176,312 matches
-
mai existau socialiști la vremea aceea. Luptam din răsputeri pentru libertatea concretă a creației și nu întâmplător, mai apoi, mulți dintre noi s-au contopit în mișcarea pentru drepturile omului: Galanskov, Haustov, Osipov, Edik Kuznețov și mulți alții ne-am cunoscut la Maiak. Sinceagov, viitorul delator în dosarul maiakoviștilor, acela era, într-adevăr, socialist cu față umană. Recitarea de versuri direct în piața din mijlocul orașului crea o atmosferă cu totul neobișnuită. Mulți dintre recitatori erau autori profesioniști excelenți, alții erau
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
să se strecoare prin mulțime. Șciukin s-a ales cu un arest pe cincisprezece zile pentru "recitare de poezii antisovietice", Osipov - pe zece zile "pentru tulburarea ordinii publice și înjurături indecente". Ultima chestiune ne-a amuzat grozav, pentru că Osipov era cunoscut ca un adversar ferm al înjurăturilor, al expresiilor frivole și era întotdeauna indignat când auzea înjurându-se în jurul său. Chiar și numai după această întâmplare, puteai să-ți faci o impresie despre cât de neobișnuite erau timpurile. Nesiguranța și instabilitatea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
putut intra. Cineva ordonase să fie ferecată poarta cu un lanț. Ne-am vârât în cele din urmă într-o coloană de muncitori care venea dinspre Piața Victoriei și am ajuns în Piața Palatului. În afara noastră, nu era nici o figură cunoscută în jur. Dar ce extraordinar sentiment de solidaritate am trăit în acea mulțime de necunoscuți! De obicei, mulțimea îmi produce o senzație de disconfort, mă face să doresc să fiu singur. Atunci, era ceva contagios în aer. Mulțimea mă apăra
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
într-o carte, nu mai țin minte, că visul meu cel mai arzător a fost să devin “antic”. Bine, bine, o să vă întrebați, dar ce legătură au toate astea cu politica de pe malurile Dâmboviței? Să vă explic. Mulți, care mă cunosc superficial, își închipuie că stau cu ochii lipiți de televizor să aflu ce-au mai zis Iliescu și Năstase. Adevărul e că, în adâncurile psihologiei mele, eu tânjesc, încă, și azi, uneori, să pot fi, cu seninătate, “inactual”, să mă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
iluziei, Don Quijote (apărătorul lui lămurește tribunalul de ce, atâta vreme cât îl va socoti pe “inculpat” amuzant, nu va înțelege nimic din seriozitatea aventurilor lui). Un maniac al eu-lui, Narcis (unde apărătorul dezvoltă o remarcă a lui Gide: că e primejdios să te cunoști prea bine, să te studiezi prea mult). Aș mai spune că măștile de care mă folosesc sunt veritabile măști de oxigen. Mă simt mult mai sincer cu ele pe față. - Vă știe toată lumea, de la televizor, din ziare, dar viața dumneavoastră
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
lucruri nefăcute, făcute pe jumătate sau făcute rău. Am visat altele pe care nu eram în stare să le obțin sau n-am îndrăznit să mă bat pentru ele; era mai comod să-mi găsesc consolări și scuze. Spre deosebire de alții, cunosc nu numai ziua, ci și ora ieșirii din copilărie. Tata pusese ceasul deșteptător să sune și, la opt fără un sfert, pălăria metalică s-a pornit să zbârnâie. Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
să intrați în NATO, atunci nu faceți nimic!" Ceva mai clar, mai direct și mai apăsat e greu de transmis unei clase politice levantinizată până în vârful unghiilor. Adică: leneșă, mincinoasă, hrăpăreață, lipsită de caracter. Dl. Guest a dovedit că ne cunoaște bine. Știe că nu suntem capabili de progres decât împinși de la spate. La noi, nici morcovul nu mai constituie o motivație. Doar biciul câte unei amenințări, doar dușul rece al urecherilor străinătății pot să ne smulgă din amorțeala multiseculară și
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
mai crede că așa se cuvine. Cum ar fi ăla un guvern cinstit? Păi, un guvern de proști, de incapabili! De ce se mai află la putere, dacă nu știe cum se umblă în borcanul cu dulceață? Cum spuneam, dl. Guest cunoaște bine politicienii, dar, dacă reflectez mai adânc, nu cred c-a avut timp să cunoască la fel de bine și poporul. Ideea că 2003 va fi altfel decât 2002, decât 2000 și decât de când ne știm se clatină la orice boare de
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
guvern de proști, de incapabili! De ce se mai află la putere, dacă nu știe cum se umblă în borcanul cu dulceață? Cum spuneam, dl. Guest cunoaște bine politicienii, dar, dacă reflectez mai adânc, nu cred c-a avut timp să cunoască la fel de bine și poporul. Ideea că 2003 va fi altfel decât 2002, decât 2000 și decât de când ne știm se clatină la orice boare de luciditate. Cum să fie altfel, când oamenii sunt aceiași? Ba chiar mai înrăiți, mai îngreunați
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
în vreme ce nimeni nu suflă o vorbă despre textele de proslăvire a regimului comunist de către scriitori la fel de importanți: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, George Călinescu. Discuția despre culpa morală a unora și a altora poate merge chiar mai departe. Este cunoscut faptul că, cel puțin la începuturile sale, Mișcarea Legionară a parcurs o fază idealistă, scopul ei declarat fiind revigorarea morală a societății românești. Ea a îmbrăcat forme violente după executarea lui Corneliu Zelea Codreanu, totul culminând cu rebeliunea legionară și
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
contemporane, Ion Irimescu a știut, în- tr-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
la public; și televiziunile, și sălile de cinema îi rezervă un statut de Cenușăreasă). Iată de ce, în aceste condiții, am perceput ca pe un veritabil eveniment lansarea, profesionistă, cu conferință de presă, a unui "nou documentar românesc", de Alexandru Solomon (cunoscut ca un talentat director de imagine și documentarist), Franzela exilului, cu subtitlul "Caragiale la Berlin" (produs de Fundația Arte Vizuale). FAV a editat și o casetă video cu filmul, pe coperta căreia citim: "În 1905, Ion Luca Caragiale se instala
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
hazlii, e cazul să spun, de exemplu, că, sub ochii mei de redactor, într-o zi, apăru pe o pagină tradusă din Kazantzakis, celebra "chambre à louer" tradusă "cameră de lăudat", boroboața faimoasă, princeps, a unui autor ce nu-și cunoștea toate textele, Dumnezeu să-l ierte. Speram să fiu angajat. Lucram cu zelul celui bănuit. Totdeauna, parc-am vrea să ne răscumpărăm de câte ceva... Suspectează și domină! Parapsihică perioadă. Și... marea fericire se produse. Mă angajară. Deși doar cu jumătate
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
de tribunal, dl. Nedelcovici reclama un - rezonabil, zicem noi - "examen de conștiință pentru toți cei care au umilit (smintit) rațiunea și au batjocorit spiritul": "Abuzul de putere intelectuală exercitat de scriitorii și artiștii "angajați" imediat după 23 august 1944 este cunoscut. Dar nu au fost dezavuați public la nici o Adunare Generală a Uniunii Scriitorilor. Poate sînt la fel de vinovați scriitorii care, într-o perioadă în care nu-și riscau viața, se aflau în Comitetul Central". Pentru ca situația să fie înfățișată la modul
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
e posibil ca apropierea de Occident să potențeze în politicieni cele mai animalice porniri. Puterea profită porcește de avantajul creat de invitațiile cu sclipici pentru a-și asmuți bestiile asupra ultimelor bastioane de rezistență la barbaria cu chip pesedist. Ei cunosc bine firea egoistă a intelectualului român, gata să țipe ca din gură de șarpe când i se întâmplă ceva, dar complet impasibil când, sub ochii săi, haidamacii puterii calcă cu mașina semeni de-ai lor - de idei și acțiune. Puterea
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
cărți de ficțiune: romane, povestiri, povești. O remarcă importantă: majoritatea nu reprezintă opere de ficțiune realistă. Don Quijote, Suflete moarte și Gösta Berling sînt romane de pură imaginație, apropiate de poveștile arabe, de ale lui Andersen sau de ale autoarei daneze cunoscută la noi nu pentru fascinantele Povestiri de Crăciun, ci pentru filmul cu Meryl Streep după Out of Africa. Doar Roșu și Negru, Idiotul și Muntele vrăjit fac excepție. Pînă și Regele Lear e un basm. Dramatic, dar basm. Cît despre
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
parietală. Și asta, într-o distinsă aulă, în a cărei incintă - maculată acum - sînt sigur că nu voi mai călca. Nici de-o fi să dizerteze acolo dl. Iliescu despre adevărul Revoluției. Dacă plecăm de la constatarea că aria persuasiunii nu cunoaște limite, atunci îi putem atașa, enciclopedic, și scena de amor alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci, și mirîndu-se
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
frust și biologic, născând imagini de o senzualitate romantic naturistă. Nicolae Rotund semnalează apariția în sumarul celui de-al VI-lea volum al ediției Scrieri literare "actul recuperator", "de a pune în circulație un segment al literaturii stelariene prea puțin cunoscut unele texte apărând în volum pentru prima dată acum". Și atunci când tematica se lasă antrenată de fondul conceptual tipic exprimării anilor '50, scrisul lui Dimitrie Stelaru mustește de literatura adevărată scăpând din chinga ideologiei. Și pentru a convinge ce distanță
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
zărește un cuplu vârstnic care, din casa din față, îl privește "cu o curiozitate cu totul insolită"; astfel, de la început, corul antic al portăreselor intră în joc; Amalia, din Castelul, n-a fost niciodată nici acuzată, nici condamnată, dar este cunoscut de toți faptul că invizibilul tribunal s-a ofuscat contra ei și asta e suficient pentru ca toți sătenii s-o ocolească de departe; căci dacă tribunalul impune un regim de proces unei țări, tot poporul e implicat în marile manevre
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
ea nu este azi decât o ființă anulată: dublu anulată, auto-anulată. Căci procesul se intentează nu pentru a se face dreptate, ci pentru a-l distruge pe acuzat; cum a spus Brod: cel care nu iubește pe nimeni, care nu cunoaște decât flirtul, trebuie să moară; astfel K. este strangulat, Buharin spânzurat. Chiar atunci când este intentat morților, un proces este modalitatea de a putea fi condamnați la moarte a doua oară: arzându-le cărțile, îndepărtându-le numele din manualele școlare, demolându
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
sau să le insuflăm viață celor deocamdată inexistente, spre a reanima sărăcăcioasele valuri ale limbajului, în care suntem convinși că va reveni pulsul existenței ca în dintâiele zile ale Genezei. 2. Limbajul transrațional Semnificația cuvintelor limbajului firesc, cotidian nu este cunoscută. Precum, în timpul jocului său, un băiețaș își poate imagina că scaunul pe care îl încalecă este un cal adevărat, de rasă, și, o vreme, scaunul chiar înlocuiește calul, la fel, în procesul comunicării orale și celei scrise, micul cuvânt soare
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Ioana Pârvulescu Am cunoscut de curînd o tînără doamnă, studentă la sociologie. Ce te frapa în aspectul ei - întru totul discret - era părul prematur încărunțit. Ochii vioi, zîmbetul enigmatic și bretonul alb-negru erau primele lucruri care se rețineau din figura studentei. După ce s-a
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
Atât de greu încât renunță la tot și se stabilește cu numeroasa-i familie în Aracataca, luând viața de la început pentru a scăpa de povara remușcărilor. Povestea de iubire dintre Luisa Santiaga - mama - și Gabriel Eligio - tatăl, poveste controversată, ce cunoaște multe piedici și culminează cu anul în care mama străbate Sierra Nevada pe spinarea unei catârci, oprindu-se în târguri și orașe pierdute de pe coastă - avea să se regăsească peste 60 de ani în romanul El amor en tiempos del
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
clare cu pictura ca univers sensibil și ca sumă de coduri culturale. Cu acel prilej, în România literară nr. 16 din 29 aprilie -4 mai 1993, am publicat textul intitulat Grădinile lui Arcimboldo pe care îl rememorez, la rîndu-i. Așadar: Cunoscut în special ca pictor al Grădinilor suspendate, Ion Gheorghiu și-a restrîns, de peste zece ani, meditațiile și investigațiile plastice în jurul lui Arcimboldo. Aparent, și-a mutat interesul de pe spectacolul lumii, în general, pe cel restrîns al lumii arcimboldești. Privită, însă
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
cel care o practică, dar aflată, la vremea respectivă, ca și acum, într-un evident deficit de cititori. Exagerînd puțin se poate spune că, în general, cronicarul literar al perioadei de tranziție a ajuns în situația (fericită?) de a-și cunoaște pe nume toți cititorii. Textul lui Mircea Mihăieș a clătinat, în momentul în care a fost scris, multe covingeri (pe a mea în mod sigur!), abandonul unuia dintre criticii foarte reprezentativi ai generației optzeci nefiind în măsură să confere prea
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]