15,784 matches
-
decît cel pe care aș dori să-l conduc eu, îl previn să nu se lase înșelat de iluzia literară creată, poate de cîteva rînduri sau de cîteva pagini." Ironie sau program literar? Este o ambiguitate pe care Naum o cultivă: nu autorul este creatorul "iluziei literare", ci lectorul. Literatura ca "mod de viață" este mai mult decît o credință poetică, este o cheie pentru citirea unor texte precum Zenobia. Experimentul dă un plus de veridicitate, de autentic, actului literar. Restul
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
amintit de pomenita mai veche împrejurare. Pe de o parte, ambele reprezentări arată cu mijloace diferite și în scopuri diferențiate, că secolul XX a rămas, de la primele instanțe ale judecății estetice lansate curând după 1900, fidel "Reîntoarcerii la Bach". Misiune cultivată cu mereu alte intenții. Pe de altă parte, iată, în anul 2000 artistul interpret își poate permite să-și amintească, eliberat de presiunea cu care boicotul modern al romantismului a sancționat - o bună vreme - chiar și memoria lui, că readucerea
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
îndoială înseși principiile care guvernează lumea, cu atît mai de efect era rezonanța negării într-un mediu al mistificării prin excelență, stăpînit de un discurs demagogic. Printr-un soi de defensivă instinctivă, Sebastian Reichmann (care avea să emigreze în 1972) cultivă o intemporalizare și o irealizare a viziunii sale, simultan pe plan istoric, cultural, estetic, lingvistic. Parcă spre a sfida în modul cel mai deschis canoanele "realist-socialiste", care nu apuseseră încă de tot (sub o formă sau alta, ele au supraviețuit
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
vrut să abdice de la conduita morală a fost destituit împreună cu profesorii săi, iar la "dosarul" lui a apărut, prin falsificarea răspunsului, incriminarea: "A afirmat în plină ședință că marxismul nu e moral"". Interesant este tipul de luciditate pe care-l cultivă I.D. Sîrbu. Grație lucidității, el accede la libertatea interioară care e pîrghia principală a supraviețuirii într-un regim concentraționar. Să ne oprim acum asupra altor două aspecte ale Jurnalului, care dă în vileag, precum un autoportret, firea scriitorului, o fire
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
mai toate textele este natura "religioasă", irațională, misterioasă a dragostei de țară. Aproape nici un element civic nu limpezește acest sentiment care pare să depășească persoana concretă și prezentă, înfigîndu-și rădăcinile într-un humus colectiv ancestral. Tradiționalismul de toate nuanțele a cultivat acest fel de sentimentalism național. îți iubești țara fiindcă în ea au trăit strămoșii tăi. Nici o responsabilitate actuală nu pare să decurgă de aici. Orizontul viitorului pare, și el, blocat. Nimic precis nu pare să alimenteze dragostea de țară, înecată
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
sintagma cât și categoria desemnată de ea au fost un fel de obsesie națională. După '89, balonul a fost dezumflat și ei s-au trezit singuri, izolați, vulnerabili, ca niște dinozauri uitați în fundul grădinii". "De ce așa?" (adică vizibil "ficționalizat", "jucat", cultivînd intenționat senzația de artificialitate, de prescriere a monologurilor rostite de personajele-muncitori). Laconic: Pentru că n-am fost niciodată adeptul distincției clasice "ficțiune/documentar". Pentru că - îmi permit să adaug - în loc să se plaseze dintru început în grupul de behalfers autohtoni (denominativ ironic pentru
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
alături un grafician (post) modernist: Ion Truică. Și, în adevăr, foarte acroșantă această alăturare între poezia unui om de douăzeci de ani și imaginea (re)compusă, în oglinda sa, de un om trecut de vîrsta primei tinereți. Poezia Andreei-Luciana Dumitriu cultivă două teme majore, în descendență expresionistă, tratate însă cu un timbru original și într-o tonalitate care dezminte tot ce s-a scris despre "poezia feminină" și despre "candoarea" vîrstei primei cărți: sînt tema corporalității poemului, întîlnită rareori în poezia
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Reconstituirea emoției Critic lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial impune respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
publică șIIȚ). Liniștea însăși e resimțită ca o primejdie virtuală ce se autoironizează: "și liniștea vă va fi aruncată desigur în aer dar de fapt la ce v-ar mai folosi periculos e să fii liniștit ca o lebădă" (ibidem). Cultivînd un cinism dulceag, de învins, bardul ni se prezintă drept un Bacovia logoreic (în ipostaza cînd mărturisea: "și nu mai tac din gură"). Catastrofele sînt contrase în secvențele habitualului: "Călătoria într-un autobuz capacitate finită la un moment dat un
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Acestui oportunism demagogic și ridicol i se mai adaugă astăzi și cîteva elemente mult mai grave care au contaminat, asemenea unei boli devastatoare, întregul organism social; în cultură, ca și în economie ori, mai cuprinzător, ca și în viață, se cultivă insidios visul cîștigului spontan, lenea mentală și pasivitatea și s-a creat o stare de așteptare fără nici un sfîrșit previzibil. Așa cum un popor întreg așteaptă indolent (și orbit de speranțe tulburi) tot felul de salvări miraculoase venite din afară, prin
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
iar când a provocat scandal a făcut-o din întâmplare; a trăit foarte retras și în felul său, cu prietenii săi, întreținându-și mica legendă; nu era deloc un naiv ci, dimpotrivă, unul dintre oamenii cei mai inteligenți și mai cultivați din acest secol. Existau, așadar, toate acestea - și cred că era nevoie de o anumită revizuire a acestei imagini a lui Brâncuși. Un artist este, prin forța lucrurilor, un naiv într-o anumită privință, căci trebuie să fii naiv ca să
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
de reprezentare a realității. În urma unei ultime analize, a seninătății întruchipate prin comedie, epilogul vine să stabilească raportul dintre epoca clasică și epoca modernă. Lumile imaginare, bogate și bine desprinse de universul empiric, universuri înzestrate cu un "supliment ontologic vizibil", cultivau publicului gustul și obișnuința extraordinarului. Departe de "transfigurarea banalului" și de "sacralizarea locului comun" pe care se bazează arta contemporană, arta clasică se înconjoară cu o aură de sublim și extraordinar în care splendoarea există în și prin sine. Toma
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
lui Nichita Stănescu, nu găsea decât un "vacuum". Din înșiruirea numelor, rapidă, nesistematică, cred că ne convingem că Echinoxul a salutat și susținut valoarea, a respectat părerea celuilalt, s-a orientat după ora vest și central-europeană, nu cea orientală, a cultivat, asemeni "Cercului literar de la Sibiu", cu care ne simțeam apropiați, prin multe opțiuni estetice, eseul, filosofia, registrul "grav", mai târziu ironia intelectuală și umorul, figura poetului doct, a traducătorului pasionat de universul liric al creatorilor de primă mână. Livrescul și
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
cînd în drumurile noastre către nicăieri, blazarea dispare speriată măcar și pentru o clipă, pașii noștri regăsesc ceva din cadența rîvnită, fără de care nimic, zicem noi, nu putem împlini". Boema, firește, n-ar putea fi dezlipită de senzualitate. Val Gheorghiu cultivă o senzualitate frust-estetă, cu atît mai excitantă cu cît mai lucidă, analitic-abstrasă. Înălțîndu-se deasupra propriilor sale senzații, totuși abundent notificate, sugerînd plinătatea existențială, artistul se dovedește capabil a se detașa de obiectul său dublu, venustatea femeii în sine, pe de
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Octavian Soviany În volumul său de debut, Tratat la psihiatrie, Gelu Vlașin cultivă poemul "psiho", evocând "trecerile" printr-un cotidian derizoriu, plasat sub semnul meschinăriei și al trivialității, iar structura textelor sale sugerează "antimuzica", ele sunt orchestrații de onomatopee, scrâșnete și hârâituri, ale căror rădăcini mai îndepărtate se găsesc în Bacovia. Astfel încât poemele
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
ca și cealaltă proză, Saludos, că există un Ecovoiu gata să deseneze epic, insurgent la transparențe facile. Romanul ține la distanță convențiile narațiunii. Un minim de inițiere literară ne ajută să observăm că, de regulă, în ultimele decenii, scriitorii noștri cultivă fie o poveste de iubire fie o dramă existențială în termeni deciși de structuri deja constituite. Ce anume mi se pare deliberat novator în Stațiunea? În primul rând ruptura de orice miză expozitivă consumată. Ecovoiu a renunțat la dispunerea materiei
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
portretului și măreția melancolică a modelului. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l presimte dar pe care, în același timp, nu-l poate pătrunde
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
Luptîndu-se cu golul precum Iacob cu Îngerul, Irina Mavrodin luptă, firește, în numele realului, cu care stabilește relații pe mai multe paliere. Fenomenologia realului e abordată strategic, în funcție de disponibilitățile lirice, în succesiunea lor, ce ne oferă tablouri distincte. Mai întîi, poeta cultivă o stare de aparentă confuzie cu realul, o frenezie participativă la condiția acestuia, ca și cum (rețetă suprarealistă) ar dori să șteargă granița dintre ficțiune și empirie. Poezia însăși se prezintă definită ca o contopire cu ingenuitatea supremă a materiei obiective, extraumane
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
fapt, realizatorii ziarului conservator (la care, din 1878, a lucrat și Caragiale), deși, din ianuarie 1878, conducătorii partidului numesc pe I.A. Zizin Cantacuzino redactor șef. Junimiștii au găsit în creația lui Slavici o expresie a literaturii poporale dorită și cultivată de ei. Fata de birău (care mai avea și meritul de a ironiza pedantismul cărturăresc și etimologismul latinizant), și, apoi, masiv, basmele și poveștile folclorice, le verifica, desigur, aprecierea dintîi. Cînd Convorbirile sau Timpul încep să-i publice și nuvelele
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
Gura satului în 1879, Budulea Taichii în 1880 etc.), junimiștii, deși sesizează evoluția artei scriitorului, consideră că opinia lor inițială se verifică deplin. Mediul recreat și modalitatea continuă să fie ale unui creator de povești sătești, ale acelor Dorfgeschichte mult cultivate de literatura germană. Iar conducătorii Junimii considerau că pînă a ajunge la etapa literaturii artistice culte (la care, totuși, Slavici ajunsese deplin) e necesară punerea temeliilor. Și ce altă temelie mai solidă putea fi în acest domeniu decît creația populară
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
Cu victime, triumfuri și vin, precum și bani, E drept că e din fire întrucâtva lejeră, Dar noi o adorăm ș-așa, fiind prosperă. Erau simple exerciții încercând să alunge monotonia existenței apăsătoare ce se lăsase în toată țara. În secret, cultivam poezia parnasienilor, ca și a lui Paul Valéry, din care știam pe dinafară strofe întregi. În ciuda vremurilor, viața mea ordonată, însetată mai curând de adevăruri logice, general admise, pătrunsă de un bun-simț înnăscut, mă împiedica să alunec pe panta satanică
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
spațiul unei mitologii inversate, poeta găsește suficiente resurse productive, se arată suficient de inventivă, ca și acum, prin stăruitor exercițiu, ar căpăta dexteritatea de-a merge, repede și fără greș, de-a-ndărătelea. Eliberată de respectul factice față de forme și formule, le cultivă, provocator, pe cele ce-i convin. Exotismul (formal luat peste picior) o atrage ca o patrie pierdută ori ca una doar virtuală, ceea ce, în cîmpul sensibilității, este echivalent: "Fiorduri zgîrcite cu dinți cenușii/ Dînd nopților oarbe dureri sidefii" (În amintirea
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
mai puțin adevărat că filosoful nostru, ajuns la vîrsta senectuții, era copleșit de griji și lipsuri jenante. Din sfoara lui de moșie de la Butoiești rămăsese cu o proprietate de fermă de 50 de ha, pe care abia izbutea să o cultive. Era, desigur, tratat, atunci, ca un chiabur și avea de înfruntat toate angaralele cotelor obligatorii și a impozitelor exagerate care, toate la un loc, nu puteau acoperi veniturile slăbănoage. Iată surprinsă realitatea colectării silite a produselor agrare, în calitatea sa
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
vocație nici de luptător, nici de martir." (octombrie 1974, p. 359). " Cu zece ani în urmă, lucrurile mergeau foarte rău și eu mă indignam peste măsură. Acum, situația e mult mai dezastruoasă, dar eu nu mai am putere să-mi cultiv furiile. Până și în fața răului poți deveni indiferent dacă acesta durează prea mult. Îmi iau și azi doza de nemulțumire și revoltă, dar efectul ei e mult diminuat. Mă protejează înțelepciunea indiferenței, deprinsă cu greu și după îndelungate suferințe. Călușul
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
în acest gen de spectacole un reper, o formă, dacă nu singura, de conectare la fenomenul teatral, care nu ajunge la ei decît pe această cale. La urma urmelor, teatrul radiofonic rămîne acel spațiu în care cuvîntul este prețuit și cultivat, în care limba este ocrotită și conservată, conform normelor. În Franța, în Anglia există în continuare un cult pentru acest gen de teatru, care îți intră în casă și în suflet, transformîndu-ți spațiul vital într-unul magic. Cît privește Televiziunea
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]