3,234 matches
-
unității de servire, cu elementele de decor și mobilier, cu îmbrăcămintea și modul de adresare al personalului de servire. Produsele gastronomice românești sunt rezultatul perfecționării artei culinare într-o perioadă de peste două mii de ani, sintetizând, în același timp, și obiceiurile culinare ale popoarelor din jur. Cu bucătăria axată la început pe carne și produse lactate, preparate în diferite feluri și folosind tehnici variate, poporul român a împrumutat de la populațiile cu care a intrat în contact multe alte preparate culinare, precum plăcinta
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și obiceiurile culinare ale popoarelor din jur. Cu bucătăria axată la început pe carne și produse lactate, preparate în diferite feluri și folosind tehnici variate, poporul român a împrumutat de la populațiile cu care a intrat în contact multe alte preparate culinare, precum plăcinta de la romani, ciorba cu perișoare de la turci, musacaua de la greci, borșurile și zacusca de la bulgari, șnițelul de la austrieci, toate acestea imprimând specificul gastronomic al fiecărei provincii. În Ardeal se mănâncă, în principal, carnea de porc, preparată sub formă
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
etnografic deosebit, reprezentat de arhitectura construcțiilor, portul tradițional și folclor; de exemplu, Rășinari (Sibiu), Vama (Suceava), Năruja (Vrancea), Săpânța (Maramureș). Serviciile de cazare și masă din gospodăriile acestor sate oferă turiștilor un decor autentic prin mobilier, covoare, așternuturi și specialități culinare variate, servite în veselă specifică. 4. Satele cu obiective de artă și istorice cuprind satele cu mânăstiri celebre în Bucovina (Putna, Sucevița, Dragomirna), ținutul Neamțului (Agapia, Văratic) și în Subcarpații Getici (Cozia, Tismana). 5. Satele peisagistice și climaterice se impun
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
când cumpărăturile strict necesare. Deși zilele lor păreau a se scurge identic, nu puteau vorbi de rutină. De la cafeaua băută dimineața, încet pe terasă, printre sărutări cu aer adolescentin, până la momentele în care în bucătăria mică experimentau împreună diverse preparate culinare, toate aceste momente aveau savoarea de neegalat a începuturilor. Dulce, atât de dulce... - Ce-ai găsit tu la mine? Uită-te și tu... - Chiar pe tine, răspundea ea, trecându-și mâna drăgăstoasă prin părul lui grizonat. Discuția se purta aproape
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mi-a spus și, ca argument, mi-a citat câteva mots-uri Țuțea culese din ultima lor întrevedere. Îmi amintesc cum, prietenul fiind gurmand, am asociat imboldul lui cu felul în care poți trezi apetitul cuiva descriindu-i o excelentă rețetă culinară. Era în îndemnul acela un fel de „du-te și gustă și tu din Petre Țuțea; ai să vezi ce mult o să-ți placă...“ Poate că felul în care s-a consumat acest prim contact indirect explică de ce nu am
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
păstra cu sfințenie. Eu vorbeam foarte greu românește la școală primară, pe care am urmat-o în satul natal. Părinții și bunicii mei acordau o mare atenție sărbătorilor. Țineau post, în ajunul sărbătorilor se făceau mari pregătiri, preparau toate bunătățile culinare respectând tradițiile din zonă. Nu am să uit niciodată sărbătorile de Anul Nou și de Paști cu obiceiurile satului. În clasa a IV-a ne-am mutat la Iași, am locuit pe strada Roșcani, într-o casă bătrânescă cumpărată de
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
păstra cu sfințenie. Eu vorbeam foarte greu românește la școală primară, pe care am urmat-o în satul natal. Părinții și bunicii mei acordau o mare atenție sărbătorilor. Țineau post, în ajunul sărbătorilor se făceau mari pregătiri, preparau toate bunătățile culinare respectând tradițiile din zonă. Nu am să uit niciodată sărbătorile de Anul Nou și de Paști cu obiceiurile satului. În clasa a IV-a ne-am mutat la Iași, am locuit pe strada Roșcani, într-o casă bătrânescă cumpărată de
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
masă și vor lucra pe aceleași texte, dar vor fi și acele pauze în care îi va oferi, cu absolută sinceritate și naturalețe, episoadele socotite mai interesante din universul său domestic: năzbâtiile și glumele cotidiene ale copiilor; micile ei „victorii” culinare; problemele administrative cu care se confruntă; unele întâmplări cărora le verifică semnificația relatându-le și lui. Toate acestea și multe alte comentarii pe cele mai diverse subiecte devin „capital” comun, depozitat și „reactualizat” în memoria fiecăruia în momentele de singurătate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu apa, cu cafeaua, cu supa, cu borșul. Robo: Cu ceapa, cu morcovul, cu leușteanul... și izbucnește într-un răs metalic, nefiresc și pentru profesori, care-i cunoșteau performanțele. Aurora: Bravo Robo, o să te trimitem la un curs de artă culinară, ca s-o ajuți pe Ela. Ela: Doamnă, îmi dau demisia! Adună ceștile și iese precipitată, urmată de către Robo. Profesorul: Aurora, ce zici de Robo? Aurora: Mă găndesc uneori dacă am făcut bine că i-am implantat lui Robo atăta
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
-mi mai aduc aminte aproape nimic din acea primă călătorie, cu excepția gustului pregnant al dezamăgirii. Cred că astea sunt primele, poate cele mai importante lu cruri legate de părinții mei care mi au marcat existența. Schisma lor beletristică, incongruența lor culinară și modul atât de diferit în care se raportau la lumea din afara pereților apartamentului nostru. Poate că și dispariția mea se leagă, în fond, de ei doi, neîmpăcați la căpătâiul celui de-al treilea copil, cartea, suferindă în memoria mamei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
parte imposibil de amputat și, totuși, bolnavă. — Poate că nu. Nu încă. Somnul cu vise al copilului din camera alăturată. Vocea ei cu gust de cireașă, azi, da, de cireașă..., podelele și pereții încăperii de jos, zugrăvite în fanteziile lui culinare, foșnetul mătăsii care o îm brăcase în ziua nunții. Poate că nu. Poate că, totuși, nu. — Trebuie să pleci. Cât timp a trecut? — Poftim? — De când a dispărut. Cât timp? — Un an și ceva. Cel mai mare clișeu al tuturor timpurilor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în vins, flămând. Îl urmărea gândul la Ivan și la vasul lui care plutea spre Nord, ducând cu sine toate aromele pământului, toată geo grafia cunoscută a gastronomiei universale, gata să bulverseze definitiv cerul gurii oricărui călător avid de plăcere culinară și de poezia străbaterii apelor din ce în ce mai înghețate, mai fără viață, de trupul acelei nave sfârâitoare ca un ceaun în care fierbeau, tăvăliți în mirodenii din cele patru zări, toți peștii de pe lume. Așa, cu chipul rusului care-și transformase în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adormită, cu gene grele gata să se închidă peste ochii albaștri ca marea. Nu se știe exact cine și când a luat hotărârea. Tot ce se știe e că la bord nu mai era nici un pasager, livrările de ingre diente culinare fuseseră de mult oprite, iar traseul de croa zieră, cu desăvârșire uitat, când Thule a părăsit, prima oară, după mult timp, apele Nordului și s-a întors spre Sud. Era luna februa rie. Soarele strălucea nefiresc pe un cer cenușiu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de autoconservare a rasei și îl ocolea pe Plictiseală de-ai fi putut jura că o face cu bună știință. Astăzi însă era o zi specială pentru Plictiseală. Se trezise cu fruntea transpirată și bine lipită de coperta revistei Arta Culinară. E drept că forțase nițel norocul, pentru că se trezise peste noapte de vreo trei ori și și-o vârâse sub cap cu încăpățânare, enervat de foaia lucioasă care tot aluneca. Ieșise totuși din bloc cu inima ușoară, fără să-l
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
radiografie ce-are în cap. Oricînd mă fac ginecolog de suflete. Diploma-mi lipsește, că-n rest.... EDUARD (izbucnind în rîs): Așa e, bunico! Și-a doua facultate a matale? BUNICA (și mai mîndră): Arta! GETA (uluită): Arta? BUNICA: Arta culinară. (ironică) Aia la care tu și fiică-ta sînteți abia prin clasa a treia. Eu sînt șefă de promoție pe viață. Așa că nu contează diploma, fetițo, contează ce ai în minte. GETA: Și dacă nu-i place, pune-i tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
timp ce ne îmbrățișam,un flash se declanșă. Cineva îmi strecură în buzunar câteva poze. In stradă ne aștepta un taxi-limuzină.Inăuntru valuri de șampanie.Mira ținea în mână un buchet imens de trandafiri galbeni. Acasă am sărbătorit cu preparate culinare,tort și numeroase fructe exotice. Au fost momente de posesie și tandrețe. Era un vis fermecător. A doua zi,m-am trezit singur în pat.” Da,visul s-a terminat...”. Dar nu...Pe masă erau 2 hârtii colorate și câteva
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
noi. Transparență și mesaj imediat. Nu vreau nici un mesaj. Eu vreau doar să ne iu bim și să ne jucăm. Jocuri, da. Altă neînțelegere de vocabular. Eu îi vor beam de încredere cosmică, iar ea se gândise imediat la jocuri culinare, cum îmi povestise că practicase cu ăla, mânjindu-se amândoi și morfolindu-se și turnându-și sucuri înăuntru și alte asemenea patetice transgresiuni. Ce să spun, să te dai cu dulceață, când eu eram gata s-o mănânc cum era
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
arătat mai întâi, mândru, kalașnikovul de sub scaunul șoferului Îurma să traversăm iar Terorism ospitalier 189 o bucățică de Tajikistan) și, aproape de graniță, a oprit jeepul la o vilă în vârf de deal, unde ne aștepta o masă strivită sub obscenități culinare. Le-am tradus flamanzilor că va trebui să trecem prin încercarea finală a terorismului ospitalier și că vom mânca foarte multe chiftele de măduvă, și supă din seu de oaie, și cârnați de cal, și lapte de iapă, și ochi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
După îmbrățișări, Radu fu cazat în camera de lângă bucătărie, avea baia alături și frigiderele aproape... După ce s-au răcorit și s-au primenit, fiind toți flămânzi, au trecut la masă. Fiind înainte de Înviere, Petre se gândise să-i "purifice" puțin culinar, așa că-i trată cu un borș de verdeață și ciulama de urzici, cu orez și usturoi, iar la desert le servi bostan copt. Nu prea le-a plăcut meniul și primul care reacționă fu "amiralul": Ne mai dai și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
păstrată ascunsă, îi oferă tinerei moldovence tot ce își dorește - bijuterii scumpe, o casă opulentă, plimbări cu iahtul, haine de firmă, o mașină de lux și mese în locuri exclusiviste. Ramona a postat recent pe Facebook câteva fotografii cu deliciile culinare cu care tocmai se delectase: brânză Burrata, foie gras și carpaccio de vită. Unii dintre fani au luat-o însă peste picior. "Așa mâncai și la Bacău?", a înțepat-o una dintre admiratoarele ei, dar Ramona a răspuns imediat: "D-
Lux extrem! Ramona Gabor nu doar poartă aur, ci mănâncă aur by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72059_a_73384]
-
cu țara ce-l adoptase temporar. Pentru cineva foarte interesat de specifiul portughez (așa cum se recunoaște a fi subsemnatul), doctele disertații pe cele mai diverse teme furnizate de către Daniel Perdigăo sunt mană cerească: de la contorsionata istorie lusitană până la tradițiile ei culinare, de la tribulațiunile politice la cele amoroase, de la tabieturile lui Pessoa până la cele ale lui Salazar, de la marile descoperiri intercontinentale până la destrămarea imperiului colonial, de la templieri la inchiziție, de la monarhie la republică, de la femeia europeană la cea afro-braziliană ș.a.m.d.
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
Clotildă", eroina lui Dimov este puternică ("masivă"), "ușor sașie", dar total dezinhibată. Cu înclinații mai degrabă spre vir decît spre femina, Clotilda preia inițiativa și îl seduce pe melancolicul "vîrcolac albastru". În Cină cu Marina, numele propriu conduce spre delicii culinare culese din adîncuri marine. Stînd de o parte și de alta a unei mese imense, în fața celor doi sînt etalate cele mai ciudate feluri de mîncare : "Meduzele roze gătite cu cimbru, / Cu fructe de mare pe spată de zimbru, / În
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
din spațiu e afectat reclamei produselor de profil ceea ce, paradoxal, e partea cea mai interesantă pentru un novice în ale biberoanelor, alimentelor și altor accesorii pentru copii sub 5 ani. Restul e compus din articole de consiliere medicală, psihologică și culinară extrem de diluate și de nehotărîte. Pentru că nimeni nu-și poate asuma riscul în caz că sfatul are efect opus. Practic, concluzia tuturor e că trebuie să apelezi la medic sau la specialist. Așa încît la ce bun să iei revista? Cele "15
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
doar pentru "bebei peste 7 luni". Un sfat delicios vine de la Silvia din Brașov: "Dacă îi dai lui bebe mîncărică din borcănelele acelea mici, nu le arunca. Eu (Silvia, n.n.) pictez (pe ele) tot soiul de animăluțe sau floricele". Rețetele culinare sînt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Tîrgu Secuiesc trimite o rețetă "pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
preluată de la o muzeografă: investitorii veniți în cetatea Sighișoarei - salutări binemeritate! - nu vor decât să câștige rapid banii investiți, ignorând tradițiile săsești, inclusiv, în materie de gastronomie. Așa se face că în toate localurile pizza e mâncarea locală, nu preparatele culinare care făceau faimă cetății săsești acum vreo jumătate de veac, nu mai mult, probabil, considerate de noii patroni... retrograde. Ca să nu mai detaliem și un alt fapt penibil: "festivalul" multietnic se metamorfozează în bâlci. Numai corturile nomade lipsesc. Iar post-festum
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]