izvorul de lumină, de la care așteptau un semn purtător de nădejde. Erau momente când li se părea că două păsări diferite, Spaima și Speranța zburau împreună deasupra casei lor, însă nici una nu se oprea să-și facă cuib statornic. Amândoi nutreau o tainică dorință, hrăneau zilnic Speranța și așteptau... așteptau... 16 S alvarea spitalului orășenesc a transportat-o pe Simona la o clinică specializată în boli ale sistemului nervos. Pe drum, pentru a-i domoli criza care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o apăsa. Începuse să-mi povestească următoarea istorioară: „Ne căsătorisem de câțiva ani, trăiam în dragoste și înțelegere. Visam ca toți tinerii să avem casa noastră cu toate cele de trebuință în ea. Ne făceam iluzii. Eu îmi imaginam un cuib al nostru, unde să domine pacea și voia bună, unde să se audă voci de copii, iar eu să le pot da toată dragostea și atenția mea. Era o dorință greu de realizat, ca să nu zic, imposibil de realizat. Într-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o făcea să pară înfricoșătoare. După ce am privit înăuntru, m-am ferit într-o parte și nu am mai avut dorință
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
s-a știut niciodată concret care a fost cauza acelui incendiu. Ceva mai târziu, peste doi-trei ani de la această întâmplare, a circulat un zvon prin sat, cum că un copil, vrând să salveze biserica de ciorile negre, a dat foc cuiburilor acestora. Au fost și dintre cei care au încercat să sperie o bună parte din locuitorii satului cu diferite „proorocii”, cum că ar fi fost un semn de la Dumnezeu că va fi război, foame sau alte urgii, pe care, desigur
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în eternitate ca într-un cuib de rândunică și să privești lumea din jurul tău ca și cum ai fi mort. Abia acum își dădeau seama prin ce experiență unică trecuseră, unii voiau să se întoarcă în acea lume, să-și ia locul printre statui, unii cu roluri chiar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bunătăți. Silvia se uită la mine, dar nu sunt sigură că mă vede. Ceea ce îmi place la Ștefi și la Jozsi este că își tratează musafirii cu naturalețe, am simțit asta din prima clipă. Restul comunității românești este ca un cuib de viespi. Toți îi bârfesc pe ceilalți, toți se victimizează. Deschid acest subiect cu Jozsi, care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip ca acestea să-și facă cuib în șatra sa. Se simțea ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care toți ai casei, excluzându-l pe Vișinel, fuseseră purtați de pegași nestruniți pe meleagurile unor gânduri nedeslușite, dimineața, se despărțiră de un pat în care visele nu-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile să nu-i trezească pe băieți. Dimineața de iulie râdea promițătoare peste urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Badale a lui Gheorghe a lui Costan, Weberoaia, Ghibisoaia, neputând lipsi bunica mea Catrina. Reuniunile se țineau lanț, până când s-au zvonit peste tot și a intrat pe fir securistul postului de miliție, care a anchetat cazul și a închis cuibul deocheat al colectivității feminine din sat. Despre mama, sora mai mare cu patru ani, care era o fată deșteaptă și frumoasă, unchiul îmi povesti cum a fost pețită de un pretendent în timpul unei serbări în sala lui Grigore Pircu. Nuța
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
numărul unu a clasei. Le avea. Își vâra un botișor umed și brunet În urechea mea și Îmi traducea printre hlizeli tot ceea ce eu Îi ceream. Îmi plăcea Lili - era Întotdeauna veselă și băiețoasă. Conturul feței, care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape crescute În relief, Îmi amintea de “ Madame Pogany”, sculptura brâncușiană care mă fascina de când o descoperisem reprodusă În cartea de istorie. “ Fata te iubește!” Îmi șoptea tremurat Mirel, colegul meu slăbănog
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]