1,160 matches
-
au viețuit ani buni luptătorii din rezistența antisovietică prin anii 44. Cu rucsacul ticsit până la refuz în portbagaj am ajuns, pe înserate în Porumbacul de Sus, ultima așezare permanentă înaintea cetății munților Făgăraș. Am căutat o casă mai arătoasă drept culcuș. Nu zic, îmi era și foame, aerul tare se simte la stomac. Un binevoitor întâlnit pe lângă parcarea mare a satului mi-a indicat casa lui Moș Toader, un vrednic gospodar care a fost și primar al satului cu ani în
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
din beci. Se strecurase cu frenezie printre butoaiele pivniței și, adulmecând ca un copoi, dibuise imediat cuibul rozătoarelor. Cât suferise că nu-i putuse prinde pe cei mari, scăpați de zgomotele căutării! Se mulțumise și cu orbeții neîmbrăcați, rămași în culcuș fără apărarea părinților. Îi vârâse degrabă într-un sac, aruncând bietele lighioane în focul din spatele casei, la care bunica tocmai fierbea niște rufe. O supărase tare rău pe bătrână cruzimea faptei! Dar el nu o luase în seamă, plecând fluierând
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
fată frumoasă tare! Nu te mai zgâi la mine, Du-te și adu-o-ncoace! De nu i-o plăcea de tine O legăm, și bună pace. Fără apă și mâncare, Încuiată în odaie, Și cu lanțuri la picioare Și culcuș făcut din paie, Ai să vezi - fără de milă - Cum ea singură-o să-ți ceară Târâindu-se umilă Să o iei de soțioară! Tace. Și apoi se-apleacă Și îi face vânt pe ușă: - Du-te, căpățână seacă, Ia-o
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
și mănâncă liniștit cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut, pustiul doarme prin canale și beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficare. Vara, când este cald, își găsește culcuș printre boscheții parcului din cartier. Pe băncile de pe alei nu îndrăznește să se întindă pentru că golanii de bani gata - care bântuie nopțile beți și drogați prin parc - îl batjocoresc în fel și chip. Este crucea destinului pe care trebuie s-
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
dar vântul tristeților noastre le-a dărâmat și boturile lor umede de dor au murit însetate. Acum caut prin albele plete, cu care m-au nins firele nisipite-n clepsidre, alte hârtii de cuvinte din care să-ți fac un culcuș în care să-mi adormi zâmbind păsările, căprioarele și ochii tăi și poate că vântul tristeților își va pierde aripile de pluș. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: origami / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
ORIGAMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371103_a_372432]
-
și-ți lasă impresia unei emanații spontane, făcând să vibreze ecoul cine știe cărei amintiri cuibărite în câte o cută mai adâncă a inimii, sau a minții sau... cine mai știe în ce parte din ființa noastră prin care își găsesc ele culcușul. Adesea îmbină lirismul cu o formă ludică: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]
-
Coronini, un sat destul de neimportant prin acele vremi. Ce aflăm totuși din susamintita monografie? Se face o incursiune în istoria locurilor de unde aflăm denumiri care s-au păstrat până în zilele noastre; stânca Babacaia cu o interesantă legendă, Cralievăț - ce înseamnă Culcușul Regal, cât și alte nume de văi și dealuri. Se încearcă scoaterea în evidență a celor care au cercetat cu pasiune aceste locuri chiar și din puncte de vedere geologic. Se vorbește despre oameni și obiceiuri, meseriile sau ocupațiile acestora
ÎNVĂŢĂTORUL ALEXANDRU MOISI, AUTORUL MONOGRAFIEI CLISURII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345000_a_346329]
-
stoicism. Pentru prima dată după mult timp alergau de mână spre niciunde. Pașii se amestecau cu pământul clisos de pe potecile abia deslușite. Pilotul le cunoștea cu ochii închiși, acum însă îi deveniseră străine și încurcate. În sfârșit, au ajuns la culcușul cu acoperiș din crengi de alun care-l ferise de ploi ani de-a rândul. Prelata din dreapta zidurilor rezista eroic rafalelor de vânt însă erau uzi, flămânzi și obosiți. Salteaua era răvășită, iar câinii nu veniseră să-l întâmpine. - Oare
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
doar cu... străinii, managerii de țară, cu biblia-n sperjur. mai cade câte-un înger, mai cade cum am spus, în lume asta, jungla e raiul pe pământ; dar parcă prea se-nvârte planeta spre apus să-și caute țărâna culcușul în mormânt. mai cade câte-un înger, dar prea suntem grăbiți să-l jumulim de pene și-apoi să-l răstignim; pe diavoli - sarsailă i-a prefăcut în sfinți, de-aceea mântuirea pe cruce n-o găsim. în ignoranța noastră
MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347922_a_349251]
-
de dat, ca să-i cheme instanță fără timp și apărare, atât de curând și atât de chinuitor?! Niciuna! Toți trei au fost strigați nu la pedeapsa, ci într-o lume mai bună decât aceasta năclăita în propria putrezime, ca un culcuș de lut umed, pentru furnici. O lume în care Lăură Stoica exclama față de o prietenă a sa: „eu nu mai știu ce muzică vrea publicul românesc!”. Cei trei au plecat din lumea spre care lumina vine de sus, chiar într-
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
doruri să scrie arpegii fremătând de minuni. Să stăm așa sub vraja cuvintelor ce încă nu le-am rostit, dar care dospesc în fiecare fibră din noi. Să stăm așa sub zările despletite-ale serii și cântecele apelor să ne fie culcuș pentru doruri oprite. Să stăm așa, sine lângă sine și numai semințele gândurilor să răsară sub frunțile inimilor noastre ca niște răsărituri. Să stăm, iubito, ca-n tandrețea începuturilor lumii când numai noi eram cântec. Leonid IACOB Referință Bibliografică: popas
POPAS ÎN DOI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347942_a_349271]
-
Acasa > Versuri > Visare > SOBORUL POEZIEI (SONET) Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Azi, în culcușul luminos al minții Se-adună-al poeziei alb soborul, Invidiate rime își iau zborul, Să se jertfească pe altar, ca sfinții. În mine se aprinde tânăr dorul De-a-mi revedea, cândva, umili părinții Ce mă așteaptă într-o stea, cuminții, Să-și
SOBORUL POEZIEI (SONET) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347348_a_348677]
-
de senin. doar eu și marea, straniu țipa un pescărus, și viața mea pornise spre alt abrupt urcuș ... Zăpezi Să conjurăm zăpada să ningă peste noi Cu tulbure uitare, ca vinul de pe masă, Și lupilor din tindă să le-oferim culcuș Și dragoste flămândă într-un ungher de casă. Primește-mă în clipă ca într-o nouă iarnă, Peste trăgaciul puștii umbre de șoimi trecând; Din universul gheții lin izbucnind petarde, Și-n liniștea amiezii eu încă mai sperând. Să conjurăm
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
în sân până acasă. La căldura paltonului și-a mai revenit și când i l-a arătat părinților, imediat l-au îndrăgit. Și așa nu aveau câine. L-au îmbăiat, i-au dat de mâncare și i-au aranjat un culcuș la căldură în garaj. Cum nu avea niciun nume și l-a găsit pe un așa crivăț, l-a botezat cu acest nume. Nu a dat importanță la început că nu a văzut cățelul, prietenul său cel mai bun. Când
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
nemernicie mă aflu până acum“. Referindu-se la Bob și la mediocritățile oficiale ale Blajului, Ion Budai-Deleanu îi scrie de la Lemberg lui Petru Maior, într-o limbă literară de remarcat:”Scrisu-v`am eu foarte bine toate acele urgii purced din culcușul nevrednicilor de numele românesc ce s`au încuibat la Blaj...Cunoscutu-i-am eu atunci foarte bine când i-am părăsit și fugind mai bine am ales nemernicia decât sâmbria cu dânșii.Însă veni-va vreme și doar nu e
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346761_a_348090]
-
Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: „Apusul zâmbește și ne-nconjoară Stele căzătoare se aud trecând”. Pe vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
n-am fost din osul tău, os, dar mi-ai deschis ochii spre carte. cățărat pe piscuri cu genunchii goi ți-au fost numai spini și gropi urcușul, de ce nu mai vii, tată, înapoi, să-ți găsești în casa ta culcușul? te-a așteptat mama, cu anii ei grei, până într-o zi când a venit la tine, ce mai face mama, s-a mutat în stei, spune-mi ce-i acolo, vă mai este bine? într-o zi frumoasă ne
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
câte nu sunt! Muștele și țânțarii dansează împreună când în interior, când afară, fără nici o deosebire. Un cățel pricăjit stă culcat la umbra unui soc ale cărui flori aruncă o mireasmă gratuită și binevenită. Un motan și-a găsit un culcuș într-o galeată de plastic, tot la umbră, sub un salcâm și toarce acum a lene. Este trecut de amiază. În interiorul acestei colibe, la o măsuță, un băiețel, de vreo 10 anișori, scrie ceva. Își face temele. Un radiou găsit
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
-i mort, iar mama nu-i. Precum Gavrouche de când mă știu Pe străzi ziua și seara, Pe banca vara-n Cișmigiu, Iarnă hai-hui prin gară. Muncesc cu ziua pe-unde-apuc, Pentru un blid de linte; Iar noaptea umblu hăbăuc, Dup-un culcuș fierbinte. Dar nu-i băi, tocmai este vară; Iar mâine iarăși la scăldat. Plonjez în lacul de la moară Ca să mă spăl, să fiu curat. De-o fi iarnă, nenea Trică Îmi dă voie-n gară iar. Să adorm la căldurica
POEZIA GOGONEL de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348265_a_349594]
-
cânt din fluierele degetelor, Deasupra vârfurilor crestând ceruri Și printre crengi lăcrimând peste ape; În jurul sufletului m-adun mai aproape, Mereu mai aproape... Sapă adâncimi frunze ce cad, Cu rodul arborilor îngemănându-mă, Rădăcinile se satura pline de seva În culcușuri moi de soare cald; Pe culmile sufletului focuri mai ard, Încă mai ard... Uneori vine vremea cuvintelor, Alteori coboară din munte vraja pădurilor, Aburi de viață despletind marile, Cu ruga sufletului mereu călător, În miere și chihlimbar crengile mor, Străine
CUVINTE PENTRU PĂDURE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348520_a_349849]
-
Scriitori > CĂUTĂTORI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 808 din 18 martie 2013 Toate Articolele Autorului căutători Mi-am acățat gândul prin mestecenii ce mă ning iar inima am învelit-o în calda coajă de lângă inima ta. Acolo, în culcușul de seve de dor, amândouă stăteau la taifas în diminețile în care brațele crengilor aduceau cafelele cu arome de păduri, iar căldura soarelui ne plutea în priviri. Tu, decupaseși deja în trunchiul vechiului mesteacăn forma unei inimi, dar nu știai
CĂUTĂTORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345312_a_346641]
-
o casă de om nu mai puteai pur și simplu să te învârți printre țoale și îmbrăcăminte nefolositoare, căci el, prostul satului, aduna de peste tot haine, pături, preșuri, și le îngrămădea pe toate la un loc pentru a înjgheba un culcuș unde să-și pună capul jos peste noapte. De multe ori se culca acolo unde noaptea îl prindea, alteori mergea ,,acasă ” , la casa care de fapt nu mai era a lui. Dar de la o vreme, se stabilise săracul Niculae, în
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
-l ameliorez, înflorindu-l an după an ca pe o poveste fără de sfârșit, cuprinzând în căuș un adio ca un apus care cade peste o pădure de vis din zare; revăd inventatul decor cu castelul plutind sub o lună speriată, culcușul nupțial unde sângele învia, oglinda fermecată unde ți se conturau chipul, mâinile suave, ochii aceea mari care trimiteau mii de săgeți către o inimă în derivă, imaginea ta era mereu tulbure iar flacăra părului tău incendia văzduhul și-mi hărțuia
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
pleacă mai departe, cu alaiul după ei. În depărtare se auzea, tot mai stins, cunoscutul strigăt: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Așa au intrat călușarii în sufletul meu!..Ca un vis fermecat!..Acolo , în suflet, le-am făcut culcuș de bucurii, căptușit cu pelin și spic de grâu. Și i-am învelit cu ștergarul galben al amintirilor...să rămână mereu strălucitori...pentru că atunci nu știam că trăisem cele mai frumoase clipe din viața mea. Am alergat mereu, ca bezmeticul
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
clasică. forța notelor simfonice ale concertului pentru trompetă in Mi bemol major a lui Haydn îi inundă urechile arse de ger - îl mai auzise o dată, demult, și-i plăcuse teribil inveselit, dădu mai tare volumul radioului și continuă drumul spre culcușul său de sub pod între țevile de apă caldă se apropie de calea ferată și sări atletic peste șinele înghețate fără să mai audă nimic când, pe neașteptate, întoarse privirea și văzu luminile unui tren de noapte năpustindu-se spre el
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]