1,164 matches
-
cartografiat mai atent harta politică și militară a momentului, mai ales pentru cumanii din zonă. Totuși, alianța lui Jonas și Soronius cu cruciații latini, în a doua parte a anilor 30 ai secolului al XIII-lea, împreună cu strămutarea definitivă a cumanilor primului în Imperiul cruciat constantinopolitan este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de Bulgaria aliată și de Ungaria ostilă, ambele puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224. Trecerea lui Jonas și Soronius, împreună cu supușii lor cumani, în Balcani și migrarea în Ungaria succedentă convertirii lui Bortz (1227) și Kuthen (1239), prefațate de convertirile operate de cavalerii teutoni în al doilea deceniu al secolului al XIII-lea, sugerează în ce mod s-a schimbat compoziția etno-demografică de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-o lume în care Eclezia Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru I a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
2001. • Ștefan S. Gorovei, 1473: Ștefan, Moldova și lumea catolică, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 29, 1992 (în continuare: Gorovei, 1473: Ștefan), p. 82. pe teritoriul Moldovei în secolele XIII - prima jumătate a secolului XV (a Cumanilor, de Milcov, Siret și Baia) au purtat și o pronunțată amprentă politică. Nu este, desigur, cazul să insistăm aici asupra întregii problematici legate de apariția și evoluția diecezelor episcopiilor catolice în spațiul extracarpatic în evul mediu, tema revendicându-și, între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nostru. De pildă, succesele înregistrate de către papalitate în părțile de miazănoapte ale Munteniei, respectiv în cele de miazăzi ale Moldovei în anii ’20-’30 ai secolului XIII - punctul de referință în acest sens constituindu-l înființarea la 1228 a Episcopiei Cumanilor -, nu ar fi fost posibile fără ca în proiectul de convertire a cumanilor să nu se fi implicat și Regatul ungar 36. La o distanță de peste o sută de ani, interesul regalității maghiare pentru „coridorul“ care asigura legătura dintre Curbura Carpaților
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Munteniei, respectiv în cele de miazăzi ale Moldovei în anii ’20-’30 ai secolului XIII - punctul de referință în acest sens constituindu-l înființarea la 1228 a Episcopiei Cumanilor -, nu ar fi fost posibile fără ca în proiectul de convertire a cumanilor să nu se fi implicat și Regatul ungar 36. La o distanță de peste o sută de ani, interesul regalității maghiare pentru „coridorul“ care asigura legătura dintre Curbura Carpaților și Gurile Dunării se va reflecta - alături de incursiunile militare în spațiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
legătura dintre Curbura Carpaților și Gurile Dunării se va reflecta - alături de incursiunile militare în spațiul de putere mongol - și în sprijinul acordat Papalității în crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică a deja amintitei Episcopii a Cumanilor, distrusă la 1241 de către mongoli 37. Și înființarea altor două dioceze catolice în Moldova, la Siret (1371) • Foarte selectiv: I. Ferenț, Cumanii și episcopia lor, Blaj, 1931 (în continuare: Ferenț, Cumanii); Gheorghe Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Papalității în crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică a deja amintitei Episcopii a Cumanilor, distrusă la 1241 de către mongoli 37. Și înființarea altor două dioceze catolice în Moldova, la Siret (1371) • Foarte selectiv: I. Ferenț, Cumanii și episcopia lor, Blaj, 1931 (în continuare: Ferenț, Cumanii); Gheorghe Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV, București, 1942; Wladysław Abraham, Biskupstwa lacinskie w Moldawii w wieku XIV i XV, în „Kwartalnik Historyczny“, Warszawa, 16, 1902; Carol Auner, Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
altceva decât o replică a deja amintitei Episcopii a Cumanilor, distrusă la 1241 de către mongoli 37. Și înființarea altor două dioceze catolice în Moldova, la Siret (1371) • Foarte selectiv: I. Ferenț, Cumanii și episcopia lor, Blaj, 1931 (în continuare: Ferenț, Cumanii); Gheorghe Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV, București, 1942; Wladysław Abraham, Biskupstwa lacinskie w Moldawii w wieku XIV i XV, în „Kwartalnik Historyczny“, Warszawa, 16, 1902; Carol Auner, Începutul episcopatului de Bacău, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice“, București, seria II, tom 27, 1904-1905; I. Sabău, O nouă listă a episcopilor catolici din Moldova, în „Revista Istorică“, București, 29, 1943; Sýkora, Poziția internațională. • Ferenț, Cumanii; Spinei, Realități, p. 87; Șerban Turcuș, Sfântul Scaun și românii în secolul al XIII-lea, București, 2001, p. 163-164. • DRH, D, I, nr. 22, 34, p. 46, 64; Șerban Papacostea, Triumful luptei pentru neatârnare: întemeierea Moldovei și consolidarea statelor feudale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca, de exemplu:Dealul Bejeniei, situat în nordvestul satului, denumirea având o semnificație socială, sinonima cu pribegia, Siliștea Sîngeap sau Poiana lui Sîngeap, loc despădurit, la nordul satului actual, vatra de fost sat. Aici, in Poiana Veverițelor, așa cum o numeau cumanii, domnitorul Iuga cel Olog a întemeiat o mănăstire, pe la 1399, dăruind-o cu pământuri și sate, așa cum era și așezarea Vitejeni, numită așa datorită eroismului locuitorilor în luptele purtate de Domnie împotriva dușmanilor. Referitor la originea să, se știe că
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
zona Moldovei nu s-au găsit exemplare întregi sau care pot fi restaurate, ci doar fragmente. Foarte rare, acestea sunt semnalate printre altele și la Dodești (pl. LIII/3, 4). Tipul VII: Căldarea (cazanul) de lut este atribuită migratorilor (pecenegi, cumani). Acest ultim tip este semnalat în arealul bazinului la Dănești (fragmente din pastă cu cioburi pisate, modelate la roată), Drăgești (fragmente decorate cu linii vălurite), Buda-Oșești și Viișoara-Todirești (Vaslui) (pl. LIV), precum și în alte așezări din Moldova (Chircești, Hlincea - Iași
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
nord-pontic, de la Sarkel - Belaja Veja și Bykov. Deși piesa de la Brăhășești este bizantină și a circulat în secolele X-XI, astfel de pandantive sunt puse nu doar pe seama populațiilor de la Dunărea de Jos ci sunt atribuite și triburilor turanice (pecenegi, uzi, cumani), din stepele nord-pontice (îndeosebi exemplarele foliacee, cu decor fito-florar). În privința utilizării lor există mai multe păreri: s-a afirmat că erau obiecte de podoabă pentru migratori (purtate singular ori în asociere cu mărgele), că stilizau piese de harnașament (clapetele de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
slave, care au forțat pătrunderea și stabilirea lor în Balcani. Instalarea noilor veniți în teritoriul sud-dunărean a provocat întreruperea legăturilor comerciale dintre bizantini și populația veche românească. Revenirea stăpânirii bizantine, prin acțiunile întreprinse de unii împărați asupra slavilor, pecenegilor și cumanilor, readuce influența acestei civilizații asupra spațiului nord-dunărean. Potrivit unor opinii, invaziile migratorilor slavi și ale triburilor pecenege au determinat prezența unor tezaure monetare, ca urmare a nevoii de tezaurizare a monedei bizantine (tezaurele de la Obârșeni - Vaslui și Dolhești - Iași). Consecințele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
populațiile migra toare. Chiar dacă pe locurile fostelor cetăți dacice sau ale orașelor romane au fost, mai tîrziu, peste secole, construite alte așezări, acestea au fost numite, firește, altfel, pornind de la limba locuitorilor, în primul rînd romîni, dar și slavi, pecenegi, cumani, unguri etc. care populau aceste așezări. Astfel, cam pe unde era Sarmizegetusa este acum Grădiște (care, prin semnificația originară a bazei grădiște, „vale cu cetate, cu ruine de cetate“, amintește de vechea capitală a Daciei); Apulum a fost înlocuit cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire lingvistică specială. Preluarea/împrumutarea unor toponimizări care s-au realizat în limbile populațiilor străine cu care poporul romîn a conviețuit de-a lungul timpului (pecenegi, cumani, slavi, maghiari, turci, greci, germani etc.) și integrarea lor în sistemul de nume al limbii romîne (adaptare fonetică, încadrare morfologică, tipologie toponimică). Exemple: Bistrița, Cernavodă, Dîmbovița, Ialomița, Milcov, Prahova, Putna, Snagov, Suceava (vechi slave), Bahlui, Călmățui, Caracăl, Covurlui, Teleorman, Vaslui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mușat, Pičor. Celelalte populații care au conviețuit în anumite spații și pe o durată mai lungă sau mai scurtă sunt reprezentate în toponimia din teritoriul romînesc în proporție mai restrînsă și în forme mai puțin profunde decît slavii. Popoarele turcice (cumanii și pecenegii) au lăsat urme puține și nesigure onomasiologic și lingvistic în toponimia romînească: Peceneaga, Pecineaga, Pecineagul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, Comána, Cómăna, Comani, Comăneasa, Uzul, Iași, Bahlui, Bohui, Călmățui, Covurlui, Vaslui. Stratul maghiar acoperă, cum e firesc, partea de vest
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apropiată de atestările medievale Argheș, Argyas, Arghish etc. a fost modificat și retransmis romînilor în noua formă (în care, de pildă, ghe > ge), fie a fost contaminat cu un toponim creat în propria limbă, foarte asemănător cu numele găsit de cumani la sosire, dar cu diferențele care au dus la forma de astăzi. Arnota Este numele unui munte care face parte din Munții Căpățînii și al unei mănăstiri, numită astfel prin transfer de la numele muntelui (după modelul Cozia, Moldovița, Putna, Sucevița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
identice sau foarte asemănătoare cu cea actuală, începînd cu secolul al XVII-lea. Iorgu Iordan consideră numele ca fiind de origine cumană (< kara, „negru“ + kala, „fortificație, castel“), trimițînd și la alte toponime din zonă de aceeași origine (Comana, Comănița, Vadul Cumanilor, Teleorman etc.). Atestările mult prea tîrzii față de epoca prezenței cumanilor în Cîmpia Dunării justifică însă mai degrabă un etimon turcesc, din aceeași familie lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea, fortăreața neagră“, comparabil cu toponimele Ada-Kale, Carabair, Carabu nar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al XVII-lea. Iorgu Iordan consideră numele ca fiind de origine cumană (< kara, „negru“ + kala, „fortificație, castel“), trimițînd și la alte toponime din zonă de aceeași origine (Comana, Comănița, Vadul Cumanilor, Teleorman etc.). Atestările mult prea tîrzii față de epoca prezenței cumanilor în Cîmpia Dunării justifică însă mai degrabă un etimon turcesc, din aceeași familie lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea, fortăreața neagră“, comparabil cu toponimele Ada-Kale, Carabair, Carabu nar, Carasu etc. Ruinele unei cetăți în împrejurimile actualului municipiu susțin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut un episcopat. Adăugăm pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul Sălaj, precum și un vîrf în Munții Stînișoarei, care, așa cum se poate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etimologii sunt la fel de posibile lingvistic, verosimile geografic (vezi numeroasele Aluna, Alunu, Aluniș, Alunoasa, Nucu, Dealu Nucului, Nucușor pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și probabile istoric (atît slavii, cît și pecenegii și cumanii au con viețuit cu romînii timp de secole), ceea ce ne poate pune în fața unor fascinante omonime toponimice de origine diferită. Craiova Este numele unui municipiu din județul Dolj, a două pîraie, afluenți de dreapta ai rîurilor Cerna și Cricău, și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kralevica, Kraljevo etc.) și în Cehia (Kralec, Kralice). De altfel, numele municipiului romînesc este atestat în secolele al XV-lea și al XVI-lea sub forma Kraleva. Deducerea oiconimului din numele unor regi (crai) ca Iovan al Bulgarilor, Ioan al Cumanilor etc. sau de la un crai romîn al păstorilor sunt simple fantezii romantice. Nici antroponimele Krajo, Crai (< sl. krali, „rege“) nu pot fi acceptate ca bază a toponimului, întrucît circa o sută de ani forma sub care a fost atestat acesta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a fi baza celorlalte nume asemănătoare) este un derivat cu sufixul maghiar local -d, -od, -ad de la un radical han sau hun, care poate însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și conflict. A se vedea și germ. Hundorf, Hondorf, Handorf, Hahnendorf, ajunse astăzi, în urma etimologiei populare, Hohendorf. Același radical se găsește în numele a două sate, Hunyócz, al unui pîrîu, Huňova, al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]