568 matches
-
într-adevăr. Iar modul cum ajunsese acum la el scrisoarea rămase cu desăvârșire neexplicat; presupunerea cea mai plauzibilă era că o furase, poate, de la Vera... i-o șterpelise pe furiș și i-o dusese Lizavetei Prokofievna cu cine știe ce intenție. Așa cumpăni și înțelese prințul în cele din urmă. — Ți-ai ieșit din minți! strigă el, cuprins de o panică extremă. Nu de tot, mult stimate prinț, îi răspunse Lebedev, nu fără o undă de răutate în glas. Ce-i drept, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un ceas. Interesele comunei însă, bine înțelese, trebuiesc să importe pe aceia cari nu din prisosul, ci din strictul lor necesar contribuiesc la casa comunală. Recomandăm prin urmare cu tot dinadinsul tuturor alegătorilor să meargă la alegerile comunale și, cumpănindu-și bine votul, să aleagă dintre candidați nu pe aceia ce nu li se prezentă cu alte titluri decât acela că stau la umbra bairacului liberal național din Strada Doamnii, ci pe aceia cari le prezentă garanții de capacitate și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
comunica principelui conversația ce o avuseră, a voit să afle ceva despre dispozițiile cancelarului. Baronul [î]i răspunse: Trebuie să înțelegi că o asemenea întîlnire e o afacere gravă, de care nu poate fi chestie decât după ce se vor fi cumpănit bine urmările ei. Cancelarul e convins că d. Gambetta e destinat peste puțin să exercite nu numai puterea în Franța, ci o putere de un caracter decisiv chiar. Cancelarul vrea pacea. El ar vrea să vază mai deaproape pe-un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ideologie și scrupule, a anilor ’80. Imaginea aceasta e întărită și cu personajul secretarului de partid venit în locul onestului Vardaru, accidentat la inundații. Insul e o colecție de verbe ale limbii de lemn : „Dumneata dai prea multă amploare”, „Trebuie să cumpănim bine lucrurile”, „Ne cunoaștem pământul din moși-strămoși”, „V-am spus, o să studiem problema”, „Suntem informați că deseori aveți o atitudine care nu cadrează”. Ani în șir, asemenea vorbe nu admiteau replică. În Casa dintre câmpuri ele apar în toată găunoșenia
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
configuraționiste - gestaliste, creativitatea este considerată o acțiune care conduce la elaborarea completă a unei idei, cunoștințe noi. Noul se produce, în acest caz, deodată, fiind produsul imaginației, nu al rațiunii logice (Wertheimer, Arnhein, Mooney). Arnhein descria indivizii creativi astfel: abstractizează, cumpănesc, organizează forme și structuri pe care le amplifică datorită caracterului dinamic al personalității lor. Teoria existențialistă (May, Schachtel) deosebește pseudocreativitatea de adevărata creativitate. Rolo Maz crede că factorul esențial în creativitate nu este efortul conștient ci „gradul de adâncire”, de
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
în fiecare stă scris cu litere mari în Comunitate. Dovada: precum în spiritul individului părțile interioare ale sufletului (curajul și poftele) sunt datoare a se supune poruncii părții înalte și conducătoare (rațiunea), fiindcă numai așa domnește în suflet armonia și cumpănește dreptatea , tot astfel, în marele om, care este statul, clasele sociale inferioare trebuie să asculte de conducători. Statul ideal este acela unde domnește dreptatea, iar dreptatea este cultul competenței, adică fiecare să se ocupe de ceea ce este orânduit prin firea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
este transformat în “nous soyons toujours trompé” noi suntem mereu înșelați”, ceea ce contrastează cu suveranitatea bunătății divine și ilustrează odată în plus rafinamentul cu care gîndirea cartesiană își urmează mișcarea hyperbolă. Numai aceasta îi poate asigura “argumente foarte puternice și cumpănite cu maturitate”), condiție sine qua non a atingerii țelului final: descoperirea unui “lucru care să fie durabil și sigur în științe”.) Pentru a-și împlini însă dorința, Descartes mai are de emis și de analizat două ipoteze la finele cărora
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
grupuri de vectori constituie împreună un câmp supus unei lupte pentru echilibru. Orice stare de echilibru în care vectorii unui câmp se compensează unul pe celălalt implică stabilirea unui centru - ca, de exemplu, atunci când greutățile de pe talerele unei balanțe se cumpănesc în jurul centrului instrumentului. Astfel, un centru dinamic își face apariția în pătratul arhitectural prin chiar prezența celor patru clădiri. Un astfel de centru poate să coincidă cu centrul geometric al câmpului, cele două tinzând către o corelare strânsă. Un centru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lui Michelangelo (Bologna) ține în mână un orășel fortificat care adaugă o greutate vizuală fermă părții superioare a corpului. Tot astfel, capul Meduzei ținut de brațul lui Perseu al sculptorului Canova (figura 17), asemenea unei console, ajută la înălțarea formei, cumpănind-o totodată în jos printr-o atracție gravitațională suplimentară. Respectivele exemple arată că funcția ponderii vizuale este mult mai complexă decât ceea ce se întâmplă în plan fizic. În ceea ce privește marmura lui Canova, adăugarea capului retezat în partea superioară a corpului face
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mișcarea de du-te vino pe pământ. Împărțită de verticala centrală în două grupuri, scena îi arată pe îngerii muzicanți în partea stângă, iar Sfânta Familie și păstorii în partea dreaptă. Orizontalitatea acoperișului de deasupra, precum și șirul paralel al capetelor cumpănesc verticalitatea figurilor. Încă o dată, interacțiunea nu se realizează în mod desăvârșit. În interiorul pătratului compact al scenei care corespunde cu formatul cadrului, îngerii cântă, iar publicul meditează, fiecare grup fiind de sine stătător la locul său. Exact opusă ar putea părea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină refugiul prostiei este în permanență supus instanțelor critice ale celui care își așază viața sub el. Trăiesc în permanență sub un proiect, dar trăiesc deopotrivă în permanență în afara lui, îl judec, îl cumpănesc, îl întorc pe toate fețele, pentru că, fiind răspunzător de viața mea și de faptele mele, sunt circumspect față de proiectul care le precedă și le dă naștere. Îmi cântăresc apoi periodic viața și faptele pentru ca, dacă ele nu s-au dovedit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este o garanție a faptului că ea este împlinită (tetelesmenon; B 8, 42), isprăvită, și nu ateleuteton, „neisprăvită“ (B 8, 31). Și întrucât este împlinită „asemenea masei unei sfere bine rotunjite“ (B 8, 43), deci „în toate părțile ei deopotrivă cumpănită față de mijloc“ (B 8, 44), ea devine suprema formă a identității obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ref> (de astă dată autentic) tranșează disputa dintre Parmenide și Melissos în favoarea primului, spunând: „Iată de ce trebuie să credem că Parmenide a gândit mai bine decât Melissos: pentru acesta, nelimitatul e una cu totul, pentru celălalt, totul e limitat, deopotrivă cumpănit față de mijloc.“ Însă cel mai convingător, în perspectiva din care discutăm, ne apare un text al lui Plotin<ref id=”3”>Enn. I, 8, 3.</ref>, în care „limita“ intră în ecuație cu binele, iar „nelimitatul“ în ecuație cu răul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
elemente ale indeterminării și ele îi stau Demiurgului în față ca o materie a modelării viitoare. Însă pământul împreună cu marea sunt fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pământul apare încă de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o faptă viitoare? Pământul care vine dinaintea genezei este altceva decât pământul creat, așa cum marea este altceva decât apa dinaintea creației. Pământul care stă alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ibid., p. 223.</ref>. Arta își are proveniența în Grecia pentru că acolo omul a ajuns să cunoască pentru prima oară mecanismul ajungerii la prezență ca trecere de la nevăzut la vizibil. Orice artist stă sub semnul Atenei premergătoare, anticipativ scrutătoare și cumpănind la limita prezenței viitoare. El are cunoașterea închiderii în limită și formă, care premerge deschiderii în prezență a operei. El deține punctul de pornire ca moment încheiat (peras și morphe ca telos, ca sfârșit) și, tocmai de aceea, el are
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este o sămânță de revoluție și este dăunătoare pentru stat, care pierde un beneficiu mare umblând după foloase mici. Deosebit de aceasta, impozitul asupra capitaliștilor va micșora creșterea bogăției la persoanele particulare în mâinile cărora le-am concentrat actualmente pentru a cumpăni forța guvernamentală a creștinilor, adică finanțele statului. Un impozit progresiv va da un mult mai mare venit decât impozitul proporțional de astăzi, care nu este util decât pentru a ațâța tulburări și nemulțumiri printre creștini. Forța pe care regele nostru
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
de bicicletă lunecă pe alături, stăpînul a ținut-o de coarne, simbioză, clădiri lamelare la uzina de țevi Roman, agresiune în întuneric, gramatica narativă neschimbată, Roman cu țestosul cel mai apropiat sărind din somn, Bacăul? zîmbește-i, m-am ridicat, mă cumpănesc între banchete spre ieșire, mai este pînă la Bacău! adormisem!... să constat cu ochii mei! chelia, accelerație în lung de peron, omenia Vioricăi Agarici în inscripție, Moldova, trenul peste ~ , doar podul din Turner, fum-viteză, numele exact al tabloului? senescit mundi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un sens "substanțial" sau "ontic", ci mai degrabă unul "operațional". Desigur, Dasein-ul nu-și pierde sensul său ontologic, acela care îl exprimă ca ființare căreia îi este propriu faptul de-a-fi; numai că acest sens este circumscris, este de-limitat, este cumpănit și acreditat judicativ, fiind vorba, în ultimă instanță, despre o "reducție" a sa la ființă (sau la ființă și timp). Sensul "operațional" pe care îl capătă sub îngăduirea nonexistenței are însă toate șansele să fie semnificativ pentru judicativul regulativ (nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei reprezintă "poziții logice" diferite în judecată. Dar toate acestea se pot lămuri numai după o firească încadrare a lor în unitatea judecății și după ce sensul lor în judecată este reconstruit în așa fel încât identitatea lor să apară bine cumpănită în orizontul acestei unități, deja operaționale (cu înseși pozițiile logice constituite). Judecata însăși, alcătuită fiind din acest raport de "predicație" (un termen al său se predică despre celălalt) care adună la un loc statutul de ființare al termenilor (statut obiectual
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
manuscrisul 2257 se pune semnul egalității între cele două: femeie-poezie! Ce cauți tu în ochiul cel mort, în floarea cea turbure a sufletului meu?60. Cercetător al creației eminesciene, Iosif Cheie-Pantea, surprinde cu finețe acest însemn fundamental al operei poetului: Cumpănind realitatea după criterii specifice, poezia se angajează în explorarea miezului ei ireductibil, în contemplarea esențelor pure, fenomen deosebit de pregnant în erotică (s.n.) unde [...] idealizarea femeii atinge câteodată treapta maximei spiritualizări: adorarea ei ca idee, creație a gândirii poetului și țintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
afacerile, supărările, nemulțumirile, de orice fel, orice gând hain și străin... Intrați curați, să puteți să le dați copiilor învățătura cea trebuitoare, judecată dreaptă, vorba nepărtinitoare și înțeleaptă... Iar nota pe care i-o puneți pentru orice răspuns s-o cumpăniți cu dreptate, să reflecte îndeajuns ceea ce știe, să-l ilustreze cu obiectivitate, să-l stimuleze în întreaga lui activitate viitoare... -2 A venit apoi și ziua examenului la Psihologie pedagogică. Era ultimul din sesiunea de iarnă. Zile de pregătire ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ți-o amintești sau, în afară de mine, ai uitat și de acele locuri? Așa cum știi, dimineața, noi doi am ajuns acolo și tu ai fost primul care mi-ai vorbit astfel, cu gura ta mincinoasă: «Soarta îți dă acum puterea să cumpănești asupra salvării mele: în mâinile tale se află viața sau moartea mea. A putea trimite la moarte pe cineva este teribil, dacă se iubește puterea în sine; dar a mă salva va fi pentru tine o glorie mai mare. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o împrejurare ca asta, simți dorința să-ți iei rămas bun de la cei pe care-i iubești, chiar dacă, de multe ori, avem impresia că contăm pentru ceilalți doar în funcție de averile noastre. Orgoliu Mă simt din nou foarte singur; încerc să cumpănesc și să analizez hotărârea asta contemplându-mi viața parcursă. Ideea că această ultimă călătorie a mea nu va fi niciodată cunoscută nimănui mă chinuie obsesiv. Cine știe dacă însemnările Aiei vor fi citite vreodată. Când îmi pun această întrebare, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Ă și arghezianismul propriuzis: „...spiritul, la prima lectură a lui Arghezi, se simte zguduit de un puternic spectaculos și este asistentul umilit al unei orogenii primordiale. Ceea ce rămâne nou este forța hugoliană de expresie a lui Arghezi, pe care îl cumpănesc exclusiv ca geniu verbal.” 1 La capătul copleșitoarei exegeze criticul poate scrie cu o falsă resemnare, ce conține în fond o admirabilă apreciere superlativă la adresa operei: „Și în sfârșit acum, când mecanismul arghezian îmi stă demontat în față, sau cel
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
doream, acum, decât să fim cât mai departe de Java fierbinte. Doamne ajută!!! Dimineața trecuse călduroasă și sosi și după amiaza ucigător de arzătoare... Soarele Își ridicase de pe față zăbranicul său de aburi roșietici, și ajuns În răscrucile cerurilor, Își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul ștres al adâncurilor, discul său alb de lumină topită; iar din ceruri peste pământ, ca dintr-o imensă sită, mâini colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor... și pământul părea cufundat Într-o genune
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]