5,205 matches
-
două ori mai multă la Belgrad. E cu totul altceva Înainte de Dunăre. Poate să ningă la München, iar la Buda să fie ca vara. Noapte bună, Herr Doktor. Pe frigul acesta, o să aveți parte de pacienți. Conductorul se Îndepărtă pe culoar, bătându-și palmele una de alta. Dr. Czinner nu rămase mult În compartimentul său. Omul cu care Îl Împărțise coborâse la Viena. Curând va fi imposibil să vezi chiar și luminile În trecere pe lângă fereastră. Zăpada umplea orice adâncitură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe băncile de lemn pasagerii se aciuaseră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că simpla declarare a viciilor pacientului și scoaterea la lumină a motivelor subconștiente pentru care le practică Îndepărtează puterea lor de atracție. Pacientul pleacă de la psihanalist cu capacitatea - dar și cu dorința - de-a o lua de la Început. Ușa de la culoar se deschise și În compartiment intră un bărbat. — Din acest punct de vedere, spuse domnul Opie, confesiunea În fața psihanalistului pare mai eficientă decât confesiunea În fața preotului. — Discutați despre confesiune? Întrebă noul venit. Pot să vin și eu cu o șugestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
naștere. — În Hamlet... Începu domnul Opie, dar dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apucă mâinile Într-ale lui. — Deci, spuse ea cu un zâmbet, iată-mă c-am venit, nu? În ciuda zâmbetului, Își dădu seama că era speriată și se Întrebă de ce. El Îi lăsă mâinile ca să poată trage storurile la geamul dinspre culoar, așa că brusc părură să rămână singuri Într-o cutiuță ce se zgâlțâia. O sărută și constată că avea gura rece, moale, și-i răspundea ezitând. Ea se așeză pe locul care fusese transformat În pat și-i zise: — Te Întrebai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și-și vârî picioarele În pantofi. Sunt atât de fericită. Își amintește, o să se țină de promisiune! Începu să cânte iarăși: Trăind În raza de soare, iubind În raza de lună, viața-i atât de frumoasă. Conductorul se apropie pe culoar și bătu la ușă: „Budapesta“. Luminile se aglomerară laolaltă și pe malul opus al fluviului, parcă pe jumătate căzute din Înaltul cerului, luciră trei stele. — Ce-i aia? Acolo! Trece! Repede! — Cetatea, spuse el. „Budapesta!“. Josef Grünlich, care stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
opri. Ce s-a Întâmplat? — Nimic. Absolut nimic. O mică defecțiune. — Suntem blocați aici pentru multă vreme? — Oh, o nimica toată. Probabil o oră, o oră și jumătate. Telefonăm să ne trimită altă locomotivă. Myatt Închise fereastra și ieși pe culoar. Nici urmă de Coral. Străbătu trenul cât era de lung, uitându-se În compartimente și Încercând ușile toaletelor, până când ajunse la clasa a treia. Acolo Își aminti de omul cu vioara și-l căută prin compartimentele urât mirositoare, cu bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pur și simplu, am simțit cum mi s-a pus un nod În stomac când am văzut-o. Am bătut-o pe Lauren pe un umăr, și amândouă am urmărit-o cu privirea pe Sophia. Ea păși fără zgomot pe culoarul dintre strane, cu rochia legănându-i-se romantic În urmă. Cred că toți cei prezenți s-au uitat la ea. Aceasta nu este nunta ei, spuse Lauren dezaprobator. Foarte deplasat! oftă exasperată și Își aplecă din nou capul În rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iau în picioare. Mergi cu escală în Tâgușor, peste două ore. Vă rog! răsuflă din greu Dorin, întinzîndu-i banii. Vreau să ajung mai repede. Ia-l aprobă impiegatul. Șoferul primește banii, rupe bilet și-i arată spre fundul mașinii, pe culoar. Termină de dat înapoi, face un ocol și iese în șosea. Țăranca în suman își face cruce. Copiii gemeni se grămădesc amîndoi pe genunchii tatălui, cu nasurile lipite de fereastră. Mircea Emil își trage pe ochi pălărioara mirosind a mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd trece grăbită spre reanimare, unde zic gurile rele îi trezește din morți pe bărbați numai atingîndu-i. Asta răscolește în Radu, violent, orgoliul masculin. Lasă-mă să-mi termin țigara înlătură ea mîna lui Radu, cu un gest scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
va aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă Vlad pierdut, roș tot de emoție, apoi, cînd ușa a fost deja închisă furios, iar pașii femeii s-au pierdut pe culoar, murmură: Frumoasă... Poftim?! tresare tehniciana, ridicînd privirea din hîrtii. Furioasă foc spune Vlad. Cine-i? Secretara de partid a combinatului. Zău?! Știam că era un bărbat... A plecat la "Ștefan Gheorghiu". A telefonat? întreabă Vlad, să schimbe vorba. Nu. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căci s-a jurat să n-o mai recheme în amintire vreodată pe femeia aceea cu care a stat vreo opt luni în anul întîi de facultate; a cunoscut-o în foaierul unui teatru bucureștean; seara era plasatoare, ziua mătura culoarele și spăla scrumierele. Tot drumul pînă în oraș, retras în spatele cursei, în picioare, rezemat de bara de lîngă fereastră, Mihai încearcă un bilanț al femeilor cunoscute, un fel de retrospectivă pe un ecran aflat undeva în urmă, în care vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin aerul ei distant. "Da-da, trebuie să judec bine, să nu fac vreun gest necugetat", gîndește Mihai, intrînd în clădirea teatrului. Cugeți; cugeți la nemurire ori la parvenire? îl ia secretarul literar de braț, văzîndu-l cum merge abătut pe culoarul de la parter. Mă grăbesc la telefon, că sună. Te-aștept în birou. Ce face vinul ăla magnific? Vine. Îl degustăm acuși. Secretarul literar a dispărut deja după colț, urcînd cele cîteva trepte, spre ușa biroului, în vreme ce Mihai rămîne locului, ciulind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales la despărțirile de Radu, s-o termine cu rolul de rezervă a "doamnei Aura", însă, e de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea. Cît mai stăm? întreabă cineva pe culoar. Aici avem necaz mereu cînd viscolește răspunde conductorul. Poate vor trimite înaintea noastră un plug. Aura face ochii mari, îngrozită de gîndul că va trebui să stea aici mai mult, poate chiar o noapte întreagă. "Și doar l-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De ce să-mi pară rău pentru Mihai?! Nici nu cred că mi-a făcut curte. A fost mai degrabă politicos, știind că voi juca în piesa lui." Aura încuie compartimentul, răsucind zăvorul, stinge lumina, să nu poată fi văzută de pe culoar, că noaptea o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă, din fotoliul așezat în fața televizorului. "N-ar fi trebuit, totuși, să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu Lazăr, înspăimîntat de amenințarea acestuia, că abia după ce l-a văzut dormind de-a binelea, cu obrazul pe teancul de programe, a îndrăznit să meargă după paravanul de zid, la toaletă, grăbindu-se să iasă cît mai repede din culoarul întunecos. Mai tîrziu însă, gîndurile i s-au mutat, aiurea, la viscolul de afară, la întroienirea altor ani, în ceața cărora încearcă să găsească răspuns la întrebarea: unde a mai văzut-o pe bătrîna cu cățelul în brațe? E drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și murături spune Sultana, urmîndu-și imediat soțul. Pavele, strigă peste umăr începe și ia comenzi. Tu, spune lui Ovidiu încet, stăpînindu-se cu greu mergi sus, că vin și eu să scoatem gogonelele din cămară. Soțul pleacă spre scara din capătul culoarului, care duce la cele cîteva camere de la etaj, în timp ce Sultana, întoarsă la bar, își face un timp de lucru cu sticlele goale, se miră cît de multe s-au adunat, apoi, ca și cum și-ar fi amintit, merge la masa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
timp, la o petrecere, rîzînd, unul din filatori mă întreabă: "Unde ai mers, tovule, cu cucoana?!" La care eu, luîndu-1 în mașină, l-am dus în afara orașului, arătîndu-i: "Aici, numai că porumbul era înalt, verde, noaptea de august călduroasă..." Pe culoarul înțesat de lume, Aura înaintează cu greu, fără să găsească vreun loc liber. Durerea spatelui înfrigurat parcă a mai lăsat-o, dar au început picioarele s-o supere, nu atît de răceala ce se simte pe jos, pe lîngă pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mama ei, să stea împreună cu copilul și să lucreze la dispensarul din comună. Radu aruncă prosopul pe cuier, își îmbracă bluza și pleacă spre cabinet. Să nu fii supărat c-am redeschis-o eu, îi spune doctorul Runca, ajungîndu-l pe culoar -, dar nu credeam că mai vii azi... Altfel, nu mă amestecam. Chirurgul șef, bătrînul Tudoriu, care stă băgat într-un fișet, răscolind hîrtii și cărți, aude ultimele cuvinte spuse de Runca și renunță la a mai scotoci, trîntind furios ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dăm la socri, ori la leagănul de copii, ca tatăl să poată umbla după femei, iar mama, la echipa de teatru pentru amatori. Înainte ca Radu să mai poată spune ceva, Paula iese, iar pașii ei, siguri, se aud pe culoar, spre rezervele operaților. Voci agitate se apropie dinspre lift, printre care răzbate scîrțîitul, familiar de-acum, al uneia din roțile căruciorului cu targa. Ce-i? se aude întrebarea lui Runca. Intoxicat cu gaze răspunde o femeie. Radu mai așteaptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bătrîna clipește des pe sub ochelari, lovită adînc de vorbele bărbatului, strînge cărțile de joc și, fără o vorbă măcar, se ridică, lăsîndu-se condusă de soț pînă la locul de pe saltea. Cu fărașul plin de mizerie, tatăl copiilor merge în capătul culoarului de lîngă bucătărie, unde este lada de gunoi. În drumul lui se întîlnește nas în nas cu Lazăr, venit după un pahar cu apă pentru studentă. Salut! murmură matematicianul, recunoscîndu-l de pe vremea anilor trecuți, cînd mergea mai des la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vlad și-i reamintește că este așteptat de tovarășa Matei. Pe unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă, dar cînd ajunge pe la jumătatea culoarului, auzind zbîrnîitul strident al telefonului, înțelege că semnalul e din afara uzinei așa că se întoarce în fugă, intră ca o vijelie, dînd un umăr cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia receptorul întins spre el de tehniciană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe la ea, la maternitate, i-a dat adeverința de naștere. Du-te și o declară. Cum o botezăm, mamă? Cum vrei a strîns ea din umeri, întorcîndu-se la salon. Peste cîteva ore, Maria a chemat-o din nou în capătul culoarului, la scara de serviciu: Am botezat-o Doina, ca pe doica mea și am trecut-o pe numele meu. Ce-ai făcut?! a murmurat Maria Bujoreanu ca paralizată. Am modificat puțin adeverința aceea. O să ne fie mai ușor s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu... Tot timpu-i pe teren, biata nevastă-sa!, păcat, că-i tare faină!... Frumoasă, elegantă îi dă mîna!, eu am în buzunar șase lei și cincisprezece bani distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe, aprinzîndu-i: Mai spune-mi, te rog! Vax, dom' profesor! face Lazăr un gest ferm, lovindu-i brațul. Pe-aia n-o culci nici cu tunul. Dacă nu mai aflu eu, care trag cu urechea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]