626 matches
-
metri distanță de lagăr. Zgomotul avionului B-29 slăbi, ajungînd un huruit Înfundat. Jim fu tentat să-l urmeze pe Price și pe oamenii lui și să se ofere să-i ajute. Parașutele aterizaseră În spatele unui vechi sistem de tranșee. Pierzîndu-și cumpătul, englezii alergau În toate direcțiile. Price se urcă pe parapetul unei redute de pămînt și făcu semn cu pușca, furios. Unul dintre oameni alunecă Într-un canal puțin adînc și făcu cercuri În ierburile de apă, pe cînd ceilalți alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se preschimbe în ceață văzând cu ochii; gândi: „Oare visez?“ Și se pomeni că Mauricio, în picioare și în fața lui, îl privea cu un zâmbet zeflemitor: — O, nu-i nimic, don Augusto, nu-i nimic. Iertați-mă, mi-am pierdut cumpătul..., nici nu mi-am dat seama ce fac..., nici nu mi-am dat seama... Și mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc încă o dată! Vă mulțumesc dumneavoastră și... ei! Rămâneți cu bine! Imediat după plecarea lui Mauricio, Augusto o strigă pe Liduvina. — Ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare inexplicabilă. Tăcerea complicilor mă făcu să-mi pierd cumpătul. În alte împrejurări, sunt sigur că mi-ar fi fost egal, dacă o companie de pompieri ar fi plecat istovită de brava generozitate a olandezei, capabilă să activeze până la cel din urmă camarad. Dar atunci mă cuprinse un acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și lui Minnie la bucătărie, după ce a auzit o parte a acestor denunțuri declamatoare În timp ce intra și ieșea În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fusese el Însuși supus unei presiuni psihice. — La o asemenea adâncime? Trăind și lucrând Într-un habitat strâmt și aglomerat? Uite ce e, asta nu e ca și cum aș merge acolo jos cu scafandri militari antrenați, care știu să-și păstreze cumpătul. E vorba de o trupă de savanți, fir-ar să fie! Vreau să fiu sigur că toți au fișa medicală curată. Vreau să fiu sigur că nimeni nu va ceda. — Nu cred că știi chestia asta, căpitane, dar psihologii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nucă? le spuse el, cu gura plină. — Vrem să ne cerem scuze, spuse ea. — Pentru ce? Pentru că ne-am purtat copilărește, spuse Harry. — Mi-e jenă, adăugă Beth. Mă simt groaznic la gândul că mi-am pierdut așa de ușor cumpătul. Mă simt ca o idioată... Beth lăsase capul În jos, privind țintă În podea. Norman se gândi că era interesant felul În care alunecase de la starea agresivă de Încredere În sine la polul opus, În de autocompătimire umilă. Fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
adresându-i un zâmbet felin și părând amuzată de ceea ce auzea. — Chiar nu știi? Ba știa. Da, știa și simți că-l trece un fior rece. — Tu ești sursa acestor manifestări, Beth. Nu, Norman, spuse ea fără să-și piardă cumpătul.. Nu eu, ci tu. 06.40 ORE Își aduse aminte de o Întâmplare petrecută cu ani În urmă, În primele zile de practică, la spitalul de stat din Borrego. Norman fusese Însărcinat de Îndrumătorul său să alcătuiască un raport privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe lângă mine, discutând în toate limbile pământului. De ce se grăbea toată lumea într-un asemenea hal? Iar zgomotul era asurzitor. Prin megafoane se auzeau tot felul de anunțuri. Băieței pierduți. Bărbați pierduți. Bagaje scumpe pierdute. Răbdare pierdută. Oameni care-și pierduseră cumpătul. Oameni care-și pierduseră o doagă. Spuneți voi ceva, orice vă trece prin cap, și există șanse ca acel ceva să fi fost pierdut. Uitasem că așa era la Londra. Existase o vreme când și eu operam la viteza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu balanță pe viață, pîndind cu ferocitate foca, mamifer acvatic din ordinul pinipedelor, cu corp fusiform și membre transformate În lopeți Înotătoare (Phoca). ÎMBLÎNZIREA VIERMELUI Am fost ultimul scriitor care-a mai ocupat o cameră În vila nr. 4 de la Cumpătul. De la 1 octombrie o va lua proprietarul, un om trist. Pe formular, la alarmanta rubrică motivul șederii, am scris creație. Singurul lucru pe care l-am creat În cele cîteva zile de vacanță cît am stat acolo a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu ți-a spus asistenta domnului Ravitz că am servit prânzul Împreună cu el În nenorocita aceea de cantină cu numai câteva clipe În urmă? m-a Întrebat ea răspicat, de parcă se străduia din răsputeri să nu-și piardă de tot cumpătul. Ce? După toată nebunia aceea, după toată alergătura, după spaima trasă de Sebastian, după telefoanele furioase, după facturarea a nouăzeci și cinci de dolari, după cântecul lui Tiffany de la ușă și după aranjarea mâncării, și amețeala, și așteptarea Întoarcerii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rendez-vous cu Ursula Waring. — Rendez-vous! M-a sunat În timpul dimineții. Mai contează? — Se pare că da, dacă tot Încerci să te strecori și să te furișezi. Dacă trebuie să mă minți... Ei bine, la ce te aștepți? strigă Julia, pierzîndu-și cumpătul În cele din urmă, trîntind ceașca astfel Încît ceaiul se vărsă. Pentru că știam c-o să reacționezi așa! Răstălmăcești totul. Te aștepți să mă simt vinovată. Mă simt vinovată chiar - o, Doamne! Chiar și față de mine! Își coborî vocea, atentă fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
al dracu’ de superficială. Îți închipui că o relație înseamnă numai sex. Și nu e așa, fir-ar să fie! E cu-al dracu’ de mult mai mult de-atâta! Acum chiar eram tristă. Totuși, am încercat să-mi păstrez cumpătul și să fiu drăguță. Nu doream să fac caz de spusele lui. — Dar, iubitule, noi nu suntem doar doi buni prieteni. Vreau să spun, majoritatea oamenilor fac dragoste cu logodnicii lor... Eu nu sunt ca majoritatea oamenilor. De-asta ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
timp, ceea ce era o senzație nouă. Nu pot, i-am spus repede. Dacă ai de gând să refuzi o invitație la cină cu cineva atât de adorabil ca Charlie, ar fi bine să nu stai pe gânduri, altfel îți pierzi cumpătul. Și, oricum, Charlie nu pricepea că procedura în cazul aventurilor de-o noapte stipula că ambele părți trebuie să-și continue viețile de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, indiferent de sentimente? Cina din seara următoare nu făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e decât un pașnic exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold. Stofa întinsă a fracurilor negre se înfioră de crețuri fine, care se scurgeau spre poale. Delegații și-ar fi păstrat cumpătul, dar, copleșiți de emanațiile spaimei, își încordară picioarele sub ei gata-gata să se răsucească pentru a rupe rândurile de privitori din spate. Ighemoniconul îi reținu la timp. Meterezul de furnici se opri deodată, la un neștiut semnal și încremeni brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Împărțit suma la șase, din nou logic, biletele fiind cumpărate În miezul unei acțiuni C.a. Ne-am ales fiecare, Andreea, eu, Cătă, Florin, Leac și Sorin, cu câte opt sute de mii de euro. Aiuritor. Și totuși ne-am păstrat cumpătul. Drept dovadă, am donat fiecare câte zece mii pentru un fond de ajutorare a lui T.S. Cașiș, care trăia În mizerie la Lipova, dar pe care nu-l uitaserăm și, cu reverență, Îl consideram Încă membru fondator. Apoi, fără să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cunoștințe economice și tecnice nu va cheltui un ban peste ceea ce poate da provincia însăși și va ajunge totuși la rezultatele cele mai bune. Roșii se înțelege că sânt incapabili de a introduce o asemenea administrație, care să procedeze cu cumpăt și să introducă pe rând și gradat reformele necesare, dar incapacitatea roșilor nu dovedește imposibilitatea lucrului. Cât despre punctul 5 (că guvernul Bulgariei va găsi pretexte să ne ceară Dobrogea), el e copilăresc și ridicol. Mai întîi quo jure ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căruia guvernul român nu a cedat a da cară pentru înlesnirea trans-poartelor... decât în momentele critice când armata era amenințată de lipsă etc. Acest al treilea indiciu, cel mai grav din toate, arată că d. Simeon Mihălescu și-a pierdut cumpătul si nu mai știe ce spune. Acelea alte promisiuni sânt escluse prin declarația intendentului armatei, care arată că n-a promis nimic lui Warszawsky și nu l-a sprijinit deloc în afacerile sale. Apoi scrisoarea lui Warszawsky nu face defel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
25 aprilie 1879] ["TOȚI ȘTIU... Toți știu estrema moderațiune cu care s-a esprimat pîn-acuma în manifestele lor comitetele electorale conservatoare. În aceste manifeste era vorba de gravele cestiuni ce sânt a se rezolva de cătră Camerele de revizuire, de cumpătul și moderațiunea ce trebuie să predomine ca să se dea o soluțiune care să-mpace exigențele Tractatului de la Berlin cu interesele economice și sociale ale României, în fine în unele manifeste se vorbește despre greutățile și neajunsurile ce întîmpină agricultura noastră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea estraordinară, cu atâta cestiunea revizuirii se încîlcește mai mult, cu atât neliniștea și temerile cresc și cuprind toate mințile, cu atât mai mult toată lumea își pierde cumpătul și facultatea chibzuirii. O stare de nervozitate acută domnește în toate cercurile. Judecata rece lipsește de pretutindeni și mai ales de acolo unde ar trebui neapărat să nu lipsească. Trecem prin niște zile în adevăr foarte grele și trebuie în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
e sieși stăpână, manifestându-se ca un om „devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în cazul celor mai amuzante, mai anecdotice întâmplări; în plus, avea noroc, chiar și la cărți, și juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică slăbiciune pentru cărți, care îi fusese de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta! îi șopti deodată Evgheni Pavlovici prințului la ureche. Nu credeți că ne paște o primejdie? E semnul cel mai sigur că, de ciudă, ar putea trânti ceva atât de excentric, încât, poate, nici Elizaveta Prokofievna n-o să-și păstreze cumpătul. Prințul îl privi întrebător. — Nu vă e teamă de excentricități? adăugă Evgheni Pavlovici. Nici eu, chiar le doresc; la drept vorbind, n-aș vrea decât ca simpatica noastră Lizaveta Prokofievna să fie pedepsită și negreșit astăzi, chiar acum; fără asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
casa de nebuni... Prințul sări în picioare, speriat de furia bruscă a Aglaiei, și deodată parcă o ceață căzu în fața lui... — Nu poți simți așa... nu-i adevărat! bâigui el. — E adevărat! Adevărat! strigă Aglaia, aproape pierzându-și de tot cumpătul. — Ce să fie adevărat? Care adevăr? se auzi de lângă ei o voce speriată. În fața lor stătea Lizaveta Prokofievna. — E adevărat că mă mărit cu Gavrila Ardalionovici! Că îl iubesc pe Gavrila Ardalionovici și fug cu el chiar mâine de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ales În una de semantică. Din această cauză, destinul va fi Înțeles de Noica - oarecum pe urmele lui Blaga - drept destin colectiv, semnificația globală a sorții unui popor. Atunci când analizează modul În care cuvântul latin computus a devenit În română cumpăt (este vorba de același Îndepărtat etimon În care a derivat internaționalul computer), ori atunci când s-a trecut, În limba noastră, de la rost gură (lat. rostrum) la rost rânduială, filosoful descifrează nu atât un destin al poporului român, cât o vocație
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cu regina mamă, într-o Franță a curtoaziei, a manierelor cavalerești, abia ieșită din Evul Mediu, era privită ca o adevărată blasfemie. în fața problemelor ridicate de Frondă, Ludovic al XIV-lea avea două alegeri. Putea opta între a-și pierde cumpătul, a-și demonstra lipsa de maturitate și, aducând drept argument vârsta fragedă, să se deroge de orice responsabilități. De asemenea, putea alege să se alieze cu regina Ana, să fie cât mai cooperant, lucid, calm și să ofere mulțimii spectacolul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fi rostit faimoasa frază care a rămas în istorie ca simbol al autocrației:„L'etat c'est moi“. După acest discurs, parlamentarii au depus o plângere primului ministru, care a intervenit pe lângă Louis, cerându-i să nu își mai piardă cumpătul în fața nobililor și să cântărească bine lucrurile înainte de a vorbi, sfat urmate ad literam de tânărul prinț, pe parcursul următorilor ani. IV.1.7. Ludovic între dragoste și datorie; memorii oficiale și memorii apocrife Tânărul Ludovic se apropia de vârsta de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]